3,564 matches
-
a luat sfârșit. Totul redevine anost. Începe plictiseala. Gări normale, în care trenurile vin și pleacă, în care lumea se calcă în picioare, se înghesuie. Săli de așteptare ticsite, în care te îneacă mirosul de fum de țigară și de transpirație. Ceasuri care merg cu o precizie necruțătoare, arătîndu-ți în fiecare clipă cum ți se scurtează viața. Unde vom mai găsi noi atâta liniște? O linie ferată pe care poți să te culci și nici un tren nu vine să te sfârtece
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
preocupau: săpunul, chiuveta, sticlele cu doctorii, lingurile în pahare repective, kefirul pe care-1 bea din ceas în ceas, gălbenușurile pe care le înghițea lacom, pătîndu-și 184 185 cămașa fiindcă mâna îi tremura. Ceea ce-i plăcea mult era nădușeala. Ascundea momentul transpirației înadins ca să rămână în izul ei; numai când începea tremurul cerea speriat să fie premenit, dar nu lăsa să-i ia cămașa de tot. O mai ținea pe pat așa udă, probabil aberații ale febricitații, deoarece și gargara, limonada le
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
încât, bătrâna începu să horcăie. Din cauza sufocării. Hai, nu te mai preface! Banii! Cât mai iute, banii! Se zbate, de două-trei ori, scurt și nervos, după care se nmoaie, ca o cârpă udă. Și, chiar că este și udă, de transpirație, transpirația morții, care puse,în următoarea secundă, stăpânire, pe ea. Deschide ușa și fratele geamăn, de dincolo. Cât ai scos de la el? îi întinde două milioane. Zicea că erau banii de țigări. Ăsta îl ia la pocnit. Du-te și mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bătrâna începu să horcăie. Din cauza sufocării. Hai, nu te mai preface! Banii! Cât mai iute, banii! Se zbate, de două-trei ori, scurt și nervos, după care se nmoaie, ca o cârpă udă. Și, chiar că este și udă, de transpirație, transpirația morții, care puse,în următoarea secundă, stăpânire, pe ea. Deschide ușa și fratele geamăn, de dincolo. Cât ai scos de la el? îi întinde două milioane. Zicea că erau banii de țigări. Ăsta îl ia la pocnit. Du-te și mai adă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dă măsura numai forțând imposibilul. Acum, însă, nu mi-a mai rămas decât să mă îmbăt ca un porc, fără să-mi mai pese ce zic imbecilii și înțelepții... Doctorul Luca se opri, câteva clipe, pentru a-și șterge de transpirație fața congestionată... Aici toți se socotesc filosofi. Ce e cu praful? De unde vine? Asta se întreabă mereu. Stau cu obloanele trase, jumătate din an, pe urmă, în cealaltă jumătate, ascultă cum sună ploaia pe acoperișurile de tablă, și vor să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
in manibus inimicorum vestrorum. Și a ieșit din biserică, plângând amar". " De unde știți toate astea?" a întrebat Julius, în speranța că va reuși să-l provoace la o mărturisire care să-i dezvăluie ce ascunde doctorul Luca. Ștergîndu-și broboanele de transpirație, ce-i făceau fața aproape lucioasă, acesta îl privi încurcat. "Cum de unde? Magia și nebunii au fost pasiunea mea". 16. De bună seamă, cu modul meu defensiv de a trăi nu aveam cum să devin un om de acțiune. Era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doctorul Luca. 6. S-a întețit canicula, parcă. Aerul e acum și mai încins. Stau cu ferestrele închise toată ziua, în speranța că astfel voi limita zăpușeala. Dacă ies în curte, mă lovesc valuri fierbinți de căldură. Noaptea, simt că transpirația îmi putrezește pe piele și trebuie să alerg mereu sub duș. Abia spre dimineață febra aerului și a zidurilor mai scade. Încolo nimic nou. 7. Poate, ar trebui să reiau întrebarea: în ce mai cred, oare? Printre moderni, sunt aproape
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
părea exagerat în felul cum îmi gâdila amorul propriu, îmi zicea că o durea capul, ziua, din pricina timpului care trecea prea încet, că se pomenea uneori cu sânii îngreunați de dorul meu și că-i era drag până și mirosul transpirației mele. Când am avertizat-o, amuzat, că am și cusururi, mi-a răspuns, însă, cu o ironie: "Dacă ai fi perfect, n-aș avea nici un merit că te iubesc". Apoi, mi-a dezvoltat teoria că o femeie se înjosește când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de la restaurant, m-am hotărât să mă mut, în ultima clasă de liceu, la "Radu Negru" în Făgăraș. 25. Pe un platou retras, din vârful unui deal, existau niște dușuri. M-am suit acolo cu gândul să mă spăl de transpirație, deoarece era foarte cald. La poalele dealului, se discuta cu aprindere, în grupuri. Nimeni n-a părut să observe că mă retrăsesem discret. După ce m-am dezbrăcat în pustiul platoului, ferit de privirile celor de jos, și mi-am așezat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
merge pe San Isidro, În negru poate fiindcă e culoarea cea mai potrivită cu viața ei sau poate fiindcă fata ei nu s-a mai Întors niciodată, cu un chip de bocitoare și părul negru ca pana corbului, ud din pricina transpirației, căci e veșnic asudată și picăturile de sudoare Îi șiroiesc pe față și poate fi recunoscută de la mare distanță și Carlos o zărește cel dintîi și-și spune În sinea lui: uite că vine Coana-mare, așa-i zice el. Arminda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o vezi cît era de frumoasă și de saxonă cînd luă pachetul din mîinile Armindei, Îl puse pe un scaun și-i dădu banii fără să-i ceară restul, iar Arminda era nespus de rușinată și-i miroseau subsuorile din pricina transpirației. Și tot așa pînă cînd scena Începu să semene prea mult cu o călătorie a reginei În coloniile imperiului său și nu mai avea nimic de spus și păhărelul de Jerez aștepta strălucitor, trebuie să mă schimb pentru cocteil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîteva bucle care mai păstrau culoarea tutunului de la ultima oxigenare. Fiindcă susnumitul Abraham Își deschidea buclele cu apă oxigenată și acum, cînd se aflau față În față cu el, Susan și Juan Lucas putură simți amestecul de briantină, parfum și transpirație pe care-l răspîndea noul servitor. Juan Lucas servi două gin and tonics, puse cuburi de gheață și Începu să amestece ușor băuturile cu niște lingurițe lungi de argint, apăsînd feliile de lămîie de pereții paharului. Abraham Își drese glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aproape singurele lucruri pe care mai reușea să le prindă În ultimul timp. Adeseori veneau chiar Împreună. Asta se Întîmpla mai ales cînd Își petrecea multe ore În șir acolo sus, În camera de călcat rufe. Din pricina căldurii și a transpirației parcă adormea și se prezentau amîndoi, dar ea știa că e singură. Și i se mai Întîmpla ceva și mai ciudat, care o neliniștea, deși uita Îndată de neliniștea asta. Era ceva foarte ciudat, dar ea nu se mai Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și epilat ca pe scenele elisabetane, zâmbindu-ți tandru și che mându-te cu degetul. Trecând pe lângă vitrinele ace lea baroce și exuberante, mă gândeam cât de mult semănau ele cu închipuirile mele din adolescență, când, înfășurat în cearceafuri ude de transpirație și feromoni, îmi imaginam femei goale, femei obscene, femei nerușinate, fără chip, fără per sonalitate și fără voință proprie, pure animale sexuale ce-mi ofe reau de-a valma fesele, pulpele, cefele lor parfumate. Acum eram singur la Amsterdam, de parcă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinți decenți și limbi de care nu ți-e silă. Pentru că nu miros a transpirație sau a tutun prost și nu asudă pe buza supe rioară. Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte, cu capul sus, cu umerii trași înapoi și nu răspund privirii tale când le
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
coș și, de dragul unei realități searbede, anoste, să recurg la blitz-ul prozei. ...tic-tac, tic-tac, tic-tac, tic... “Măi, nu știu ce aveți voi, ăștia din învățământ, că parcă sunteți loviți cu leuca-n moalele capului. Literatura e viață, dragă, e mișcare, efort, transpirație, nu cuvinte goale ce din coadă dau să sune, că Eminescu, săracu’!, știa el ce știa. Literatura e oglinda unui popor, a unui timp, a unor frământări. Așa au făcut și grecii, și romanii, și Bizanțul, așa face toată lumea. Voi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și n-are decît o singură fereastră la fiecare capăt. La fereastra din față sînt gratii puse de proprietăreasă pentru a Împiedica derbedeii din acest cartier plăcut să pătrundă Înăuntru; iarna, Încăperea este rece și Întunecoasă, pereții mustesc de o transpirație lipicioasă, vara transpiri doar tu, dar din abundență, să te saturi; se face o căldură ca-n iad. Mai mult chiar - și aici Începi să te Înfierbînți - cînd te scoli dimineața, aroma plăcută a canalului Gowanus Îți pătrunde În nări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
străvezie care se întinde peste rîu, peste oraș și peste ținut. Cît a fost ziua de lungă, soarele încălzise scîndurile debarcaderului pînă cînd acestea au devenit de un gri deschis, aproape albe, și încinse. Într-o clipă soarele îmi usucă transpirația de pe față, astfel că numai sarea rămîne în urmă-i, ale cărei firișoare le simt pe piele. Debarcaderul este de fapt o plută care este atașată cu inele metalice la un număr de stîlpi de-a lungul adăpostului pentru bărci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
răsucesc pe o parte și cu o mișcare rapidă și suplă mă ridic înspre el. În picioare, sînt cît el de înalt. Nu la fel de puternic. Nici la fel de liniștit. Doar la fel de înalt. Acum pot să văd că și el este obosit. Transpirația se prelinge în dîre de sub buclele lui negre, de-a lungul nasului pînă spre gură. Se strîmbă și și-o șterge cu cămașa făcută ghem. Pentru prima oară îndrăznesc să gîndesc că el nu e doar partenerul meu, ci mai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
apoi le cobora spre sol într-un arc, trăsăturile lui rămîneau aceleași. Poate se ascuțeau puțin cînd trăgea aer în piept. Și se dilatau pe chipul lui deja ferm, totuși nu excesiv, cînd expira și-și flexa mușchii. Am văzut transpirația care-i udase gulerul tricoului cînd l-am ajutat să-și pună bara după gît. Respirația lui mi-a venit în față cînd i-am ținut picioarele ca să-și poată face exercițiile abdominale. Deci așa arată cînd vîslește din greu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un debarcader improvizat, la care ne legam, în aplauzele celor prezenți, și președintele competiției ori un primar pășea cu grijă către noi pluta se mișca, apa lipăia pe pantofii lustruiți, strălucitori și înmîna medaliile. Chipurile noastre transpirate sub părul răvășit. Transpirația începe cu adevărat să curgă după competiție. O strîngere de mînă și o medalie. "Frumoasă cursă!" " Da, mulțumesc frumos." Imediat după finiș, David spusese deja "Felicitări", sfredelitor. Devenise un obicei. Schneiderhahn se ținea deoparte. Privea de la distanță, cu bicicleta în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cheltuiești multă energie prin a accelera, ori printr-un sprint intermediar. Și chiar o năpustire capricioasă poate fi dificilă îți poți recîștiga ritmul după aceea? Cele mai multe curse se decid în acest al doilea tronson de cinci sute de metri. Simțeam transpirația alergîndu-mi pe gît și, în jos, pe spate, și pe antebrațe, de asemenea, pe care le vedeam întinzîndu-se în fața mea, acolo se afla o peliculă lichidă. Respiram regulat. Puteam gîndi. Deci asta era. Ultima competiție a sezonului, o competiție la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
agitație. își tot încrucișa picioarele în jeanși decolorați și strîmți. Era îmbrăcată într-o tunică militară peste o cămașă simplă, cercei strălucitori, coliere, broșe, brățări și inele. Avea un păr negru lung și încurcat și mirosea a pudră, parfum și transpirație; astea toate mi-au readus la viață cîteva simțuri, inclusiv pe acela al timpului, căci fuma încontinuu țigări pe care le lua dintre-o geantă în care ținea, din cîte se părea, mai multe pachete. Atunci cînd și-a aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu gravitate, fără să scoată o vorbă. — Excelent sfat, șopti Ozenfant. Dădu la o parte o draperie care ascundea o ușă și Munro ieși pe acolo. Ozenfant se reîntoarse în mijlocul încăperii rîzînd pe înfundate și frecîndu-și mîinile. — I-ai observat transpirația de pe frunte? Nu i-a prea plăcut ce-a văzut; este un rigorist, Lanark. Nu ne poate înțelege boala. — Ce înseamnă rigorist? — Un ins care își negociază clădura. Rigoriștii nu-și rețin căldura, o oferă, însă doar în schimbul unor provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe un negativ foto ― un oarecare număr de ani; și în calitate de asamblaj electronic în celulele unor tuburi catodice ― poate vreo două sute de ani. Nici una din aceste posibilități luate în calcul nu-l liniștiră și nici nu-i stopară fluxul de transpirație care îi șiroia pe corp în camera caldă, aproape fără aer. "Sunt ca și mort ― gândi el în chinurile agoniei. Am să mor. Da, am să mor". Și chiar în acel moment simți cum îl lasă nervii. O lumină țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]