15,306 matches
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > DORULE DE CE EȘTI TRIST Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Fără să vreau, sudul meu a fost înlocuit de nord peste întinderea de sare am trecut un pod, mergând așa agale peste zare am întâlnit
DORULE DE CE EȘTI TRIST de PETRU JIPA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381593_a_382922]
-
începuse mistic să curgă un cuvânt din nor eufemistic, impudic pe josnicul meu pat ca o perdea mânjită de tabac. Dorule de ce ești trist? Cine plânge-ncet, dar țipă? Am căzut din pod pe prispă! Referință Bibliografică: Dorule de ce ești trist / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2350, Anul VII, 07 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DORULE DE CE EȘTI TRIST de PETRU JIPA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381593_a_382922]
-
drag chipul frumos Cu plete blonde și transparent ten, Visând, în timp ce-i îngânam duios În seară, o Nocturnă de Chopin. Dar fata a plecat demult, ușor Și chiar de-aș vrea s-o văd și să o chem, Dezacordat și trist, pe-un ton minor, Pot doar să-ngân prea tristul Recviem. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Povestea pianului / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile
POVESTEA PIANULUI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381597_a_382926]
-
în timp ce-i îngânam duios În seară, o Nocturnă de Chopin. Dar fata a plecat demult, ușor Și chiar de-aș vrea s-o văd și să o chem, Dezacordat și trist, pe-un ton minor, Pot doar să-ngân prea tristul Recviem. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Povestea pianului / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Steluța Crăciun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
POVESTEA PIANULUI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381597_a_382926]
-
început să le număr. - Nu e nevoie, a vorbit din nou pendulă, legănându-și limba. Arată exact vârsta ta de acum. - Și de ce atâtea culori felurite? am mai întrebat... - Oh, ele reprezintă stările tale sufletești, felul acelor zilelor: vesele sau triste, zile de vacanță, zile obositoare, zile de onomastică, de iubire, de speranță, sau dezamăgire. Toate își află corespondență în culoare. - Și astea cenuși aproape negre? am continuat eu să întreb... Ce reprezintă ele?. - Acelea sunt zilele când te-ai aflat
ŞIRAGUL RUPT de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381604_a_382933]
-
prelinse! Despre voi, poeți ai artei De alcov, în devenire, Numai laudele Martei Va mai scot din adormire. Restul, după voi potopul! Cui ce-i pasă că iubiți, Căci atinsu-vi-răți scopul Celor doi sau trei arginti. Hăis, cea, măi bidivie! Tristă e pe uliți zloata. Lola-n mahala învie, Domnu-și înnoda cravată. Și aplaudă, române, Stirpea nobilă din piață, Ce din barbă veșnic spune Că tu ești doar o paiața! Mofturi sub a vremii lira, Barzilor dintre boscheți, Noaptea li se năzăriră
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
din 30 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mai bine părăsit decât uitat în burgul ăsta rătăcit, mareea asta cerne iluzii ascunse în nisip tihnit, eu, smintit, mă scald cu tine în fiecare dimineață, am sentimentul că mai ești în astă tristă-mi viață, cai roșii aleargă pe cerul care arde în noapte, sânii tăi se zbat în frământările cuvintelor în șoapte, tu ești femeia mea iubită, indiferent de anotimpuri, ești armonia valsurilor vieneze peste timpuri, și pleci în valuri fără mine
NĂLUCA DIN MARE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381618_a_382947]
-
călătorie. Voi duce dorul frunzelor din parc, și vântul când adie, Și câte am trăit noi doi, plângând, râzând se știe. Poate voi duce dorul anotimpurilor noastre pline, Și zilele copilăriei și frământările adolescentine. Îți scriu scrisoarea asta veselă și tristă, să nu Te sperii c-am plecat nu plânge nu fi tristă, Noi am trăit ceva ce alții nu visează niciodată, O carte a vieții pură vie și veșnic nepătată! Referință Bibliografică: TESTAMENT FĂRĂ CĂLĂTORIE / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN
TESTAMENT FĂRĂ CĂLĂTORIE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381621_a_382950]
-
câte am trăit noi doi, plângând, râzând se știe. Poate voi duce dorul anotimpurilor noastre pline, Și zilele copilăriei și frământările adolescentine. Îți scriu scrisoarea asta veselă și tristă, să nu Te sperii c-am plecat nu plânge nu fi tristă, Noi am trăit ceva ce alții nu visează niciodată, O carte a vieții pură vie și veșnic nepătată! Referință Bibliografică: TESTAMENT FĂRĂ CĂLĂTORIE / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor
TESTAMENT FĂRĂ CĂLĂTORIE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381621_a_382950]
-
pe rug, când te visam în multe femei,și încercam să te adun. Uneori picai în gol,mă sufocam că nu te pot prinde, numai dimineața la știri aflam că exiști, moartea nu te prinde, dar prin sticlă aveai ochii triști,și nu erai sirenă, nici eu nu eram la circ, în vreo arenă. Sub plase stau, numai cei care salvează frumusețea, făcând noduri norocoase,și prinși în nefastele lor plase. Referință Bibliografică: TU ȘTIAI SĂ ZBORI EU CONFECȚIONAM PLASE SALVATOARE
TU ȘTIAI SĂ ZBORI EU CONFECȚIONAM PLASE SALVATOARE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381620_a_382949]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIȘTI Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIȘTI Mă pierd în noapte cu amețitoare șoapte Cad frunze și vise printre ramuri de gând, Prin ochii mei te-am ascuns în noapte Rătăcind cu tine în adâncul lor oftând. Ochii-mi triști se unesc cu zâmbete de Lună Cu
TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIŞTI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381630_a_382959]
-
Toate Articolele Autorului TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIȘTI Mă pierd în noapte cu amețitoare șoapte Cad frunze și vise printre ramuri de gând, Prin ochii mei te-am ascuns în noapte Rătăcind cu tine în adâncul lor oftând. Ochii-mi triști se unesc cu zâmbete de Lună Cu șoapte de timp ce s-au scurs demult Flămânzi cerșesc nopți, clipele-npreună Mușcând frânturi din mine... un vis ce s-a dus. În valuri amintiri, doruri își pierd pasul Ce curg în ploi
TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIŞTI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381630_a_382959]
-
mine pe stradă Privesc în tăcere... un anotimp ce s-a dus, Picături de speranță pulsează în fragedă nalbă Iubire primesc de la tine și Domnul de Sus. 01.09.2016 Valentina Geambașu Foto internet Referință Bibliografică: TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIȘTI / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valentina Geambașu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TOAMNĂ, CU OCHII-MI TRIŞTI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381630_a_382959]
-
la Roma”, precum și tezele comunicării prezentate la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Mă simt îndemnat să comentez primul dintre ele; celelalte două privesc în bună măsură speranțele iluzorii ce vi le-ați spus în promisele demersuri ale fostului și de tristă amintire președinte Băsescu în adâncirea dialogului ortodoxo-catolic. Însă, ca și mulți dintre noi, ați pariat - o spun abrupt! - Pe un cal mort. Mort politic și moral, dar foarte penal, cum se vede mai bine acum! Textul la care mă opresc
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
e-n cimitir... L’heure bleu Amurgul albastru îmi îneacă ochii, Cum o apă mare din matcă scăpată, În zare, ca spadele tremură plopii, Mă-nvăluie-o tăcere nemăsurată. Stau într-un lan de in argintat, Noaptea acuma poate să vină, Sufletul trist, un cal zbuciumat, Va fi iar blând, în ham de lumină. În zare bucurie deslușesc ... Citește mai mult Tot viațăDurerile, atunci, le-am pus să înghețe,Clopotul acela cu grabă te chema,Ochii, sărăcuții, or să se dezvețe,Trupul așa
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Doamne, e-n cimitir...L’heure bleuAmurgul albastru îmi îneacă ochii,Cum o apă mare din matcă scăpată,În zare, ca spadele tremură plopii,Mă-nvăluie-o tăcere nemăsurată. Stau într-un lan de in argintat,Noaptea acuma poate să vină,Sufletul trist, un cal zbuciumat,Va fi iar blând, în ham de lumină.În zare bucurie deslușesc... VI. PĂDUREA VEȘNIC VERDE SĂ MĂ-MBIE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016. Ce tânără mi se părea pădurea
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
din 24 septembrie 2016. Cântec părăsit M-ai ocolit pân’ m-ai lovit Ca grindina în seri de vară, Azi sufletul îmi stă să moară De-atâta plâns, de neiubit. În morile ce le-am vânat Răsună acum un cântec trist, Eu nu-l aud, nu mai exist, Doar zbor pe-un cal înaripat, Cu inima în nori și-n vânt, Mai sus de tine, de pământ... Citește mai mult Cântec părăsitM-ai ocolit pân’ m-ai lovitCa grindina în seri
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
sus de tine, de pământ... Citește mai mult Cântec părăsitM-ai ocolit pân’ m-ai lovitCa grindina în seri de vară,Azi sufletul îmi stă să moarăDe-atâta plâns, de neiubit.În morile ce le-am vânatRăsună acum un cântec trist,Eu nu-l aud, nu mai exist,Doar zbor pe-un cal înaripat,Cu inima în nori și-n vânt,Mai sus de tine, de pământ...... XIV. CU LUMINA VERII, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2081 din 11
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
pielea mea mângâiatăși n-am lăsat nici un por deschis,m-am scuturat de toate, eram vindecată,murisem cu tine, atunci m-am decis.... XXXI. SACUL CU TRISTEȚI, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Zilele triste, când cei dragi m-au părăsit, au o apă tulbure, ce n-a secat, le-am pus pe toate într-un sac vechi, peticit, dar sacul la gură eu nu l-am legat. Va fi bine, îmi spun, la fel
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
fi bine, îmi spun, la fel ca altădată, când ne strângeam cu toții la masă, sub nuc, și să văd ce fac, de teamă să nu îi uit, deșert sacul pe jos, să îi mai văd o dată. Citește mai mult Zilele triste, când cei dragi m-au părăsit,au o apă tulbure, ce n-a secat,le-am pus pe toate într-un sac vechi, peticit,dar sacul la gură eu nu l-am legat.Va fi bine, îmi spun, la fel
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > PE DRUMUL CRUCII Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Pe drumul crucii Când pentru treizeci de arginti L-a trădat Iuda pe Iisus Cu toți priveau triști si cuminți La cum L-au dus. Cu trupul gârbovit și frânt Purta în spate Sfânta Cruce Cu cap plecat, fără-un cuvânt Povara-Și duce. Și drumul Golgotei Îl urcă Cu greu și multă-amărăciune Lovit cu pietre și scuipat
PE DRUMUL CRUCII de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381655_a_382984]
-
minune, să-l apere mereu de greu. Că nu-i durere pământească și nici necaz să te dărâme Precum copilul să se nască cu sufletul făcut fărâme. Femeie, ochii tăi frumoși, îi văd ades zâmbind cu dor Și par și triști, par și duioși, ca lacrima de căprior Ce plânge, harpă fără glas, durere vie arsă-n spuză, Sau, poate, ultimul popas ori doar pelin pe colț de buză. Femeie, înger păzitor, ai sufletul altar și templu Văzându-te mă înfior
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
Din brațele-nghețate dar dulci ale-amintirii, Din bocet nerostit, din strigătul iubirii. Am dat în drumul meu întâi peste luceafăr Și m-am topit de dragu-i văzând că încă-i teafăr Și-mi murmură cu jale și cu un zâmbet trist Că va mai sta pe-acolo, cât și eu mai exist. Am străbătut apoi, la pas, Calea Lactee, Saturn mi-a pus inelul și-apoi, printr-o scânteie Ce a aprins în juru-i și-ncet a ars, mocnit, M-a învățat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
Flămânda cale dinspre viitor, El, mult prea durerosul din iubire, În ochii ne-mplinitului amor? Puterea lui de viata și de moarte Care-n putința noastră nu-i, Cuprins al necuprinsului din carte Să fie srisă- n limba nimanui? Atât de tristă fie viața noastră În a ei greu rănită pasăre de foc, Ce se dorește pasăre măiastră Dar care poate mâine nu va fi deloc? Întreb cătând în mine o speranță, Că dacă eu sunt simpla viața mea Și dacă timpul
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
îngoapa-n amintire Flămânda cale dinspre viitor,El, mult prea durerosul din iubire, În ochii ne-mplinitului amor? Puterea lui de viata și de moarteCare-n putința noastră nu-i,Cuprins al necuprinsului din carteSă fie srisă- n limba nimanui? Atât de tristă fie viața noastrăîn a ei greu rănită pasăre de foc,Ce se dorește pasăre măiastrăDar care poate mâine nu va fi deloc? Întreb cătând în mine o speranță,Că dacă eu sunt simpla viața meași dacă timpul, în suprema-i
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]