1,309 matches
-
în agitația câinilor maidanezi în veșnica lor căutare de hrană prin containere, în mașinile aliniate în parcarea blocului (în care putem regăsi inteligențele ce le-au proiectat, muncitorii atenți la asamblarea perfectă a componentelor și bucuria întregii familii la apariția triumfătoare a tatălui la volanul noului autoturism)... Astăzi am avut un moment de exaltare inocentă atunci când, așezat fiind la o banală coadă la Romtelecom, am conștientizat că exist, am reușit să văd frumusețea (normalitatea) întregului spațiu în care mă găseam, cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
havan dintre cele mai puternice. Dinspre stadion se auzeau numele zeităților invocate, urmate de mantre și binecunoscutul Om Swaha. Dacă mantrele erau recitate timid de noi, deoarece nu se deslușeau prea bine numele zeităților, partea finală - Om Swaha - răsuna puternic, triumfător, din piepturile noastre. Soarele, care se insinua fără opreliști spre capetele noastre - ne protejau doar firave umbre de arbuști sau mașini - ca și pietricelele ce mă deranjau de dedesubtul meu, mi-au perturbat destul de mult atenția. Totuși, havanul a culminat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
va cere ciocănelul la aterizare! - Stai liniștită, Diana, nu-i agasa, ne vor preda ei obiectul la destinație... N-avea rost să insist, ne-am fi certat din nou. Cert este că fata a coborât ultima din avion, prezentându-mi triumfătoare - n-o să ghiciți! - ciocănelul buclucaș! Se făcuse cam de patru după-amiază, ora Moscovei. Pe toate monitoarele din aeroport se prezentau imaginile cutremurătoare ale unui cataclism. Nu puteam să mă dumiresc despre ce era vorba: inundații... cutremure... Vedeam niște valuri uriașe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
În satul Fundata lângă Bran - primele două capitole au fost scrise În obișnuitele noastre pelegrinări, iarna, la München și Paris! -, am Împlinit deja „frumoasa vârstă” de 72 de ani, ceea ce se poate numi „cu toată gura” bătrânețe deplină, instalată și triumfătoare. Și, consecvent cu mine Însumi, acceptându-mi existența, cu suișurile și șocurile sau „coborâșurile” ei, Îmi accept și bătrînețea. În sensul că mă bucur de ea, de această vârstă, În ciuda atâtor lamentații, scriptice sau orale, ale celor care, din pragul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne demonstra performanțele vinăriei sale, mă întreabă la un moment dat în ce an sunt născut. „1964”, îi răspund. „Ei bine, domnilor, vă voi servi cu Porto din 1964!” Lovitură în plin. „Ei, ce spuneți?”, ne întreabă el, privindu-ne triumfător. Nu mai știu să redau ce au simțit papilele mele gustative. Am reținut doar amintirea a ceva excepțional, o senzație asigurată în prealabil de informația menită să ne impresioneze. Dar nu avem nici un motiv să ne îndoim de autenticitatea licorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
VITALIE CIOBANU: Singurul mod de a simți „sufletul” unui mare oraș este să-l străbați pe jos. Facem primul „pas” la Porțile Brandenburg. Trăsura cu cei patru cai - vestita Quadriga - îl reprezintă pe zeul Marte, care își face o intrare triumfătoare în oraș. De o parte și alta a porților se derulează lucrări de renovare. Ne strecurăm printre schele într-o așa-numită Cameră a Tăcerii, despre care aflăm că a fost deschisă după demolarea Zidului, în 1994. Camera Tăcerii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
existență, dar și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor ce le crea mereu, cu o insistență drăcească, neplăceri sociale sau intime cu duiumul. Eram prieteni, atunci, și ne puteam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
departe de a ne fi constituit într-o colectivitate atât de masivă, de compactă precum cea românească modernă și eram lipsiți totalmente de arma - poate cea mai redutabilă în lupta contra invadatorilor de orice tip: limba, litera scrisă și edificiul triumfător al literaturii și artelor, ceea ce se cheamă cu un termen tehnic și pe care eu nu-l agreez în mod special: suprastructura! Nu, să nu se creadă încă o dată că vreau să minimalizeze sau să calomniez lupta pe care soții
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ceea ce mă privește și de o bună bucată de vreme, după experiența mea de decenii, vestică, mai ales eu, cred că noi, românii, dar și cei din Vest, dacă vrem să ne prezervăm valorile Renașterii și ale burgheziei născânde și „triumfătoare”, trebuie să facem o diferențiere netă între ceea ce numesc eu „succesul american” și succesul bazat pe valoare, de tip european, scurs din Renaștere, cum o spuneam, și din mentalitățile, psihologia ei în tot ce privește omul și relația sa față de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doua zi în supărare. Povestea contemporană a poporului evreu ar putea și ea fi scrisă după această schemă valabilă oricând și întrucâtva pesimistă: catastrofa preschimbată în izbândă, victoria în înfrângere. Iată o vorbă care trebuie șoptită și la urechea generalului triumfător și la cea a unui biet paria persecutat. Există vreo traiectorie națională sau individuală care să nu poată fi ilustrată, la scara unei vieți sau a mai multor veacuri, prin această zicere ironică a unui țăran bătrân în care condensez
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ziua de 23 august 1944. Am auzit la radio comunicatul regelui Mihai I. M-am bucurat nespus de mult. Am crezut că a venit Pacea mult așteptată. N-a fost să fie așa. Îmi sunt vii imaginile așa-zisei intrări triumfătoare a trupelor rusești În satul natal. Toată populația era retrasă În pădurile din jurul satului și, femeile mai ales, s-au ascuns pe unde au putut. În sat n-am rămas decât eu, Mitică și Sisi, hotărâți să mai salvăm ce
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Franța, militează pentru libertate și egalitate, numai formal (!!!), fiindcă, mai târziu, devine el însuși exploatatorul ce-i subjuga pe cei pentru ale căror drepturi militase. Nimic mai comic, în portretul unui - pe atunci - proscris, făuritor de țară ! Raportul ședinței continuă triumfător, cu prezentarea evenimentelor din Rusia anului 1917. Se relatează despre întâlnirea dintre Lenin și Stalin, despre rolul menșevicilor în evoluția evenimentelor revoluționare și despre ajutorul oferit României în înfrângerea Germaniei naziste, în cel de-al doilea război mondial. Ședința se
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Tineretul judecă repede și categoric, dar aparența îl poate înșela. El trebuie lămurit, trebuie să știe că adevărul este etern, adică poate aștepta, dar nu piere; că într-o zi, fie chiar depărtată, scutură tot ce l învăluie și apare triumfător și strașnic. Eu pot să îndrăznesc a i-l spune și voi fi crezută, vorbind acum, când nu mai am nici o năzuință pământească. războiul 1914-1919 neutralitatea 1914-1916 Plecam la Carlsbad cu mama și cu Pia, când, în gară la Predeal
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
4 la 6 ore. Nu avea alte știri decât cele din infamele ziare din București și ne aduse impresia că toți erau înspăimântați. Nu se putea încrede în spusele vrăjmașului, dar, cu toate victoriile anunțate, tonul nu era atât de triumfător cum ne-am fi așteptat și, sperând totuși în dezesperarea noastră, căutam motive de a ne mângâia. A fost pentru mine momentul cel mai critic. Atunci con sideram ca un noroc să petrecem iarna la Pasărea, oricât de greu ne-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a aparținut istoricului Biondo Flavio din Forlì. Biondo este adesea descris că fondator al studiilor moderne despre Antichitate, ținându-se cont de a sa De Romă instaurata [Romă Restaurată] (1444-1446), o reconstrucție detaliată a topografiei române, si Romă triumphans [Romă Triumfătoare] (1459), un studiu al instituțiile sacre și civile din Romă Antică. El a compus de asemenea o descriere geografică sau horografie a peninsulei Italia, a sa Italia illustrata [Italia Ilustrata] (1458; publicată în 1474), care prezintă regiune cu regiune și
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
aceea, plus locuința, încălzitul, luminatul și masa la directorul penitenciarului, Paul Menestrier numit odată cu mine la sosirea lui Despérières. Pentru un început nu putea să fie mai bine, mai ales din punctul de vedere material. Am trimes deci o scrisoare triumfătoare părintelui meu, ca să-i dovedesc că în adevăr speranțele ce pusese în mine nu au fost amăgite; dar, când mă dusăi la penitenciar ca să intru în posesiunea funcțiunei mele, avui o mare decepțiune. Aspectul trist al salelor și coridoarelor, aerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vii înapoi aici, să mă iei pe mine! Ascult, cacanaș. Scapat ca din gura morții, m-am suit sus în fugă urcând scările două câte două, iar dinaintea ușei salonului am stat un moment de m-am răsuflat, apoi intrând triumfător înăuntru am spus doamnei ce vroia să plece că trăsura e la dispoziția ei. Maică Precistă!... Multă vreme m-a urmărit spaima acestor câteva momente de strașnică emoțiune în care am fost așa de aproape de desperare, de fugă, de sinucidere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
păstrarea intactă a ideii de exclusivitate creștină, propovăduind că Imperiul Otoman învinsese din cauză că păcatele creștinilor atrăseseră asupra lor pedeapsa lui Dumnezeu. Domnia musulmanilor era deci trecătoare; urmau să vină nu peste mult timp alte vremuri, cînd creștinătatea va fi iar triumfătoare. Deși creștinul era în cadrul statului musulman un cetățean de categoria a doua, conducătorii lui religioși îl învățau că în sferele înalte ale moralei el se situa mult deasupra cuceritorilor lui. În viața lui de zi cu zi, țăranul din Balcani
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aceste legături puteau fi rareori demonstrate fără înșelăciuni, unii dintre membrii acestor familii au adoptat imediat numele și titlurile presupușilor lor strămoși. Scopul lor final, o viziune care includea întreaga lume ortodoxă, nu era altceva decît recrearea unui Imperiu Bizantin triumfător, pe care ei îl concepeau ca pe un stat multinațional condus de nobilimea grecească, greaca fiind limba lui oficială. Biserica ortodoxă era deci puternic influențată de o clasă care avea pretenția să fie moștenitoarea Imperiului Otoman, înlocuind regimul musulman cu
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dreapta, execuțiile în masă, se șoptea pe la colțuri că Stalin ordonase omorârea câtorva milioane de oameni, de ruși, de compatrioți de-ai săi, iar alte cine știe câte milioane fuseseră trimiși în închisoare, în gulag, apoi războiul, rezistența eroică, apoi impunerea comunismului triumfător în Europa de Est, cortina de fier, războiul rece, apoi, spre sfârșit, îngenuncherea tuturor, și filozofi, și oameni de știință, și poeți și atâția alți inși d’ăștia închipuiți, cu pretenții fuseseră puși, ha, ha, ha, cu botul pe labe, se gudurau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
declarația incriminantă despre mama, cu angajamentul semnat. Astfel funcționa fratele meu Vlad: ștergea, uita, lepăda peste bord ceea ce nu făcea parte din proiectul pe care și-l făurise el pentru sine. Această funcție a memoriei sale îl ajuta să pășească triumfător înainte, îl ajuta să-și trăiască visul. Într-o zi a primit o vizită în biroul său de la universitate: un necunoscut extrem de politicos. Acesta l-a luat pe departe: îi vorbea de una, de alta, aproape îl amețea. Vlad nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un mea culpa final. Îmi simt nările dilatîndu-se, savurînd mirosul caustic de praf de pușcă și sînge, moartea inamicului; Îmi Împietresc trupul, sînt gata de luptă și mă pregătesc să devin un spațiu sacru În care urletul bestial al proletariatului triumfător să răsune cu energie și speranță nouă. ANEXĂ: DISCURS PENTRU STUDENȚII LA MEDICINĂ Copil al mediului meu 20 august 1960 La opt ani după ce a scris Jurnalul de călătorie, Ernesto Che Guevara devenise o personalitate centrală a guvernului revoluționar din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
tot cel care trăiește și crede în mine nu va muri în veci!” (In 11,25-36). Retorii dând sens acomodat textului. „Moarte, unde este victoria ta? Unde e moarte, boldul tău? (1Cor 15,55), îl văd pe Cristos înviat călcând triumfător peste mormântul său zicând: „Moarte, unde este victoria ta?” noi am putea ține isonul retorilor spunând cu Papa Paul al VI-lea: „Morții nu sunt morți!” Încredințați de Sfânta Evanghelie, creștinii totdeauna și pretutindeni au crezut în nemurirea sufletelor, în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mintea omenească. Începând cu Pruncii Nevinovați și terminând cu eroii credinței ce astăzi își dau viața în cine știe ce colț al lumii, sute de mii de mucenci au luptat și au susținut cu dârzenie zidurile Bisericii, așa că aceasta astăzi este mai triumfătoare ca oricând. „Sângele martirilor este sămânța creștinismului” zice un scriitor bisericesc. Șiroaiele de sânge ce au curs cu îmbelșugare din trupurile lor nevinovate, au dat Bisericii forțe noi cu care a putut să rămână neclintită în cursul celor douăzeci de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iar cei trei tineri neatinși de para focului din cuptor, precum Sfânta Cecilia a ieșit neopărită din căldarea cu apă fierbinte și Sfântul Policarp a scăpat nears de rug, etc... tot așa Biserica, numai prin minune, iese neatinsă, ba încă triumfătoare din orice persecuție. Mulți au fost cei ce i-au prorocit un sfârșit apropiat. Prorociile lor însă au fost și sunt fără îndeplinire. Dioclețian în anul 305 a bătut o medalie cu inscripția: „În amintirea Creștinismului dispărut”. Dioclețian e mort
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]