1,332 matches
-
febrili tamburinele pătrate. Pentru a-i face să tacă, Astaghfirullah reîncepu să psalmodieze, mai tare, mai fals, cu și mai mult zel. La răstimpuri, un poet din cei ce recită pe stradă se ridica pentru a rosti pe un ton triumfător o elegie care slujise deja pentru alți o sută de dispăruți. Afară s-a auzit un zgomot de cratițe: erau vecinele care aduceau hrana, căci nu se gătește în casa unui defunct. O sărbătoare, moartea. Un spectacol. Tatăl meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cancelariei impresia că-l grăbesc. Acesta se arătă exagerat de amabil, îmi spuse că mă aștepta de săptămâni, îmi oferi sirop, îmi vorbi cu lacrimi în ochi despre unchiul meu dispărut, apoi îmi aduse la cunoștință, pe un ton aproape triumfător, că obținuse ca sora mea să fie din nou supusă unei examinări de către patru femei legate prin jurământ. — Înțelegi, tinere, că sultanul nostru, oricât de puternic ar fi, nu-și poate permite să aducă în interiorul orașului o persoană bănuită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în mod solemn piciorul peste cel al Fatimei, verișoara mea, soția mea, în clipa în care intra în camera nupțială, în timp ce la ușă o femeie din vecini aștepta rufa îmbibată în sânge pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară, că soțul era potent și că sărbătoarea putea începe. Ritualul mi s-a părut interminabil. Încă de dimineață, femeile care se ocupau cu îmbrăcatul, pieptănatul și epilatul miresei, printre care Sara cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Marj Dabek, nu departe de Alep. Sultanul participase, purtând pe cap o mică tocă, înveșmântat în mantie albă, cu baltagul pe umăr, înconjurat de calif, de cadii și de cei patruzeci de purtători ai Coranului. La început, oastea Egiptului fusese triumfătoare, capturând de la dușman șapte steaguri și mai multe piese mari de artilerie montate pe care. Dar sultanul fusese trădat, îndeosebi de Khairbak, cârmuitorul din Alep, care era în înțelegere cu otomanii. În timp ce comanda aripa stângă, acesta pur și simplu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
șoimii și uliii aduși pe bani grei din Candia și Armenia? Îi înțelegeam emoția, dar procedeul adoptat mă exaspera: — Arată-mi mai degrabă monumentele Romei antice, cele despre care vorbesc Cicero și Titus Livius! Tânărul meu prieten avu un aer triumfător. Fără să zică nimic, reîncepu să meargă, cu un pas atât de ferm încât abia mă țineam după el. O jumătate de oră mai târziu, când se hotărî în sfârșit să facă popas, lăsasem hăt-departe îndărătul nostru ultimele ulițe locuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de tare rămăseseră întipărite în minte istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata, mama, Sara și întreaga mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că dezrobirea era sigură, când nutreau cu toții un dispreț unanim pentru Castilia triumfătoare, când deveneau bănuitori față de oricine cuteza să se îndoiască de sosirea iminentă a ajutoarelor. Prevenit de pățania alor mei, învățasem să nu mă încred în evidențe. Când toată lumea se înghesuie în jurul aceleiași păreri, eu o iau lă sănătoasa; adevărul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și bastonul prin aer): Bateți până nu mai rămâne nimic din ei. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Așa e. Bătuți măr. BĂRBATUL CU BASTON: Striviți ca viermii. Asta ar merita, striviți ca viermii și lăsați în praf ca viermii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Triumfător.): Să putrezească fără groapă! BĂRBATUL CU BASTON (Trist.): Da, numai că mai întâi trebuie să-i prinzi. E întotdeauna mai greu să-i prinzi decât să-i bați. (Pauză. Cei doi se apleacă din nou asupra fântânii. BĂRBATUL CU BASTON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU BASTON: Cum să s-arunce singur? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Poate a vrut să moară. BĂRBATUL CU BASTON: Să moară! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să se sinucidă vreau să zic. BĂRBATUL CU BASTON: Animalele nu se sinucid. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Triumfător.): Și balenele? BĂRBATUL CU BASTON: Ce-are-a face balenele? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Păi, și balenele sunt animale. Și totuși se aruncă la țărm. Poți să negi că s-aruncă la țărm? Știința a demonstrat că balenele s-aruncă la țărm. BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pustie, personajele au fost înghițite de sală.) ACTUL II Începutul actului doi reface atmosfera inițială; BRUNO și GRUBI stau pe marginea gropii și lucrează ceva în groapă; sunt încordați și atenți; au însă pe chip, spre deosebire de primul act, o lumină triumfătoare; în general în jurul lor e mai multă lumină și se pregătește un suspans; în jurul gropii au apărut câteva scaune. GRUBI: Uah! BRUNO: Așa da! GRUBI: Încă puțin ș-o să aflăm. O s-aflăm tot. BRUNO: Dacă mă gândesc bine, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ea... PARASCHIV: Bine... MACABEUS: O cânți? PARASCHIV: O cânt încet... Își potrivește trompeta și începe să cânte; lumina scade treptat; lumânarea se va stinge singură în timp ce PARASCHIV cântă; cei doi sunt aproape un singur trup; din întuneric răzbate, senină și triumfătoare, melodia.) ACTUL III Peste un timp. Lumină ușoară, eventual cernută prin crăpăturile chepengului și ale tavanului. MACABEUS și PARASCHIV dorm aproape îmbrățișați. Trompeta lipită de ei. Somn senin, respirații calme. De departe se aud bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
începe să urce treptele; urcă încet, calm, plictisit; ajunge aproape de chepeng; pune mâna pe mânerul chepengului; ÎN ACEST MOMENT REIZBUCNEȘTE SUNETUL TROMPETEI; brusc, venind din lucruri, din întuneric, din lumânarea de pe masă, din cadavrele celor trei, reizbucnește melodia, puternică, tremurătoare, triumfătoare, intrând în toți porii și jupuind toate celulele nervoase; SOLDATUL BINE ECHIPAT se sperie, se sperie cumplit de tot, face o mișcare de întoarcere, în această mișcare își scapă un picior, scara se prăbușește, soldatul își pierde echilibrul, alunecă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CĂLĂTORUL ar putea pleca; se regrupează în jurul lui, perfide.) CASIERUL: O, nu, domnule! Să nu faceți una ca asta! N-are nici un rost să plecați... HAMALUL (Devenind alt om.): Domnule... e adevărat că ne-am purtat cam necuviincios... dar... (Repede, triumfător.) Ați putea lua masa cu noi! CASIERUL: Da! Ioana face niște... niște... salată grozavă! N-o cunoașteți pe Ioana... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pare jignit.): Eu nu mănânc niciodată, domnilor! HAMALUL (Pare că își dă seama de gafa făcută.): Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cutremurat Franța prin anii șaizeci-șaptezeci se numea Nicolae Corbu (sau, după numele său franțuzit, Noel Corbu) și era român! Punct și virgulă... Camarada mea de zbor și-a Încheiat brusc cu o point á de efect povestirea și mă privea triumfătoare, convinsă că Îmi servise la capac o surpriză extraordinară. Nu greșea, și probabil că fizionomia mea spunea foarte clar acest lucru. - Nu știați nimic din toate acestea? m-a Întrebat ea. savurându-și victoria. Când mi-ați vorbit despre Tezaurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lucrurile la punct cu o mină plictisită, agasat de faptul că era silit să reitereze adevăruri evidente. Printre alte argumente, a avansat cu satisfacție și ralierea mea la poziția taberei, de acum, câștigătoare. Sau aflată În proxima vecinătate a clipei triumfătoare. - Academicianul Adam Adam se află printre noi În aceste momente decisive tocmai pentru a confirma, prin opțiunea domniei sale, atât fezabilitatea de ordin științific a propunerii noastre, cât și rectitudinea sa etică, dacă vreți. Dar mai bine să-l ascultăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
își autodizolvă grupările și redau foștilor membri toată libertatea de acțiune. Atâta așteptau credincioșii sfetnici, senatori și deputați ai Monarhiei. Prin declarații emoționante, publicate în loc de cinste în toate ziarele republicane, oamenii vechiului regim își mărturisesc totala lor "adeziune" la revoluția triumfătoare. Unii o fac ca să-și păstreze posturile câștigate sub Monarhie; alții ca să dobândească locurile de frunte care le fuseseră interzise sub vechiul regim. Chiar unii preoți și monarhiști notorii se declară ultrarepublicani. Începe o supralicitare dramatică și vechile cadre revoluționare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e pace în mine. După două beri, știam că voi găsi și obiectele pierdute, îmi voi recupera servieta cu cheile garsonierei, mă voi întoarce acasă și voi dormi, voi dormi și numai voi dormi. Rămân o clipă în ușă, privind triumfător spre capătul sălii, unde metrî Periuță tocmai a înșfăcat platoul cu cele trei rânduri de câte 13 halbe suprapuse. Îi aud „hâcul“ și zâmbesc admirativ. — Maistre, s-a blocat liftu’. Tiberiu, depozitarul, îmi zâmbește neputincios. „Au tăiat lumina.“ Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a cărei primă ieșire în lume (nu aveam voie pe atunci noi, „scriitorii tineri“, să facem lansări zgomotoase) se va produce în acea librărie. Am mers cu câțiva prieteni, ne-am avântat până în capătul acelei săli și le-am arătat triumfător prima mea carte. Partea a doua a ceremoniei de lansare a avut loc, cum era și firesc, la „Tic-Tac“. Mi-a fost lene să scriu. Nu voi reuși niciodată să scriu ceea ce vreau. Ficțiunea e mai puternică, atotputernică, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prigonit. Vina de a fi tăcut atunci când, poate, și un cuvânt de-al meu ar fi putut face și mai puternic glasul celor care strigau după dreptate. Vina de a mă fi temut să văd dincolo de lozincile și drapelele fluturând triumfătoare. Vina de a fi iubit un tricolor pângărit, o stea însângerată și o cârpă roșie fluturând a victorie. Mi s-a spus și am crezut că roșul e simbolul sângelui vărsat. Nu m-am întrebat însă niciodată cine într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a luat-o la sine pe femeia sa. Și nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei. Și i-au pus acestuia numele Iisus.” (Matei 1, 24-25) Ea așteptă să termin de citit și îmi zise triumfător: - E scris alb pe negru, clar și înțeles că nu a cunoscut-o PÂNĂ CE ea L-a născut pe Fiul ei, după ce L-a născut, însă, a cunoscut-o. Cum poate fi considerată Pururea Fecioară? După naștere a fost o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lucrărilor de ridicare a unei noi biserici din nimicul ce rămase din fosta biserică, plus dorința, dragostea, ajutorul, aportul financiar și material al fiecăruia din ei. Și Dumnezeu i-a ajutat. Astăzi, pe același loc ca mai înainte, se înalță triumfătoare biserica satului. Rana, care sângerase atâțea ani, acum s-a vindecat. Mare a fost bucuria sătenilor mei, mare a fost și bucuria mea când, peste un timp, întorcându-mă acasă, am aflat în capătul uliței copilăriei mele biserica mai frumoasă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se deschide, dând într-o sală splendidă unde se găsesc cele mai de seamă comori ale muzeului! O surpriză plină de efect... Nu, nu, încă nu te felicit, Melania, dar presimt că ai dreptate." Respiră adânc și aruncă o privire triumfătoare spre Nucu Scarlat. * " Aș fuma o țigară, își zise căruntul amorțit de durere. N-am cum! În ce mână țin arma? Capul mi-e gol... Dacă Ionescu găsea ceva, venea după ăsta. Nu-l mai aștepta. Habar n-am ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fluieră. Căruntul își crăpă ochiul și se uită la pendulă. ― Exact 14 minute. Inginerul se desprinse de geam. ― Asta înseamnă că... ― L-am găsit! exclamă Dascălu. Ținea motanul spânzurat de coadă ferindu-se să nu-l zgârie. I-l întinse triumfător Melaniei Lupu. Mirciulică urla arătîndu-și dinții albi, mărunți și cerul gurii căptușit cu purpură. * Scarlat rămăsese întins pe canapea. Morfina își făcuse efectul și încerca o stare de beatitudine. Se simțea ușor, imaginile deveniseră ceva mai limpezi, glasurile se apropiau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
economie. Și despre lăcomie. Și despre cât de oribilă a ajuns țara asta. Despre demenții din Dreapta Creștină. Despre milionarii de douăzeci de ani punct com. Despre Canalul TV de golf. Despre Canalul de futaiuri. Despre Canalul de vome. Despre capitalismul triumfător, căruia nu i se mai opune nimic. Și despre cât suntem toți de fuduli, de mândri de noi înșine, în timp ce jumătate din omenire moare de foame, iar noi nu mișcăm un deget ca să îi ajutăm. Eu nu mai suport, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la nici trei metri de noi în timp ce schimbăm aceste cuvinte și aude fiecare silabă rostită. Când mă întorc să mă uit la ea, îmi trimite bezele cu ambele mâini - cu brațele întinse după fiecare plescăitură din buze, ca o divă triumfătoare în seara premierei. Mă bucur să o văd atât de fericită, dar mi-e și frică. Am oare idee în ce mă bag? Brusc, îmi amintesc o replică dintr-un film pe care l-am văzut la sfârșitul anilor ‘70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Păi și atunci, tradițiile pe care le mai păstrăm, de bine, de rău, cele pe care le-am patrimonializat deja, toate acestea de unde provin, dacă autorii lor au murit deja odată cu modernitatea ? Ele sînt, de fapt, exact opera acestei modernități triumfătoare, invenția ei compensatorie. Aici este punctul unde se complică însă lucrurile și apar confuziile... Ceea ce considerăm noi, de regulă, „societăți tradiționale” ar trebui să fie numit societăți cutumiare. În acele societăți pre moderne, comportamentele oamenilor sînt, aproape toate, obiceiuri, membrii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]