1,398 matches
-
îngerii glasul, mi l-au luat și mie șefii, i l-au luat și locotenentului Afrodita, cum vezi... Iar ăștialalți, adormiții noștri, așteaptă să veniți voi să-i salvați! Voi, cu fortărețele voastre zburătoare și cu guma voastră de mestecat trufia... Străinul aprobă, pastoral, fără să înțeleagă. Seamănă cu un pastor străinul, dada. Își scoate, dezamăgit, timpanele defecte, pe care le mai verifică, fără succes, încă o dată. Capsulele mici atârnă acum într-un lanț auriu peste pieptarul de mătase al cămășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de priorități. Anul de dizgrație una mie nouă sute optzeci și, zilele doldora de poticnelile secolului și ale onor clientelei, trebuie să-ți stabilești din timp planul de bătaie, altfel pierzi tocmai acolo unde câștigul nu suferă amânare. Ochii lor străluceau. Trufie era, nu doar lăcomia succesului, în privirile descurcăreților. „Sună-l pe Vlăduț, amantissime, că te-a căutat ieri fiică-sa, aia cu blănurile...“ Și era aprilie, ora unsprezece, bioritmul optim, superbă dimineață de vineri, deja vineri, în goana bezmetică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
subteranul Octavian Cușa, zis Tavi, fotograful surdomuților, toți, toți. Și bătrânul filozof Marcu Vancea dispăruse, până și el. „De ce râzi? Nu există scăpare, nu-i așa? Degeaba complicăm comedia, nu-i așa? Râzi de prudența noastră speriată. Nu există decât trufia plăcerii în care strălucești? Plinul acestei uitări, în care hohotește, satisfăcută, târfa lacomă, Moartea? Elixirul uitării, tu, picioarele tale fosforescente și buzele și sânii și sexul tău cosmic și privirea aceasta mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
A răsunat d‐ atâtea ori zadarnic. Nu ne‐ ar feri de iureșul cumplit Nici tunuri, nici cetăți, nici gropi perfide; Mai bine decât glonțul oțelit Privirea lor de ghiață ne‐ar ucide. O, cât am ispăși atunci de crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite și care împietrite au rămas
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
vrea răul! Nu m-ar mira să mă și urască, deoarece o vorbă dea mea spune că facerea de bine e...complex al lui Oedip! O colegă de facultate Îi spune unui doctorand: „Ești un dostoievskian, domnule! Amesteci umilința, cu trufia!” Are dreptate. În plus, acum o conștientizează și el... O să vă povestesc cîte ceva despre unii din studenții mei. Mai precis, despre ticurile lor verbale: D.A. : tiribombă (merge la orice: facem o tiribombă? Sau i-am băgat tiribomba! etc.), fermoar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
trebuie să deja pregătiți să ne dăruim lor, în toată plenitudinea creativității. Oare suntem pregătiți pentru această luptă care va rămâne deschisă peste milenii? Suntem pregătiți să recunoaștem că nu am fost destul de creativi până acum? Vom lăsa la deoparte trufia, aroganța, chiar ura, față de cei ce dovedesc o doză de creativitate mai debordantă decât unii dintre noi? Vom avea puterea de a promova creativitatea semenilor în defavoarea blazării personale? Va trebui, pentru că doar așa ducem societatea românească mai departe. Prin micuții
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
sunt unite câmpii verzi și țări ferice; Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânca pe stâncă, o cetate de giganți - Sunt gândiri arhitectonici de-o grozavă măreție! Au zidit munte pe munte în antica lor trufie, I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare sa lucească într-un lanț Și să pară răsărită din visările pustiei, Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei, Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul cald Ș-aruncat în depărtare... Colo se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ancorați undeva, într-un labirint, oricâte încercări de bunăvoință ai face, vor să-ți strivească chiar aripa pe care le-ai împumutat-o. Pentru adăpost și-au construit colivii din poleieli amăgitoare; firele sunt împletite din orgolii bătute cu pietre de trufie ... Dacă teau prins în lațul pe care îl țin întotdeauna la îndemână, libertatea ta va fi pusă în pericol: te vor ține în colivie fără apă și pâine, iubindu-te în felul lor bolnăvicios. Poveste de toamnă Simt de la un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
putem face asta? Iar atunci, trebuie să modificăm ADN-ul. Asta e tot. O scurtă pauză și Bellarmino atacă partea finală a spiciului. — Și atunci, modificăm ADN-ul sau nu? Este aceasta o muncă a lui Dumnezeu sau doar o trufie umană? Nu este o decizie care să fie luată ușor. La fel ca și acel subiect extrem de sensibil, și anume folosirea celulelor reproducătoare și a embrionilor. Mulți dintre cei cu o tradiție iudeo-creștină se opun, fără echivoc, folosirii embrionilor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
multe rugăciuni, ca să ajungem la un răspuns. Domnul nostru Iisus Hristos i-a făcut pe unii să meargă din nou. Asta înseamnă că noi nu ar trebui să facem la fel, dacă am putea? Este mai dificil, pentru că știm că trufia omului poate lua multe forme... nu numai tinzând prea departe, dar și trăgând înapoi, cu încăpățânare. Noi ne aflăm aici ca să reflectăm gloria lui Dumnezeu în toate lucrările Sale, și nu dorințele egoiste ale omului. Eu, unul, nu am nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
E mai amuzant să sper Într-o himeră, decât să-ți fac ție ceai, spre exemplu. Sunt incapabilă de iubire. Adioooooooooooooooooooooooooooooo!,, ,,Draga meaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, Arta europeană a fost Întotdeauna un vârf de lance ce-a străpuns cu ascuțișul lui cruzimea, insolența, trufia, nerecunoștința, cinismul, abjecția, orgoliul, veninul, grosolănia, invectiva, dezmățul. Nu am dreptate?,, ,,Îți spun pentru ultima oară, Adiooooooooooooooooooooooooooo!. Sunt În drum spre aeroport și-mi pasă de arta europeană, cum Îi pasă mortului de fluctuațiile valutare. Nu te iubesc. ,, -Fantezie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un fruct stacojiu. Nu mai face pe nevinovatul. O să urlu de furie. Cel mai mare urlet din istoria omenirii. Un urlet cosmic. Îmi e greață de fructul stacojiu care sunt. Îmi e silă. Numai minciuni și deșertăciuni. Numai mizerie și trufie. Mă ameninți cu despărțirea. Mai bine m-ai amenința cu moartea. Un scriitor care-și amenință muza cu moartea. Un titlu de-o șchioapă În cotidiane. Muza care l-a făcut să reverse pe paginile șiruri Întregi de metafore, muza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
privește face ca lucrurile să capete o distanță constantă, apărându-l de atingerea, chiar de palparea lor. Se știe că orașele mari sunt spații ingrate, ce Îi Împing adesea pe locuitorii lor la gânduri sumbre, sinucigașe, la trăiri supradimensionate, la trufie excesivă, dar și la sentimente de zădărnicie pe care ți le dau mișcarea de neoprit și aerul livid pe care-l respiri. Redactorul-șef Dezideriu, cetățeanul care s-a trezit În această dimineață nimeni altul decât Leonardo Da Vinci, simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe cel de ocazie, cu el, mărturisesc, nu mă descurc. se uită la mine de sus, cu ochi de vultur ce și-a luat răgaz de odihnă, n-are răbdare să-l ascult, își varsă pe mine povara lui de trufie. nu mi-e bine cu el, mi-e prea mare, prea greu, prea scorțos și rigid în halucinanta lui superbie. oasele lui n-au timp de visat, cum obișnuiau să se piardă în cântec oscioarele-mi pricăjite. inima lui sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Îmbrățișezi cu privirea. De curând, citisem poeziile lui Pablo Neruda ( Ode). Printre ele se afla și “Odă trandafirului”, care mi-a rămas Încrustată În suflet. Odă trandafirului ( Pablo Neruda) “Adolescent, preferam spicele, rodiile, preferam asprele flori ale pustiului, crinii sălbatici - “ “ Trufia nepăsătoare a amurgului tău, când lași o petală să cadă și continui să arzi În toate celelalte, până ce toată comoara s-a risipit.” “Îmi aparții, trandafirule, ca tot ce există pe lume, și cum ar putea poetul să-nchidă ochii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie sau albă: Toată iarna scormonești În pământ, Dezgropi minerale, minerești, scoți foc, Din străfunduri și apoi te deschizi Splendoare a lumii, buză a focului, Candelă a frumuseții. Mie Îmi aparții, mie și tuturor
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
una dintre părțile implicate îl denunță. Chiar nu te-ai gândit la asta niciodată? Să știi că nici eu nu m-am gândit decât azi-dimineață. Charlot îl privea îngrozit. Figura animalică, buhăită a actorului își atinsese starea ideală: însăși întruchiparea trufiei și a poftelor trupești se sprijinea acum neglijent de axa globului și-i oferea întreg pământul pe tavă sub forma a șase acri de pământ și o casă. Totul era în puterea lui, inclusiv cele trei sute de franci redobândite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să se ducă de pe lumea asta și de aceea nu s-a însurat și nici n-a avut copii. S-a gândit că-i poate păcăli pe zei să-l țină în viață cât mai mult timp. Poate că în trufia lui, s-a gândit chiar că s-ar putea să nu mai moară niciodată. Deși nu-l cunosc decât de foarte puțină vreme, spuse Cristi, îl cred în stare pe moșneag de una ca asta. Nici nu știu dacă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca iarba de pe acoperișuri și ca grîul care se usucă înainte de a-i da spicul. 27. Dar știu cînd stai jos, cînd ieși și cînd intri și cînd ești furios împotriva Mea. 28. Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns pînă la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale și zăbala Mea între buzele tale, și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit." 29. Acesta să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticențe sau ezitări... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a păscut din leagăn, sădind în mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tîrziu? Sau eu însumi mi-am creat orbește, de-a lungul anilor, situațiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta morții? Nu știu, nu-mi dau seama... Ceea ce știu e că mâna destinului a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un soi de supraom. Duminica, mai merge la biserică doar ca să nu-și necăjească prea tare mama. Conflictul este, însă, inevitabil
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de sus până jos, constata mulțumit că toate sunt la locul lor, iar inima îi vibra, îi creștea în piept și i se umplea de o trufie fără margini. Apoi, începea să povestească ce vrei și ce nu vrei cu o deosebită franchețe, căci întotdeauna, în compania unui prieten iubit, inima omului este aplecată spre sinceritate. În sumbra dimineață, la care m-am oprit eu cu povestirea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
el, sporindu-i, totodată, vigilența și aplecarea către respingere, ce trebuia - credea el - să le aibă pentru biata Silvia. Căci, în viață, cu toate că valorile morale sunt mai presus decât valorile estetice, cărui bărbat, oare, nu i se umple inima de trufie, atunci când se plimbă pe străzile orașului la braț cu o femeie frumoasă și încântătoare, după care toți ceilalți bărbați privesc deopotrivă cu dorință? Chiar dacă frumusețea este trecătoare, nu l-a fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu dintotdeauna
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nimeni! Iar asta, pentru că mă obliga pe mine să aleg dintre două atitudini: fie să mulțumesc îndelung pentru laude, să fac plecăciuni, să roșesc, iar inima să-mi crească înăuntrul meu, să-mi bată puternic și să se umple de trufie; fie să îmbrac pios haina modestiei și să-mi neg, până la ultimul, succesele pentru care eram eu lăudat, căci asta se zice că este cea mai potrivită și mai plină de politețe atitudine, care îi dă omului noblețe și îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru a demonstra lumii repede exact contrariul acestor lucruri. Singura ei aptitudine salvatoare, totuși, era dezvoltatul său simț practic, atât. Părea o femeie ambițioasă și cu însușiri de învingătoare, dar asta - nu trebuie trecut sub tăcere - se năștea doar din trufia și din ipocrizia ei, ceea ce-i oferea o puternică încredere de sine, cu care știa să se ridice cu ușurință peste oricare impas ivit. La ananghie, dânsa absolut niciodată nu-și ridica, fără nădejde și vlăguită de energie, întrebarea: „Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]