9,257 matches
-
din ei cresc în seră, iar alții în anotimpurile călduroase într-o grădină paralelă cu sera, în apropierea mării. În seră o diversitate de specii sunt dispuse simetric, în rândurile din mijloc cactuși înalți, aproape cât sera, adevărați arbuști cu trunchiuri groase, crengi contorsionate, frunze cărnoase, cu fructe rare, date în pârg sau deja maturizate, de culoare roșie. În părțile laterale sunt plante mai mici. O mulțime de cactuși mici, unii deja înfloriți, pot fi admirați în răsadnițe. O diversitate de
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
și de bouganvillea înviorează atmosfera. Privită în ansamblu sera creează o puternică impresie de exotism, vigoare, bărbăție, rezistență și putere de autoapărare a plantelor. În aer liber se află o altă plantație de cactuși, aparținând unor specii diverse, majoritatea cu trunchiuri bătrâne, scorojite, ce ne amintesc de fața unui bătrân chinuit de vreme, care pare a se afla într-o mare suferință. O întrebare firească ce ne apare în minte este dacă aclimatizarea lor aici, la malul Mării Negre le-o fi
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
așterne când atingi cu vârful sărutului talpa de cer a infinitului verticala compusă din alte șapte verticale către care ființa ta prinsă în busculada traumelor aleargă neîncetat prin cerul albastru intens al nopții sale ființa lunecă de-a lungul unui trunchi din crengi alfabetul rămâne același - necunoscutul fiecare punct fiecare arcadă a necuprinsului lasă în urma sa odată cu trecerea spațiului talpa unui timp în care cuvintele uită să mai adune semnele semnele se adună într-o aripă de lumină născută în pântecul
BUSCULADA TRAUMELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367832_a_369161]
-
și posibila stare a lor, echipele de intervenție își făceau, fiecare, datoria, acționând organizat, fără a se încurca unii pe alții, cu profesionalism și precizie, precum acele unui ceasornic elvețian. Astfel, cei de la ISU tăiau crengile teiului, îndepărtându-le de trunchi ca pe niște copii ce-i smulgi de la sânul mamei, lăsând-o cu brațele goale. Brațe ce le fuseseră sprijin atâta amar de ani. Era o imagine cumplită, dar necesară, având în vedere viețile nevinovate care pâlpâiau să se stingă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
și-ar fi trăit propria viață!” După încă douăzeci de minute de resuscitare, epuizați, medicii s-au declarat învinși și au consemnat decesul bărbatului. Între timp, eforturile celor de la descarcerare s-au concentrat pe a doua mașină, îndepărtând crengile și trunchiul ce căzuse pe mijlocul acesteia, bucată cu bucată. Era o muncă dificilă și care s-a desfășurat cu dificultate fiind necesar ceva mai mult timp, pentru că se avansa destul de greu din cauza grosimii trunchiului, precum și a poziției acestuia... Prof. dr. Popescu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
pe a doua mașină, îndepărtând crengile și trunchiul ce căzuse pe mijlocul acesteia, bucată cu bucată. Era o muncă dificilă și care s-a desfășurat cu dificultate fiind necesar ceva mai mult timp, pentru că se avansa destul de greu din cauza grosimii trunchiului, precum și a poziției acestuia... Prof. dr. Popescu s-a apropiat puțin și a zărit numărul mașinii. A exclamat tresărind puternic, cu glas sugrumat: - Dar, este doamna doctor Străinu... Va urma... Autor, Olguța Luncașu Trifan Februarie - 27 - 2015 Iași Referință Bibliografică
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
nori Dar cum vântul m-ascultă rareori A trebuit să renunț la al mau comtrol Lăsând drumul să curgă până-n zori, ... Atât de mult îți cer eu oare ? Da Doamne toamnă, să treacă vară. În zbaterea-mi naivă de după un trunchi de brad Ieși o gază mică ce se uită la mine cu ochii mari Mirata, copleșită de mieunatul meu aparte Se proțăpi în față-mi încremenind în a ei cuvântare De ce ești prost ? vară oricum trece și toamnă vine ! Referință
DĂ DOAMNE TOAMNĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367977_a_369306]
-
prinse al doilea răsărit. Adunați în cerc în piață, războinicii kema se înghionteau râzând. Eram concentrată asupra armei. Am cântărit-o cu brațul drept. O suliță cu cap metalic lung, care te putea străpunge dintr-o parte în alta a trunchiului fără probleme. Centrul de greutate era mutat în întregime pe vârf. Bun! Kemașul cu care trebuia să lupt, era masiv. Prea masiv! Avea să se năpustească spre mine încercând să mă străpungă. Îi vedeam asta în priviri. Îmi trebuiau totuși
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
a lui Mitra la 274 să fi constituit o încercare neizbutită de a înlocui sărbătoarea creștină, mai veche. Despre termenul Crăciun - origine, etimologie Termenul Crăciun a primit mai multe explicații etimologice, fiind dedus fie de la un cuvânt autohton, ce numea trunchiul de brad ars pe vatră în cea mai lungă noapte a anului sau în cea de 24 spre 25 decembrie, pentru a rechema puterea soarelui, un ritual practicat de numeroase populații indoeuropene, fie, în exegeza recentă, raportat la un latinesc
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
regiunile colinare sau de câmpie sau deșertice - nu mi-a fost dat să văd copaci sau arbuști “tăiați” din considerente economice, erau mulți doborâți de vânt sau alunecări de teren, însă întregul “material” se afla la “purtător”, cu crăci și trunchi cu tot, în stare avansată de degradare sau putreziciune, nici măcar urmă de “tras” în afara perimetrului, sau vre-o urmă de potecă - firește, în afara celor marcate de traseele de acces - care să fi dus la concluzia vreunei încercări de furt, fraudă
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
degradare sau putreziciune, nici măcar urmă de “tras” în afara perimetrului, sau vre-o urmă de potecă - firește, în afara celor marcate de traseele de acces - care să fi dus la concluzia vreunei încercări de furt, fraudă sau altceva legat de violarea patrimoniului. Trunchiurile sau cioatele care se înălțau deasupra terenului, accidentat sau nu, în picioare sau efectiv aplecate de ziceai că așa se “ născuseră”, aveau forme ciudate, unele parcă erau făcute să sperie, excrescențe lemnoase cum sunt la noi buturile de copaci crescute
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
stei sus pe carpați, mustăcioara lui-pădure, brâul tău e curcubeu, după ploi, roind sămânța, iar cojocul cel de lână s-a făcut blană de smeu. chinu-ți râde-n respirare, nu mai plânge, tu, măicuță, peste leagăn de iubire, el e trunchiul ce-a vândut soarele pe-un nou născut. zidul lumii el a fost și-a pierit în prag de seară cerul s-a cutremurat, l-au plâns brazii, florile, au lăcrimat zorile... feciorașul meu iubit, mama ta mereu te cheamă
PASTORALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367444_a_368773]
-
iarna nu e gata... Nici semne a pleca nu văd Și nu se lasă dusă, Ci încă frigu-i și prăpăd, Și eu mă simt răpusă... Dar cum ședea pe pom în șold Și-n spate să nu cadă, Firavă-n trunchi precum un bold, Zări de sub zăpadă Verzui, sfios, firav și el, Minune de minune: Un fir plăpând de ghiocel Prin spini de mătrăgune... De bucurie, de extaz Sau delirând, săraca, Uitând de marele-i necaz, Găsi putere, iaca, Și frântu
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
de viforul războiului, am cercetat cu ochii minții arealul în care s-a topit viața tinerilor ostași atunci cand, năzuind la pace, înfruntau încă moartea ascunsă în glonț. Cazemata cea mai mare, din Oboroceni, avea ambraz larg, croit sub formă de trunchi de piramidă cu baza în interior, anume pentru tun de calibru mic. În preajma ei, copilul devenit peste decenii primar al comunei “reconstituia”, în joaca lui cu pruncii de demult, influențat de poveștile de război ale martorilor, faptele de eroism ale
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
pe drum... Fusese ultimul drum făcut în țara mea ... Era seara unui anotimp care-și dezbrăcase frumusețea, arătându-și goliciunea stranie... Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi cădeau din cer ca o compensație a urâtului din preajmă... Ningea în acea lună a iernii ... Era haosul ninsorii, asemeni haosului din inimile semenilor, iar după acest
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
realitate. Aceste poeme”tablete “ cuprind declarațiile patetic-orgolioasă a autoarei, în care resemnarea virilă se închide ca într-o carapace, e produsul unei mizantropii vizionare, al impulsului frenetic de a sălta ființa în metafizic:”Lâmgă noi, oceanul galactic este plin de trunchiuri din arbori-gingobiloba și delfinii ce se sinucid înghițind pahare după pahare pline cu aer “.( Prin ochii mei speriați). E aici un filon-rămășiță a titanismului romantic, melancolic, neliniștit, dar și trufaș, deși experiența pare mai degrabă rimbaldiană. Autoarea uzând de dezechilibru
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
negre amintiri. Viespile cu fierăstrău îi vor pistruia lemnul lipsit de coajă. Va rămâne an de an tot mai golaș, până va muri în picioare, dăinuind cu schelet sur în lărgimea pădurii, asemenea unui coșmar. Jos, mușchiul va acoperi treptat trunchiurile putrezite ale brazilor căzuți; încet, o pădure nouă se va ridica peste ei. Va cădea și el peste un răstimp de ani, ros la rădăcină de putregai și de întrebări chinuitoare fără răspuns și, în cădere, îi va răsuna lemnul
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
2015 Toate Articolele Autorului Toate dicționarele consultate compară rom. copac cu alb. kopaç, lăsând să se înțeleagă că este un împrumut de la skipetari (albanez) sau, mai curând, că este moștenit din substrat. Dar în albaneză kopaç înseamnă „ciot, buturugă, buștean, trunchi de arbore“. Cei ce-1 consideră autohton se referă la rădăcina i.e. *kep -„cioplesc pietre, tai“, cf. gr. kopto „sap, tai“, v.sl. skopiți „a tăia în bucăți“, lit. kapoti, let. kapat „a toca, a tăia mărunt“ etc. (istoria cuvântului la
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI COPAC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367530_a_368859]
-
a tăia“ este îndoielnică (TILR, II). Să presupunem că privim un arbore singur în mijlocul unui câmp. Este evident că este un copac. Dacă îi tăiem toate crengile lăsând numai firul pomului acesta nu mai e copac, ci un stâlp, un trunchi. Așadar copacul e copac, nu pentru că se sapă ori se taie, ci pentru că are crengi ce formează un acoperiș, o protecție împotriva ploii, soarelui etc. Ca atare din dicționarul indo-european de rădăcini trebuie să alegem i.e. *kep/kop „a acoperi
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI COPAC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367530_a_368859]
-
tu îmi vei fi somnorosul Titanic / jumătatea ta nevăzută din ape / va fi jumătatea mea tiranic” Ai crede că e expresie în delir sau suprarealistă: „doamnă ce tarife au fagii / prelungi aducînd a parabolă / ce pact ciudat de rășină / cu trunchiurile ați încheiat / desigur sînt patru nopți de cînd alunec / pe perne moi în paradis / și nici măcar o creangă incultă / sau un pian topit în urechile surde / spuneți și dumneavoastră / o vorbă în piele de bizon / sau mascați-vă vocea / cu
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
subtile”. „Fagii prelungi” - concret, arbori de circa 40 de metri, la maturitate, metaforic, copaci „neconciși” (adică nu „scurți”) - aduc a parabolă, prolixitatea fiind aproape de enigmatic. Un angajament ieșit din ordinea firii („pact ciudat”) se încheie între lumea naturală codificată în „trunchiuri” și cea nonperceptibilă - lumea „rășinii”, semn al nemuririi. Și-apoi enclava duratei („patru nopți”) în infinit („paradis”), în spațio-timpul în care gloria terestră numită prin crengile fizice - atribute ale omagiului - nu mai rezonează: ca un „pian topit în urechile surde
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
crește nici nu se vor împuțina mai mult decât le este firea noi știm ca nebunii un lucru - e seacă bucuria fără Dumnezeu, ca un soare golit de lumină e cel mai bun praznic acesta în care inima se face trunchi de ceară cu rădăcinile în cer, în care umerii te dor de atâta lumină. Referință Bibliografică: Sărbătoare / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2175, Anul VI, 14 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile
SĂRBĂTOARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367030_a_368359]
-
deosebire pe o porțiune ceva mai largă până la poalele stâncilor încolo totul este asfaltat, până și pomișorii ornamentali sunt sădiți în glastre solide, adevărate hârdaie din lemn masiv cu cercuri duble și late de fier, cu excepția palmierilor înalți și cu trunchiuri groase al căror loc a fost ales încă înainte de ridicarea din temelii a urbei și care fac, cu ce a construit omul, un loc părelnic armonios, o îmbinare ai zice firească dintre util și plăcut. Aici parcă, granița dintre cele
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
înainte de a-l părăsi". Coloana Infinitului sau Coloana Recunoștinței fără Sfârșit, reprezintă un loc deosibit în viziunea exegeților și a lumii întregi. Există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Încă din 1909 în atelierul lui Brâncuși ar fi existat "trunchiuri și bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziția sa personală de la New York, Brâncuși expune proiectul sau sub numele devenit celebru, Coloana fără sfârșit. Brâncuși
ANIVERSAREA NASTERII LUI CONSTANTIN BRANCUSI de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367168_a_368497]
-
neam și lege, Oradea n-ar aparține azi României Mari”. Chinuit de boală, la cei 84 de ani ai săi, își găsește creștinescul sfârșit la 21 ianuarie 1936. Iubit de poporul din care s-a desprins, ca o mlădiță din trunchiul unui gorun, are parte de funeralii naționale, fiind înmormântat în cripta Bisericii, atât de dragă sufletului său, în ziua de joi, 23 ianuarie, 1936. Cât de actual și de înălțător rămâne crezul vieții sale din Testamentul său moral", în vremea
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR (ROMAN CIOROGARIU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367241_a_368570]