2,162 matches
-
orașelor. Un domeniu aparte îl reprezintă sfera sexualității. În cazul acesteia identitatea psihicului cu trupul se realizează între „mine” (Eu) și „celălalt” (Tu) având caracterul unei întâlniri cu semnificație de completare reciprocă. 2) Lumescul (Welthaftigkeit) Sufletul este realitatea existenței noastre trupești, temporale, în această lume. În sensul cesta lumescul ne apare ca o parte integrantă a existenței noastre psihice. Lumea este orizontul realității noastre sufletești, dar și spațiul după care ne orientăm și în cadrul căruia se derulează existența noastră temporal-istorică. Pentru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoană este în primul rând un „trup”, iar în planul comunicării ea apare ca o „ființă sufletească”. În sensul acesta orice prezență umană este din punct de vedere fenomenologic „experiența unei conștiințe originare” care ni se înfățișează în ipostaza ei trupească (D. Franck). Ori de câte ori eu fac cunoștință cu prezența altuia, pentru mine aceasta este un „Eu în carne și oase” care se prezintă dinaintea mea (M. de Unamuno). Orice individ este o persoană incarnată. O persoană este concomitent spațiu, în sensul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
concomitent spațiu, în sensul de corp perceptibil, ca prezență fizică și timp, ca durată a existenței sale corporale. Orice prezență a unei persoane este o suită de „continuități” pe care perceperea noastră o înregistrează ca momente ale unor prezențe succesive trupești. Durata existenței unei persoane se constituie din continuitatea prezențelor corporale ale acesteia înscrise în câmpul conștiinței sale precum și în a celorlalți. Prezența individului percepută exterior, se raportează în primul rând la aspectul fizic-carnal al acestuia. Existența va fi reprezentată în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o „deplasare logică” din sfera observației către registrul „privirii care înțelege” adresându-se sensurilor interioare invizibile ale experienței sufletești a semenului. În psihopatologie bolnavul psihic este pentru psihiatru un „celălalt”. Relația clinică se va deplasa, prin urmare, din planul concretului trupesc în planul subiectului sufletesc; sau de la vizibil la invizibil. Cum se face trecerea de la vizibil la invizibil sau, mai exact spus, cum se face „intrarea în celălalt”? Aceasta este problema fundamentală a oricărei metodologii în psihopatologie. Ceea ce trebuie să surprindem
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Și, bineînțeles, gândul socratic trebuie înțeles mutatis mutandis! Cât despre moșitul pe care îl practic eu - spune Socrate -, se îngrijește cam de aceleași lucruri; se deosebește însă prin aceea că moșește bărbați, nu femei, și că cercetează roadele sufletești, nu trupești ale acestora. Dar cel mai de seamă lucru în meseria noastră este acela că sunt capabil să pun la încercare și să dovedesc în mod absolut că mintea unui tânăr dă naștere unei năluciri mincinoase ori, dimpotrivă, unui vlăstar adevărat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o dezbatere și polemizează cu panegiriștii, încercând o definiție proprie pentru dubletul fericire-laudă: „Iaste osebire între laudă și între fericire, că să fericescu mulți împărați, crai, domni, boiari, pentru norocul ce au în viiața lor, după pofta și voința celor trupești lucruri, cum avuții multe să aibă, cu cinste, cu îndelungări de stăpâniri și altele ca acestea. Sânt darurile norocului pe care și alți păgâni și tirani le-au avut, iar nu s-au laudat de niscaiva fapte bune, că lauda
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
, revistă apărută la Oradea, lunar, din octombrie până în decembrie 1932. Publicația are drept țintă să răspândească „în straturi cât mai largi slova românească” și să procure cititorilor „o clipă de reconfortare morală și trupească”. Este o publicație destinată unui public larg, în scopul popularizării unor valori literare. Rubrici: „Informațiuni”, „Galantar literar”, „Curierul literar și artistic”, „Revista revistelor”. Colaborează cu versuri Horia I. Gheorghiță, George A. Petre, Constantin Doboș, Șt. Oprișanu, Ion Th. Ilea, Petre
MUGURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288270_a_289599]
-
cu seamă din laborioasele investigații arheologice întreprinse o lume a propriului spirit. În viziunea lui P. dacii erau un popor de țărani, harnic, pașnic și drept, de o exemplară moralitate; casta preoțească unea anahoreți locuitori în peșteri, disprețuitori ai plăcerilor trupești, necunoscând vinul și femeia, nici carnea, hrănindu-se doar cu brânză, lapte, miere și cu vegetale; în fruntea lor se afla marele preot Deceneu, care își avea sălașul în vârf de munte, de unde aducea slăvire lui Gebeleizis-Zalmoxis, zeul suprem, stăpânul
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
baza organizării oricărei societăți. Vorbind despre premisele analizei societății, Marx exprima clar acest lucru: „Prima premisă a oricărei istorii omenești este în mod firesc existența indivizilor umani vii. De aceea, primul fapt concret care trebuie să fie stabilit este alcătuirea trupească a acestor oameni și raportul dintre ei și restul naturii, raport determinat de această alcătuire” (Marx și Engels, 1958, p. 28). Natura - mediul biologic și fizico-chimic - reprezintă cadrul în care seconstituie societatea. Ea își va pune de asemenea amprenta asupra
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist, cu ghimpe satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai, poate fi socotit însă un gest nevrotic, atâta vreme cât și această scriere este impregnată de obsesia intimității trupești, a „spasmului divin”. Fată săracă, rămasă orfană, Dita încape pe mâna unor inși pofticioși, care o împing în mrejele desfrâului. Copila nu se opune, acceptând cu ușurință un trai de demimondenă, care de altfel îi va procura multe avantaje. Mica
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
Ioan 8, 38), ca pe Cel cu adevărat dintru început (Ioan 1, 1)? Ce ar fi un creștinism fără „arhivele care sunt Hristos” (Sf. Ignatie al Antiohiei)? Ce ar mai rămâne dintr-un creștinism născut prin miracolul Întrupării fără împărtășirea trupească, nemijlocită, liturgică din „cereștile, preacuratele și nemuritoarele ale lui Hristos taine”? Această apologie pentru tradiția eclezială n-are nimic de-a face cu pansofismul unui discurs pronunțat din perspectiva unității transcendente a religiilor, la care un autor ca Fritjof Schuon
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Nașterea de sus (Ioan 3, 3) presupune botezul „din apă și din Duh” (Ioan 3, 5), dar ia forma unei permanente refaceri. Am putea spune că acest eveniment are un aspect imemorial, întrucât memoria individuală nu poate înregistra momentul nașterii trupești și, cu atât mai puțin, clipa survenirii, „dintr-odată” (exaiphnes), a harului renașterii duhovnicești. Pe de altă parte, acest eveniment baptismal nu se uită, întrucât efectele regenerării sunt atotprezente. Indelebil, evenimentul renașterii „din apă și din Duh” formează învelișul amniotic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
descoperă pângărita nuditate, inima rănită a omului imploră ajutorul. Înstrăinarea nu mai are nici o determinare psihologică, cum ar crede mizantropii. Solitudinea este aici teologică: „eu singur cu Dumnezeu singur”; un lucru deloc simplu, de vreme ce „am învățat să trăim cu simțiri trupești” care se cer transfigurate (nu suprimate) printr-o asceză „în orice caz și orice chip”. Urmând învățătura Sfântului Maxim Mărturisitorul, pentru care lanțul plăcerilor sensibile înrădăcinate în iubirea de sine (philautia) trebuie rupt cu tăișul nevoinței liber asumate (philoponia), arhimandritul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
uitând de noi înșine o zi întreagă, fără să mai ajungem la gândul inițial, acela de a redacta scrisoarea. „În fiecare zi ne justificăm pe noi înșine.” Aici poate fi vorba de orice: carieră profesională, cont bancar, preferințe culinare, frumusețe trupească, pasiuni intelectuale sau chiar niște banale planuri de vacanță. „Mi se pare - și la acest gând mă încearcă o emoție specială - că noi toți suntem surdo-muți înaintea lui Dumnezeu.” Părintele descrie cu precizie infirmitățile noastre congenitale, intoleranța capriciilor de tot
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
s-ar transforma în moralism. Când este vorba de votul ascultării, al sărăciei și castității, ucenicul știe că răspunsul său prompt este dorit de Hristos mai mult decât de oricine altcineva. Fecioria nu-i o virtute care marchează contrastul vizibil, „trupesc”, între călugări și cei „rămași” simpli mireni. Fecioria ține nu de pasivitatea unei condiții fizice (sau, mai rău, fiziologice), ci de aspirația inimii la integritate. Fără această aspirație la deplinătatea înțelepciunii (telomudrie, în limba slavonă), experiența catolicității iubirii ar rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe cât îi este cu putință, unei depline pocăințe”1. Ura de sine însoțește această ruptură violentă de lumea rătăcirii, a înșelărilor și amânărilor indefinite, dar ispita autojustificărilor nu se îndepărtează de ucenic. Dobândirea unei bune purtări sau împodobirea cu virtuți trupești exterioare nu anulează rădăcinile ontologice ale egoismului. Morala educă individul, dar nu revelează dimensiunea universală, sacerdotală și eshatologică a persoanei. Este lucrul ignorat cu nedesăvârșire de către „prietenii” lui Iov: teologii Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naamah
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
socială. Atunci când depășește sfera psihologică, compătimirea nu se realizează de la om la om, într-o relație de intersubiectivitate asimetrică. Hristos este cel care, ca Făcător și Mântuitor al omului, născut din Tatăl și pătimind pe cruce, mijlocește compasiunea pentru suferința trupească și ignoranța duhovnicească în care atâtea ființe își poartă zilele. Prin urmare, această compasiune este cu adevărat universală atunci când este inspirată de Sfântul Duh1, fiind asemănătoare charismelor mucenicilor care, de-a lungul istoriei, au murit pentru Hristos, zidind trupul Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
furios, ambarcațiunile se grăbeau spre naufragiați. Ahab fu pescuit de ambarcațiunea lui Stubb; cu ochii injectați, orbiți de spuma albă și sărată ce i se usca în zbîrcituri, bătrînul simți că-l părăsesc puterile și se prăbuși, doborît de caznele trupești îndurate prea îndelung; rămase o vreme așa în fundul ambarcațiunii lui Stubb, ca un om călcat în picioare de o turmă de elefanți. Din străfundurile sufletului său urcau gemete nearticulate aidoma suspinelor deznădăjduite care urcă dintr-o prăpastie. Dar tocmai din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nimeni altcineva. Ai grijă, subalternule, să te supui poruncilor mele. Adunați-vă în jurul meu, cu toții! Aveți în fața voastră un bătrîn schilodit, care se reazemă de-o lance ruptă și se ține într-un singur picior. Acesta e Ahab - partea lui trupească, adică. Dar sufletul lui Ahab e un miriapod, cu o mie de picioare. Mă simt încordat - pe jumătate rupt, ca odgoanele care remorchează vreo fregată dezarborată într-o furtună. Poate că și arăt astfel. Dar, înainte de a mă rupe de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Moris nu s-a sfiit să o scrie. Doar una dintre cele două imagini de mai jos exprimă o dorință sexuală. Care anume, după părerea dumneavoastră? În imaginea din dreapta, buza inferioară este mângâiată de incisivii superiori. Aceasta este expresia dorinței trupești. În schimb, când buza de sus este cea prinsă de dinți, persoana respectivă cugetă. Această atitudine nu este prea sexuală. Alteori, cu și mai multă blândețe, buza inferioară este umezită cu limba. Trebuie să notăm faptul că limba se plimbă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
lăsându-se în voia întâmplării și a aventurii, într-un soi de nepăsare veselă, punându-se la dispoziția femeilor cu o jubilație cinic--inconștientă. El acceptă, fără să pună vreo condiție, postura de bărbat disponibil, aflat mai degrabă în slujba plăcerilor trupești decât în aceea a Adevărului și Justiției. Destrămarea măștii cvasimonahale a lui Marlowe poate fi explicată prin dispariția contrabalansului reprezentat de câțiva indivizi cu ale căror drame se identificase. Obscur, chiar ilogic și inexplicabil, Marlowe a găsit de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
relevau în scrierile lor câștigurile inestimabile pentru familie și pentru educația copiilor ale ridicării femeii-mame pe cele mai înalte trepte ale culturii. „Femeia intelectuală - susține Alice Voinescu - face din familie un centru de cultură. În jurul mesei, unde ea împarte hrana trupească, după nevoile, dar și după pofta de mâncare a fiecăruia, zvonurile ce vin din largul lumii, primesc prin mijlocirea ei o semnificație concretă, intim umană, pe măsură individuală. În jurul ei se încheagă liniști, o lume de valori și crește, limpede
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
structurii familiare patriarhale. În familia patriarhală, membrii familiei, într-un spirit de solidaritate peste care veghea voința tatălui, alcătuiau o unitate, în care femeia-mamă era elementul de coeziune intimă; întreaga tradiție familială era întemeiată pe prezența ei; toate puterile sale trupești și sufletești aparțineau cercului familial. În prezent, deși familia și-a păstrat în mare parte vechea tradiție, condițiunile vieții s-au schimbat radical, producând o perioadă turbure de transformare a familiei patriarhale. Sub presiunea reformei industriale, s-a început procesul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
părere și într-o teorie, ci, alături de copiii ei, învață, dându-le pilda vie a omului cultivat prin gratuitatea efortului și a fervoarei sale intelectuale. Femeia intelectuală face din familie un centru de cultură. În jurul mesei unde ea împarte hrana trupească, după nevoile, dar și după pofta de mâncare a fiecăruia, zvonurile ce vin din largul lumii primesc, prin mijlocirea ei, o semnificație concretă, intim umană, pe măsură individuală. În jurul ei se încheagă liniștit o lume de valori și crește limpede
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
am putut continua prin echipe bine organizate în câteva fabrici activitatea A.C.F. Programul a fost ca și cel de la centru. D. Colonia de vară a anului 1940 din Bran, jud. Brașov, a fost prilej de adunare, întărire sufletească și trupească, precum și o bună recreație în vremuri destul de grele. A funcționat numai o lună de la 2 august-1 septembrie și a numărat 150 de coloniste. ș...ț Activitatea cu refugiații poloni Asociația Creștină a Femeilor Române, prin delegata sa, a continuat să
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]