KorAP: Find »[drukola/base=tuși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...80 >

1,978 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

tatăl tău. — Am să v-arăt eu vouă, n-aveți grijă! mârâi domnișoara Trixie de pe divan. Ascultați ce vă spun! Încercă să se ridice, dar doamna Levy o împinse la loc pe nylonul galben. * Răceala i se agrava și, de câte ori tușea, simțea o vagă durere în plămâni, care mai dura câteva clipe după ce tusea îi arsese traheea și pieptul. Agentul de stradă Mancuso își șterse buzele de salivă și încercă să elimine flegma din gât. Într-o după-amiază îl apucase o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
chiuvetă și mecanismul care distribuia șervete de hârtie. Stând aplecat deasupra unei chiuvete, băiatul începuse să deseneze cu un pix ceva pe dosul mâinii. Ar putea fi ceva suspect, se gândi agentul Mancuso. Deschise ușa și se duse la băiat. Tușind, încercă să spună cu o voce prietenoasă: — Ce scrii be mână, băiete? George privi monoclul și barba din dreptul cotului său și mormăi: — Du-te dracului d-aici până nu-ți dau un picior drept în boașe! — Ghemi boliția? tatonă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
zurliule, cară-te d-aici. Nu vreau bucluc cu stigleții. Nu vrei? întrebă fericit Mancuso. — Nu, și nici un țăcănit ca tine nu vrea, spuse George, privind ochiul care lăcrima în spatele monoclului și umezeala de pe gură și barbă. — Ești arestat, spuse tușind Mancuso. — Cum? De unde naiba ai răsărit? — Agentu’ Manguso, sub agoberire. O insignă străluci în fața coșurilor lui George. Hai cu mine. — Pen’ ce dracu’ m-arestezi? Numa’ c-am intrat și eu aici? protestă nervos George. N-am făcut nimic! Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
a nepoatei mele. I-o scumpă. A absolvit liceu’ la Sfântu’ Odo. A și găsit o slujbă bună de vânzătoare. — Ei vezi? spuse doamna Reilly întărâtată. Pun pariu că câștigă mai bine ca Ignatius. — Doamne, Angelo! exclamă Santa. Nu mai tuși atâta. Du-te și te întinde în camera din fund și odihnește-te pân’ vine bătrânu’. — Săracu’ Angelo, spuse doamna Reilly, după ce agentul ieșise din cameră. E un băiat așa bun! Voi doi chiar că-mi sunteți prieteni. Și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
curcan împuțit, ți-aș da un pumn drept în nas, țipă domnul Robichaux la Angelo. — Las-o mai moale, Claude, spuse calm Santa. Angelo n-a vrut să facă nici un rău. — Comunistu’ ăsta m-a distrus. Agentul de stradă Mancuso tușea violent și arăta deprimat. Se întreba ce lucru îngrozitor îl mai așteaptă. — O, Doamne! Mai bine plec, spuse doamna Reilly, disperată. Ultimu’ lucru de care am nevoie-i o bătaie. O să scrie-n toate ziarele. Ce-o să se mai bucure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
cu răceala asta din cauză că te-a ridicat pe tine, Claude. Santa clătină ușor acuzator un deget bondoc spre domnul Robichaux. Acum l-au băgat într-un closet. Și mai urmează să-l dea afară din poliție. Agentul de stradă Mancuso tuși cu tristețe. — Poate m-am aprins puțin prea tare, se învoi să recunoască domnul Robichaux. — N-ar fi trebuit să te-arestez, șopti fornăit Angelo. Eram nerfos. — A fost numa’ vina mea, spuse doamna Reilly, pentru c-am încercat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
lăcrimând în spatele ochelarilor bifocali, buzele uscate care se vedeau prin barbișonul alb. Ce se întâmplă cu tine, Mancuso? De ce nu te poți purta ca un bărbat? Ai răcit! Bărbații din poliție nu răcesc. Bărbații din poliție sunt tari. Agentul Mancuso tuși, umezindu-și barbișonul. — N-ai prins pe nimeni acolo-n toaletă. Ți-aduci aminte ce ți-am spus? Acolo să stai până-mi aduci pe cineva. Am să fag bneumonie. — Ia și tu ceva-mpotriva răcelii. Pleacă de-aici și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

turist. Urangutanii sunt muți. Așa scrie în carte. Câțiva fotografiară maimuța care se legăna, declanșând blițurile aparatelor. Tânărul mascul nu se arătă surprins. Dar buzele lui se mișcară din nou. — Geen lichten dwaas. — E răcit? întrebă nervoasă o femei. Parcă tușește? — Nu tușește, spuse o altă voce. Hagar aruncă o privire peste umăr. Un bărbat solid, din spate, care se chinuise să țină pasul cu ceilalți, cu fața roșie și gâfâind, ținea acum un casetofon în mână, îndreptându-l spre urangutan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
sunt muți. Așa scrie în carte. Câțiva fotografiară maimuța care se legăna, declanșând blițurile aparatelor. Tânărul mascul nu se arătă surprins. Dar buzele lui se mișcară din nou. — Geen lichten dwaas. — E răcit? întrebă nervoasă o femei. Parcă tușește? — Nu tușește, spuse o altă voce. Hagar aruncă o privire peste umăr. Un bărbat solid, din spate, care se chinuise să țină pasul cu ceilalți, cu fața roșie și gâfâind, ținea acum un casetofon în mână, îndreptându-l spre urangutan. Avea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
nu dădu nici un semn de înțelegere. După o clipă, se ridică pe o creangă din apropiere și începu să urce, încet, braț după braț. — Geen lichten! Maimuța continuă să urce. Femeia cu pălărie mare de paie zise: — Eu cred că tușea, sau ceva de genul ăsta. — Hei, urlă tipul solid. M’sieu! Comment ça va? Maimuța continuă să urce printre ramuri, legănându-se într-un ritm calm pe brațele lui lungi. Fără să se uite în jos. — M-am gândit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
acasă, cu el. Îl găsi pe tatăl ei în bucătărie, pregătind macaroane cu brânză. Era singurul lucru pe care voia Jamie să-l mănânce, zilele acelea. — Cum se simte? întrebă ea. — Febra a scăzut. Încă îi mai curge nasul și tușește. — Îi e foame? — Mai devreme nu i-a fost. Dar a cerut macaroane. — Ăsta-i un semn bun, spuse ea. Să-ți iau locul? Tatăl ei negă din cap. — Am rezolvat. Nu trebuia să vii acasă pentru asta. — Știu, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
noi l-am furat, ai uitat? — Tu l-ai furat, spuse Zanger. Și, dacă nu ești atent, tot tu o să-l și omori. — E tânăr. O să-și revină. Într-adevăr, în ziua următoare maimuța începu din nou să vorbească, dar tușind spasmodic și scuipând urât, niște cheaguri galben-verzui. Gorevici decise că era mai bine să filmeze animalul atunci, așa că se duse să-și ia echipamentul din mașină, se împiedică și scăpă camera într-un șanț cu noroi. Carcasa se crăpă. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
trei metri de ușa depozitului. Bineînțeles, în tot orașul Medan nu reușiseră să găsească nici măcar o cameră video decentă. Așa că fuseseră nevoiți să aducă una cu avionul, din Java. Iar acum așteptau sosirea camerei, în timp ce maimuța înjura, lovea cu picioarele, tușea și îi scuipa, din interiorul cuștii. Zanger stătea la distanță, clătinând din cap. — Iisuse, ce temperament. Gorevici se întoarse din nou spre tânărul malaiezian și întrebă: — Cât mai durează? Puștiul se mulțumi să clatine din cap și să ridice din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
interiorul cuștii. Zanger stătea la distanță, clătinând din cap. — Iisuse, ce temperament. Gorevici se întoarse din nou spre tânărul malaiezian și întrebă: — Cât mai durează? Puștiul se mulțumi să clatine din cap și să ridice din umeri. În cușcă, urangutanul tușea și înjura. Capitolul 60 Georgia Bellarmino deschise ușa dormitorului fiicei ei și începu o percheziție rapidă. Bineînțeles, în cameră era o harababură totală. Firimituri printre pliurile așternuturilor mototolite, CD-uri zgâriate, pe podea, cutii de Cola rostogolite sub pat, alături de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
apă. — Vei câștiga? — Oh, sigur. Adam oftă. — Mincinosule. Mâna i se relaxă. — Ai grijă de tine, frățioare. Și închise ochii. Josh se panică și își șterse lacrimile repede. Dar Adam respira încă. Dormea, foarte împăcat. Capitolul 89 Judecătorul din Oxnard tuși în aerul rece, în timp ce își comunica decizia avocaților din fața lui. Alex Burnet era și ea acolo, împreună cu Bob Koch și Albert Rodriguez. — Așa cum puteți vedea, zise el, am decis că proprietatea lui BioGen asupra celulelor domnului Burnet nu îi permite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
din Rai: De ce trebuie să împiedicăm travestiurile transgenice“. Articolul nu menționa faptul că animale transgenice existau deja de douăzeci de ani. Fuseseră creați câini, pisici, bacterii, șoareci, oi și vaci. Când un savant de la INS fusese întrebat în legătură cu articolul, acesta tușise și întrebase: „Ce este New York Review? „ Lynn Kendall conducea site-ul web TransGenic Times, în care prezenta detaliat viața zilnică a lui Dave, Gerard și a copiilor ei total umani, Jamie și Tracy. După un an petrecut în La Jolla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

rugăciunea e moale ca o bucată de catifea. Îmi Învăluie Întregul trup. Apoi, imediat ce se Încheie rugăciunea, aud un murmur, ca și cum cineva mi-ar șopti la ureche: „Nu vei ucide acest copil!“ Cevriye s-a tras Înspăimântată Înapoi, Feride a tușit nervos În șervet, Banu a Înghițit cu greutate, iar Gülsüm s-a Încruntat. Numai Petite-Ma a rămas netulburată, cufundată Într-o lume mai bună și, terminându-și supa, a așteptat cuminte felul următor. — Și după aceea... și-a continuat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Întrebat dacă voiau să ceară un cântec anume, mătușa Zeliha l-a Înghiontit cu cotul pe Aram și a spus pe un ton de flirt: — Haide, cere un cântec. Cântă, privighetoarea mea! Roșind, Aram s-a aplecat În față, a tușit și apoi i-a șoptit ceva la ureche șefului formației. De Îndată ce orchestra a atacat melodia cerută, spre marea surpriză a lui Armanoush, Aram a Început să cânte - nu În turcă, nici În engleză, ci În armeană. În fiecare dimineață În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504

mulți oameni simt așa - sau, mai bine zis, nu simt! Mulți vor să fie așa. Adică nu pun suflet. Se distanțează... de aceea e atîta răceală în lume: ne pîndește un îngheț general... eu deja am ajuns zilele astea să tușesc de o sută de ori pe minut... i-am spus că e vina ei, că îmi trimite țurțuri prin email... sigur că mă jucam, dar un adevăr tot este aici. Înghețul exterior al iernii se reflectă în suflete... sau invers

ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

încoace și-n colo. Ocazional, câte unul dintre bărbați se întorcea către ei și îi privea cu un fel de așteptare ostilă care înlocuise speranța pierdută cu mult înainte de ajunge la spitalul de caritate Obikhovski. Virginski era foarte slăbit și tușea din toți rărunchii. ă E ca un magnet sau ca o piatră magnetică mare care îi trage spre ea, murmură el, într-unul din momentele sale lucide. Porfiri îi întâmpină observația cu o expresie de curiozitate temperată. ă Clădirea aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ajută să inspecteze împrejurimile. Ușa cu grilaj pe care o văzu pasager îi apăru surprinzător de impresionantă. Scutură chibritul, stingându-l, înainte ca acesta să îi ardă degetele, iar ușa dispăru. Porfiri clipi abundent, testând întunericul cu genele sale și tuși scurt așteptând un răspuns la sunetul surd al soneriei. Tusea îl puse pe gânduri și voia, dacă totuși tușise, ca aceasta să fie de origine psihologică, decât strict fiziologică. Adevărul era că, în întunericul impenetrabil al nopții, se simțea spionat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
stingându-l, înainte ca acesta să îi ardă degetele, iar ușa dispăru. Porfiri clipi abundent, testând întunericul cu genele sale și tuși scurt așteptând un răspuns la sunetul surd al soneriei. Tusea îl puse pe gânduri și voia, dacă totuși tușise, ca aceasta să fie de origine psihologică, decât strict fiziologică. Adevărul era că, în întunericul impenetrabil al nopții, se simțea spionat, iar în asemenea situații totul i se părea fals. În sfârșit, un grilaj mic se deschise în ușă, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
lui Porfiri. Porfiri îl împinse înapoi la locul său și plecă în timp ce lamentațiile Iecaterinei Ivanovna continuau cu forțe noi. § Prințul Bikov se ridică în picioare când îl văzu pe Porfiri apropiindu-se, apucând strâns căciula din blană. Porfiri începu să tușească și își căută automat țigările. Funcționarul șef Zamiotov își făcea de lucru în fundal. Porfiri îi simți privirea plină de reproș și nu-și mai scoase tabachera. ă Prințe Bikov, murmură Porfiri înclinându-se. ă Alexander Grigorevici m-a informat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

Tahiti sau În China sau În vreun loc din ăsta exotic... — Am fost la Închisoare, zise Desert Rose cu o voce tremurândă. — La Închisoare? — M-au arestat. — Glumești! — M-au plimbat prin două Închisori, apoi prin spital. Sunt foarte bolnavă, tuși Desert Rose. De-abia pot vorbi. Câteva ore mai târziu, Kitty era la ușa prietenei sale. Desert Rose Îi deschise, apoi se târî Înapoi În pat. Kitty stătea În mijlocul mansardei, Îngrozită. Praful adunat În rotocoale de mărimea unui cap de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

înfuriat atât de tare încât eu, care n-am omorât o muscă în viața mea, am omorât pisica. De-atunci mi se întâmplă să visez ba canarul meu mort, ba pisica și mă trezesc, bineînțeles. Ca să-l ascult pe Tuberculosul tușind. Eu cred că are plămânii ciuruiți. Cum să dormi, Doamne sfinte, când auzi pe cineva tușind încontinuu lângă tine? M-am dus de câteva ori la Moașa, s-o rog să-l mute în altă cameră. A clătinat din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]