1,997 matches
-
sertare, rafturi și compartimente. într-un compartiment se afla o plită electrică, într-altul un lighean din plastic cu un mic robinet deasupra. Macfee deschise ușa unui frigider minuscul, scoase două cutii de bere și-i dădu una lui Lanark. Tufa de trandafiri se împărți în două înaintea parbrizului, iar mașina, cu un gîlgîit de apă, pluti ca un iaht pe un lac circular, înconjurat de dealuri ale căror pante, care urcau de la marginea apei, erau acoperite, de la bază în vîrf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
golf. Insula părea o jucărie strălucitoare pe care el o putea sălta din marea ușor încrețită și vărgată - i se păru cunoscută. Se gîndi: „Am avut oare vreo soră? Ne jucam oare cîndva pe vîrful înverzit al acelei stînci, printre tufele de drobiță? Da, pe stînca aceea, dincolo de observatorul maritim, într-o zi ca asta, în vacanța de vară. Am îngropat oare o cutie de tablă sub rădăcina de drobiță, într-o vizuină de iepure? Erau o jumătate de coroană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
abruptă, care ducea direct spre un oraș cu acoperișuri roșii, străzi întortocheate și un palat mic și vechi. Acesta avea turnuri rotunde, cu acoperișuri conice și o grădină înconjurată de ziduri deschisă publicului. Erau multe persoane care se mișcau între tufele strălucitoare și straturile de flori, iar afară era o parcare plină. Alexander spuse: — Ar fi plăcut să coborîm pînă acolo. — Da. — Dar mama s-ar putea îngrijora. — Da, trebuie să ne întoarcem. Mai rămaseră o vreme, și cînd soarele ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
marginile cenușii perlate, cu cîmpuri și păduri ridicîndu-se spre capătul depărtat al unei mlaștini. întunericul de deasupra lunecă și se frînse în vînt, preschimbîndu-se în nori și aer albastru. Privi într-o parte și văzu soarele ridicîndu-se auriu din spatele unei tufe de laur; lumina pîlpîia și spațiul dansa între frunzele fremătînde. Beat de spațiu, se întoarse și privi pretutindeni, contemplînd cu gura și ochii larg deschiși cum lumina crea culori, nori, distanțe și lucruri solide ușor de atins. Printre toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și, după cum spuneam, cumplit de ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o cum respiră și geme; firește, totul îmi devenise egal, iar la marginea pădurii, unde încercasem mai apoi să mă adăpostesc pe sub copaci, prin tufe, auzisem atâtea foșnete liniștite, indiferente, amestecate în golul tăcerii, încât mă simțeam cuprins parcă într-o uriașă picătură de apă care, ea, gândea și respira pentru noi, așa, ca la început; dar n-aveți grijă, curând voi fi într-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca o amibă ascunsă în fiecare dintre noi. După un timp, m-am dus cu Zenobia la pădure - noi nu ne-am despărțit niciodată, vă rog să rețineți amănuntul acesta chiar dacă uneori o să vi se pară altfel - ca să ascultăm foșnetul tufelor și să aflăm vești despre lume; era în zodia bătrânilor îndrăgostiți și i-am văzut plutind pe deasupra noastră pe cei doi bătrâni uriași care, spre toamnă, acoperă cerul; cât au trecut ei, pădurea s-a umplut de gemete și de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a lungul râpei de fluturele care semăna leit, acum îmi dădeam bine seama, cu zâmbetul și cu șoaptele ei. 15. Câteva zile mai târziu, rătăceam singur pe un ostrov, un șarpe se târa pe lângă mine, când am găsit, lângă o tufă, printre alte cioburi (cultura Boian, în mod stupid socotită pe atunci aniconică), un falus de lut ars. M am așezat pe un trunchi de salcie căzut în apă, mă gândeam să spăl de pământ falusul și cioburile ridicate odată cu el
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
simțea gata să facă pasul cel mare, menit să-l pună în legătură cu sistemul nervos al unei ființe-pasăre. Și de data aceasta își atinse scopul, prin stimularea centrilor nervoși corespunzători. Deodată avu senzația că se afla pe un deal năpădit de tufe sălbatice. Chiar în fața lui curgea un pârâiaș, dincolo de care un soare portocaliu își urma crugul pe o boltă viorie, smălțuită de nori lânoși. Grosvenor își sili noul "mediu" să se răsucească, pentru a privi o căsuță cocoțată pe pari, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în plata Domnului, luând-o spre clădirea Prefecturii, aflată la câteva minute distanță. — Era s-o pățești. Conu Costache n-o să te uite, nu uită nimic și e viclean ca șarpele. Matale faci numai năzbâtii azi, se adresă copilul unei tufe mari, pline de zăpadă, crescută pieziș, într-un loc umbrit, lângă zid. Câteva vrăbii țopăiau cu mișcări neașteptate, de glonte, de la o creangă la alta, zăboveau puțin, atingând cu pântecul albul gros al zăpezii care se risipea în scame, apoi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bunăoară. El avea o țintă precisă, care se și zărea înaintea lui: poarta Universului. Cel mai citit ziar al Bucureștilor. Mă rog, cei de la Adevĕrul spun altfel, dar ei pe toate le spun altfel. Întinse pasul, după ce, în grabă, scutură tufa de toate vrăbiile din ea. Intră pe ușa din stânga. Portarul îi strânse mâna ca unui om mare. Nea Cercel îi spuse că trebuie să mai aștepte, pachetele nu sunt încă aduse de la „biuroul de distribuire“. Nicu se sui pe locul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
adâncit ca o farfurie ce ținea chiar în mijloc meandrele unui iaz. Godun deviase cursul de apă și făcuse amenajări. Godun se simțea latifundiar, pe când se uita, dimineața, până în linia orizontului, la coamele înțepate de ulmi, de mesteceni și de tufe sălbatice, împletite ca niște cuiburi. Cumpărase totul încet. Cât prindeai cu privirea era un regat doar al lui și al ciorilor, toamna, ori al graurilor, când înverzea. Omar recunoscu: rareori mai văzuse o asemenea oază de singurătate și de blândețe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
avea un contract. Promisese să-l ducă în capitală și să îl prezinte persanilor care emigraseră imediat după revoluțiile din Est. Omar păstra gândul ca pe o variantă de fugă din fața a tot ce îl chinuia. Pe măsură ce dădeau muguri în tufele de pe marginea curții, se dumirea că înghețul și frigul îi sunt dușmani. Începuse să umble doar în cămașă, înainte ca toți ceilalți să își fi lăsat puloverele. Îi era așa dor de căldură, după cum îi era dor de acasă, și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cap și tăișul durerii că se desparte de locul cel mai iubit. Își făcu ochii roată și văzu trandafirii din jurul bazinului. Atârnau diafani ca mătasea pe tijele coapte de zăpușeală. Îl văzu pe îngrijitor înțepând cu o săpăligă cuibul din jurul tufelor proaspete de lămâi, apoi șterse cu ochii mutrele amicilor lui, rând pe rând. Nu erau doar zartoshti, ci și circumciși ai profetului Mahomed. Semănau între ei, se înțeleseseră bine, însă dintr-odată i se păru că-i privește de foarte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu mine. ...Era ca și cum s-ar fi întâmplat cu o zi în urmă. Omar își amintea curtea, mirosurile, luminatorul din sera maestrului Beheshti, izul putred de azalee, umezeala călduță care se ridica din pământ. Părea un loc vast, plin de tufe înverzite, aproape că nu-i cuprindea lărgimea cu ochii. Hârdaie de lemn cât un stat de om țineau loc de ghivece, iar deasupra capului tuturor, seara se filtra precum mierea printr- un luminator cu vitralii, ca printr-o strecurătoare împodobită
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
măsurătorile, scriind pe pământ zvastici, sinusoide și semne, toți cei care se opreau la garaj ori intrau în bistrou bănuiau că o luase razna. Angajase mai mulți neghiobi și munceau cot la cot până când, la un asfințit, descărcară iedera. Erau tufe mari, cât un stat de om, de un verde închegat și întunecos. Le înfipse în amalgamul de linii, curbe și zvârcoliri, până ce o inimă albă apăru ca un miez în pâine, în mijlocul labirintului. Chiar acolo, în centru, ca-ntr-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de lângă fiu- său, dar n-o rezolvase cu morții lui, cu Allah, cu Ghazal, cu frica de frig și cu ceea ce căpătase după încercarea de a găsi o țară mai bună. Când trecu de castanii păliți de rugină și de tufele de hortensii dintre morminte și ieși în stradă, un banner uriaș cu o trupă rock și un altul, cu Lady Gaga, îi captară privirea pe fațada hotelului Marriott. Cu o toamnă în urmă, în același loc, fusese un afiș cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Patul mi-i de mărăcine Și cuptiorul de ciuline. - Și m-aș duce, zău, m-aș duce Da mi-i calea-n cruce Și nici c-o să pot răsbate De străinătate, De copacii cei căzuți, De voinici stătuți, Și de tufele stufoase, De fete frumoase. 108 Frunză verde de măr dulce, Blăstemul maicii m-ajunge. De-ar fi Prutu-n deal la cruce De trei ori pe zi m-aș duce, Dar mi-i Prutu mai departe, Nu pot merge făr de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a făcut cerdac în deal, Și l-o văruit cu var. Ș-a lăsat o cărărușă Pân-la Tincuța la ușă. La Tincuța se ducea Și din gură așa-i zicea: - Eși, Tincuță, la fântână, La fântâna din grădină Lîng - o tufă de sulcină, Că te-aștept fără hodină; La fântâna cea din sus Că te-aștept cu dor nespus, Eși, Tincuță, la zaplaz Că te-aștept cu dor și haz; 193 {EminescuOpVI 194} Eși, Tincuță, eși, drăguță, Eși, Tincuță, la portiță
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
era punguța plină, Leleo ș-oi să mor, Mă culcai, dragă, pe mână, Leleo ș-oi să mor, Când era pe jumătate Mă dădeai, dragă, la spate, Rămăsei la o para - Eși afară mascara! 154 Despărțirea a doi iubiți La tufa de mărăcine, Cum grăbește orișicine, Roaba durerilor vine Să plângă și să suspine. Sboară ca o turturică, Suspinând inima-și strică Și din ochi-i lacrimi pică Neștiind ce să mai zică. Plânge dup-a sa soție, Veselia n-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu găsești apă să te saturi? - Câte iezăre a fost în pădurea asta toate le-am băut și tot mi-i sete. - Hai cu mine. - Hai. Mergând ei așa mai departe a intrat în altă pădure tustrei ș-aude sub tufe un foșnet. Cine era? Vântul de amiază cel cu buzele mari. - Bună vreme, vântule, ce faci aici? - Mă stăpânesc să-mi țin suflarea și să-mpușc un țînțariu. Da să-l împușc să nu-i sparg pielea. - Da unde-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Împărate. - Mergi sănătos, voinice. - Mă duc după smeu. Dacă l-oi omorî îmi dai fata. - Ți-oi da-o. Ajunge el la iazul cel unde o găsit băieții. Pune cușma-n cap, se face nevăzut și se pune sub o tufă de buruiene. Da el era frumos și puternic, da era sărac. Pe iazul cela era o covată cu fața-n jos. La miezul nopții aude el un vuet strașnic. Aceea era balta drăcească, venea dracii și da poronci noaptea. Vine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lume, spuse el cum ieșiră în grădină, o peluză mare, dreptunghiulară, așezată în fața unei case coloniale impunătoare. Nu se mai auzea vacarmul străzii Agron acum. Singurul zgomot era făcut de un grădinar în vârstă, care se apleca să tundă o tufă de trandafiri. Iar asta e ultima noastră achiziție, Mănăstirea Lazaristă Peres. Davis arătă cu degetul în stânga, spre o clădire ce părea a fi pe jumătate biserică, pe jumătate fortăreață. Era modestă; fără clopotnițe pretențioase sau turle complicate, dar fiecare fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
1946 era parcat în fața casei, cu bara de protecție atingând veranda și farurile din spate blocând trotuarul de cărămidă. Dar, cu excepția mașinii, a crucii dărăpănate și a bananierului mumificat, curtea era complet goală. Nu se vedea nici un arbust și nici o tufă. Nu creștea iarbă. Și nu cânta nici o pasăre. Agentul Mancuso privi automobilul și îi văzu plafonul înfundat și aripa plină de cercuri concave, separată de caroseria mașinii printr-un spațiu de vreo zece centimetri. Peste spărtura care fusese fereastra din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care ducea spre casă, reflexele luminii lor de chihlimbar unduind în emailul negru al porții și al obloanelor. Sub ambele felinare, pe dalele cu care era pavată aleea, se vedeau ghivece vechi, de plantație în care creșteau și se înmulțeau tufe impunătoare de yucca. Ignatius se opri în fața clădirii, privind-o cu extrem dezgust. Ochii lui și albaștri și galbeni condamnau fațada strălucitoare. Nasul său se revolta împotriva mirosului persistent al vopselei proaspete cu email. Urechile lui se încrâncenau la auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a străzii erau docuri de încărcare. Întoarse și porni înapoi. Conduse cât de încet putea și, în cele din urmă, văzu casa. Nu era chiar pe 38, ci la colțul dintre 38 și Alameda, retrasă în spatele unor buruieni înalte și tufe neîngrijite. O saltea veche pătată de rugină era întinsă pe trotuarul din fața casei. Pe peluza din față era un cauciuc de camion. O furgonetă VW era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]