1,336 matches
-
celor implicați În represiunea din decembrie 1989. Toți au ieșit Însă destul de repede din Închisoare, În genere pe motive de sănătate, și de atunci, cu puține excepții (cazul lui Nicu Ceaușescu, fiul dictatorului, care a murit de ciroză), sunt sănătoși tun. Foștii lideri de partid sau rudele lor apropiate sunt astăzi oameni bine situați, implicați În tot felul de afaceri bănoase și având toate motivele să-i privească cu un zâmbet condescendent pe foștii deținuți politici care au primit și ei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
unei autostrăzi străjuite de portocali și lămâi, gonind spre o rampă de ieșire nu foarte departe de acolo, Sherman Oaks, și cândva în noaptea dinspre zorii zilei de 4 noiembrie am izbucnit în hohote de râs neîncrezătoare față de zgomotele care tunau în capul meu, continuând să vorbesc singur, însă eram un om care încerca să aibă o conversație rațională cu cineva pe punctul de a-și pierde mințile și atunci am strigat nu te mai gândi, nu te mai gândi, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Sarah. Ești mult prea egoist ca să te las să-ți meargă cu o minciună ca asta. Pur și simplu ți-e frică să fii de unul singur. E mai simplu să te aciuiești pe lângă cineva. - Atunci dă-mă afară! am tunat dintr-o dată. Jayne se prăbuși în fotoliu și izbucni din nou în lacrimi. Asta m-a ajutat să-mi revin. - Eu un întreg proces, Jayne, am zis, coborând vocea. Nu e o chestie intuitivă. E ceva ce înveți cu timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o îngrămădeală mare catarguri albe, cadavrele brazilor. De liniștită ce e, apa pare neagră. Din când în când în bătaia soarelui lucește ca o linie de argint, un păstrăv. Umblând la drum cu o călăuză, se burzuluiește vremea, începe să tune și să trăsnească pe codri; pâraiele vin, cu zgomot cărând bolovani și sfărămături de stânci. Bistrița vine deodată tulbure și rea. Plutele întârziate în amurg trag la mal la adăpost. Se face îndată seară și întuneric adânc. Călăuza, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Hârjauca, mai în codru, e grămădită sub un picior de munte păduros, sălbatic, ca la M-rea Neamțu lângă care se întinde până în iaz o mare livadă. Dincolo de iaz viile și crama. Întemeiată în veac. XVII de un călugăr Hârjeu. Tună pe păduri și fulgeră... În biserică cântări armonioase, voce rusească, cu vorbe românești. Iazul străjuit de lănci de plopi subțiri. Livada aliniată și frumos orânduită. 1 August. Biserica de iarnă casa vlădicăi. Trapeza: "Cel ce mănâncă să nu disprețuiască pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și, deasupra piscurilor tale, adâncimile străvezii ale azurului, și glasul pururi înoit al furtunii, fie că mugește pe piscuri, fie că tună în prăpăstii, tunet deșteptând și chemând alt tunet ca glasul străjilor în puterea nopții... Sălbatice sunt semințiile acestor sălbatice prăpăstii. În luptă se nasc, pentru lupte cresc. Copilul întră în viață luptând; războinicul își isprăvește datoria luptând. Copilul, chiar copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cosmogonică și o moarte simbolică a tânărului care trece într-un alt ciclu existențial. Agresivitatea pe care o denotă cerbul când îl provoacă direct pe flăcăul cu funcție cosmocratoare se răsfrânge asupra spațiului ordonat și considerat sacru în mediul social: „Tună cerbu di la munte/ Junelui bun,/ Pă frânturi,/ Pă curmături/ La gutăia luncilor/ Rupsă gardu stobărat/ Și în vie s-o băgat./ Rupsă viță/ De străviță/ Ș-aruncă-n dalba corniță” (Bunila - Hunedoara). Gestul ruperii viței figurează încercarea haosului de a pătrunde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
formă de legare) vor supune în totalitate forțele haotice ale începutului. Bourul are cel mai frecvent o cromatică htoniană: „Malin, malin, bouș niegru,/ El ’mi’noată, ’n coarni poartă,/ Poartă ’un leagăn di mătasă.” (ZozuleniTransnistria), „Printre brazi printre molivi/ Miau tunatu un bohor negru/ Dar de înalte coarne își poartă/ Poartă un leagăn cine șade” (Porumbacul-de-Sus - Sibiu), „Bour negru tot înoată,/ ’ Noată-ș, noată-ș, coarne poartă,/ Da’ntre coarne ce-ș mai poartă?/ Leagăn verde de mătase” (Tudora - Suvorov). În acord cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ani, i-am spus că n-o să vină, dar a insistat să nu mă întorc fără Ileana. Și m-am întors cu trenul, în noaptea următoare, fără Ileana. Când m-a văzut fără soră-mea, s-a înfuriat grozav, a tunat și a fulgerat, trimițându-mă acasă încă din ușa Săli Polivalente, de cum m-a zărit, eliminându-mă din Cenaclul Flacăra pentru o bună bucată de vreme. Ileana a câștigat apoi un concurs pe un post de profesoară la Baia Mare, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o obraznică îndrăzneală și slobozenie, calcă peste legiuitele lor datorii ... și nu se supun cătră nici una din acele”. Nesupunerea țăranilor aduce mare supărare arendașului: „lasând locurile de arătură s-au apucat de arat pe a unele și pe unde le tună în cap fără să aibă vreo voie sau să mă întrebe pe mine”. În anul următor, la 22 martie 1848, locuitorii din Bumbăta au făcut o reclamație pentru imaș, iar Isprăvnicia Fălciu a ordonat privighetorului ocolului Prut (vezi Porunca nr.
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și pui cu 4 lei perechea! Această vizită ne înveseli mult, o interpretam ca o probă a stării lor proaste. Veselia noastră era însă trecătoare, noapte și zi bubuitul tunurilor nu înceta. Pe ce front? ne întrebam când le auzeam tunând în depărtare; răsunau parcă în noi. Ziarele ne umpleau de groază. Germanii, pentru prima oară, au rupt frontul rus. Comunicatul lui Kerenski 147, recunoscând trădarea armatei, revolta soldaților, refuzul lor de a se supune ordinelor ofițerilor și amenințările ce le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
alții chiar sunt. Adunate și risipite * Toate cuvintele au cel puțin un înțeles; depinde de cine le rostește și de cine le aude. * Avem nostalgia ruralului, dar preferăm confortul urban. * La căldura caloriferului, scriem poeme despre soba cu lemne. Unii tună și fulgeră din senin. * Afirmațiile politicienilor sunt metafore din care lipsește esențialul: adevărul. * Crede după ce ai cercetat. * Dacă ți s-a tras o palmă peste un obraz, ferește-l pe celălalt. * Unele fructe se pot bea; altele nu se pot
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
oricum, să vină Mia mai repede, pe unde umblă? Mia era curiera redacției. Cealaltă tactică, de semn opus, cum spuneam, era folosită de Mihai Pascu, atunci când îl suplinea pe Roger la secretariatul de redacție. Când la un capăt al firului tuna și fulgera Geor ge Ivașcu, dincoace, la celălalt capăt, masivul, imperturbabilul Mi hai Pascu putea fi auzit rostind, la rare intervale și cu o molatică deferență, câte un: — Da, domnule director. După un timp, contrariat, G. Ivașcu diminua tonalitatea emi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fărădelegile săvârșite de aceștia (ceea ce a fost aspru criticat în Consiliul Europei și România a pierdut statutul de observator), Nastase a criticat... Europa; 3. Încearcă să provoace din partea poporului român o reacție ostilă Europei și de sprijin al regimului; el tuna și fulgeră contra Europei pentru că refuză să ajute România (după barbaria minereasca!) și trece la amenințări, ca de exemplu frază: Dacă Europa va continua să se poarte așa cu România, aceasta se va alătura altor zone ale lumii..." (Alt continent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
musafirii erau germani sau locuitori din Șvițera germană, nici un bărbat frumos, nici o femeie frumoasă; toți aveau figuri zbârcite, ochii spălăciți, nasuri roșii sau vinete ca patlagelele; toți erau scurți de picioare, pântecoși, plini de bere și cartofle 207; parcă a tunat și i-a adunat, cum zice românul. Auzindu-ne pe noi grăind o limbă străină, necunoscută lor, dânșii se găseau foarte nedumeriți, neștiind ce neam de oameni suntem. Vedeau ei că după vorbă nu suntem nici francezi nici italieni nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pezevenglâc și haidamalâc, mahalaua noastră Împestrițată Își avea ostroa vele ei de lume cumsecade, [de] chipuri și familii onorabile suportând, ba chiar fără a se trece cu firea, ci mai degrabă Îngă duitoare sau resemnate față de toate aceste vecinătăți inopor tune și scandaloase după mintea noastră de azi. Într-o asemenea lume de burghezie mică și tolerantă, dar tare pe acea admi ra bilă morală mic burgheză, dispărută cu vremea din fizionomia În general surâzătoare a acestui oraș, mi-am petrecut
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că îngerul fumează și că știe să vorbească și vorbește românește. Treaba e aiurea, un înger care să fumeze nu se potrivește, a gândit tovarășul Cameniță, dar s-a abținut să facă vreun comentariu, el, care dădea ordine tuturor, care tuna și fulgera, în preajma îngerului era ezitant, intimidat și aproape smerit, fără replică, aproape își pierduse graiul. Îngerul a fumat fără să zică nici el nimic. La un moment dat, pe stradă s-au auzit pași: în sinea lui, tovarășul Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în plasa Covurlui. O întâmplare cu mirări Totul a început cu un simplu „mulțumesc“. De uimire, Otilia Coteț, secretara deputatului Șapcă, a leșinat. În opt ani de slujbă, era pentru prima oară când matahala de Șapcă nu pleca de la birou tunând și înjurând, ci, dimpotrivă, zâmbitor, mulțumindu-i că muncea pentru el ca un robot și duminicile. Când s-a trezit din leșin, secretara s-a gândit la ce putea fi mai rău: că picase Guvernul sau că necioplitul de Șapcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
într-o savuroasă serie de cărți în care sînt trecute-n revistă manualele școlare, revistele, poeziile și cîntecele acestei, în definitiv, (sub)culturi comu niste. Cezar Paul-Bădescu își asumă sfidător, cît se poate de explicit, această perspectivă, oricît de inopor tună ar fi ea : „Pe unii, cuvinte ca tovarășa sau tova rășu’ s-ar putea să-i umple de scîrbă sau de indignare. Pe mine, nu. Din perspectiva mea, comunismul a fost ceva îngrozitor, într-adevăr, dar asta numai în plan
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu înfrigurare ca cineva de acolo de sus, un chip cunoscut de ea să o îmbărbăteze și să îi dea startul. Se gândea la Valentin, ce față o să aibă când va afla de isprava ei și ce va spune. Va tuna și va fulgera ca într-o scena când viața bate filmul. Făcu câțiva pași înspre pătuțul lui Alin, încercând să îi vorbească în șoaptă: - Sunt aici cu tine. Vino la mine în brațe. Alin parcă îi ascultă dorința, fiind atât
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a femeii și mă plec spre telefon, formînd numărul Lilianei. Mi se răspunde. Doamna Liliana? Sărut mîinile! Vlădeanu te deranjează. Trebuie să mă ajuți, altfel e necaz mare. Vreau să dai unei delegate două tone de treizeci... Liliana începe să tune și să fulgere, iar eu depărtez telefonul de la ureche, uitîndu-mă spre doamna blondă care a terminat de notat numărul de telefon în agenda mea, a închis agenda și a rămas cu ea în mînă. Între noi, în receptor, Liliana îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pot ocupa mai bine de muzică, să stabilesc contacte, să mă integrez în viața muzicală... Mai demult, am vrut să mă transfer, dar nu mi-au dat drumul conduceam pe atunci niște lucrări de investiții încă neterminate. Am început să tun în stînga și-n dreapta că cei de aici nu-mi dau drumul. Dar acum un an, conducerea centralei m-a chemat și mi-a spus că sînt propus pentru avansare în cadrul ministerului, la Direcția tehnică excelentă ocazie! N-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zice Luke, aruncându-mi o privire mirată. Ce surpriză! Ei, păi am să intru doar un pic să schimb două cuvinte cu ea. Ne vedem mai târziu. Pornesc prudentă spre dormitorul mamei lui Suze și bat încet la ușă. — Daaa? tună o voce drept răspuns, și ușa e deschisă larg de către Caroline, mama lui Suze. Are peste un metru optzeci și picioare lungi și zdravene, părul alb strâns într-un coc și o față bătută de vânt, care se încrețește într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
urmă, m-am hotărât să plec în Franța și să cheltuiesc banii economisiți pe o geantă Lulu Guinness. — N-am călătorit chiar atât de mult, recunosc fără prea mare tragere de inimă. — Ei, ar trebui s-o faci, fată dragă! tună Caroline. Trebuie să-ți extinzi orizontul cunoașterii. Să înveți despre viață de la oameni adevărați. Una dintre cele mai dragi prietene ale mele este o țărancă din Bolivia. O ajut să-și macine porumbul, pe câmpurile din Llanos. — Uau. Un cesuleț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
practică ar fi speci fică doar cârciumarilor evrei : „Se face la noi, În toate zilele și pe toate drumurile, un foarte hazliu patriotism ; se strigă și se scrie că crâșmarul jidan otrăvește populația noastră rurală ; și, pe tema aceasta, se tună atâta Încât ai crede că ultimul cuvânt al regenerării noastre naționale trebuie căutat În fundul șipului cu rachiu al lui Ițic sau Șloim. E o greșală. Badea Ion, crâșmarul nostru național, are tot atâta de puțini dumnezei, dacă nu chiar mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]