2,252 matches
-
a amintintit episodul respectiv și-a simțit cum o trece cu fiori. — Poți să-mi desfaci fermoarul? Doamne, e un adevărat chin să îmbraci și să dezbraci rochia asta! Când fermoarul i-a eliberat carnea din strânsoare, femeia a oftat ușurată, iar rochia din tafta verde s-a prăbușit pe podea într-un morman șifonat. Verdele era culoarea preferată a lui Susan atunci când venea vorba de haine. Asta pentru că orice culoare mai îndrăzneață, roz sau portocaliu, ar fi făcut notă discordantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Și David nu se întreabă de ce tu și Jake ați devenit cei mai buni prieteni? a întrebat Alison stupefiată. —Nu pare să fie curios. Și dacă e, atunci n-a spus nimic în sensul ăsta. Eu cred că e doar ușurat că nu mai trebuie să facă pe mediatorul în certurile noastre. —Excelent! a exclamat Susan și-a bătut-o pe Fiona pe spate. — Eu am acum un logodnic care se dă peste cap ca să-mi arate cât de tare mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
realizat că povestea aia mai putea să aibă și un alt efect. Îmi închipui că Paul a fost supărat, nu? —A fost terminat. Deși trebuie să recunosc că restul familiei nu-i împărtășește sentimentul. Sinceră să fiu, suntem, mai curând, ușurați. Părinții mei și-au recăpătat speranța că Paul o să întâlnească acum pe altcineva, o fată mai, ei bine, mai cu frică de Dumnezeu. Deci relația s-a încheiat? Temându-se că propria ei șansă de a avea un viitor lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sare începe să se subțieze și să devină tot mai periculoasă sub picioarele lui, dar înțelese că pe întuneric nu putea face altceva decât să se încredințeze lui Alah și să aștepte ca El să-i conducă pașii, așa că oftă ușurat când simți contactul dur al primei bucăți de stâncă desprinse din vârful taluzului și căută un loc pe unde să se cațere, fără să-și mai facă de-acum griji, căci oricum avea destule - dacă pune sau nu piciorul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se uneau hamada și „pământul pustiu“. Un om înalt, cu o mustață îngrijită, uniformă de culoarea nisipului și steluțe pe manșetă coborî imediat și înaintă cu pas hotărât, oprindu-se în fața targuí-ului. — Abdul-el-Kebir? întrebă. Gacel arătă în spatele său. Ofițerul răsuflă ușurat și clătină din cap ca și cum ar fi scăpat de o mare greutate. — în numele guvernului meu și al meu personal, vă urez bun venit în țara noastră... Este o onoare pentru mine să vă escortez până la postul militar și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unde venise, dar problema era la fel de complicată atât la dus, cât și la întors și rătăci multă vreme, până ce ajunse la urechile lui vuietul mării, dădu de largul bulevard și se trezi, în sfârșit, în fața cunoscutului Minister de Interne. Respiră ușurat. De aici știa să ajungă la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe punctul de a intra pe întortocheata străduță ce urca spre cartierul indigen, farurile unei mașini parcate lângă trotuar se aprinseră, orbindu-l, și o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de ani ai lui, n-o fi avut nici el prea multă minte, măcar c-o fi avut el niște socoteli, dacă abia peste trei ani a catadicsit să se cunune cu tine. Îți secase sufletul așteptând, Mirelo, ai răsuflat ușurată să te vezi măritată. Cât de proastă, deh, te-ncurcaseși cu dracu’. Curvar de nu se poate Ticuță, și tu geloasă și ambițioasă să-i faci viața grea cu scandaluri, când ajungea acasă noaptea târziu de la curvele lui. În ruptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fie de cap. Bine că scăpase de o grijă: îl anunțase. Se și înfoiase puțin la el, deh, oricum, nu-l putea constrânge. N-aștepta nimic de la Velicu, cum n-așteptase nici de la Ticuță. Asta e, Mirelo, o să răsufli iarăși ușurată c-ai scăpat, ducă-se învârtindu-se, ușurată și-mpăcată... Ba bine că nu. Ca să vezi, parcă i-ar fi părut rău și parcă ar fi încercat-o mila. I se strângea inima amintindu-și cât de răvășit și de speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
grijă: îl anunțase. Se și înfoiase puțin la el, deh, oricum, nu-l putea constrânge. N-aștepta nimic de la Velicu, cum n-așteptase nici de la Ticuță. Asta e, Mirelo, o să răsufli iarăși ușurată c-ai scăpat, ducă-se învârtindu-se, ușurată și-mpăcată... Ba bine că nu. Ca să vezi, parcă i-ar fi părut rău și parcă ar fi încercat-o mila. I se strângea inima amintindu-și cât de răvășit și de speriat îl lăsase acolo-n mașină... Cu o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vedea Rafael, treburile se aranjaseră cum nu s-ar fi putut mai bine. Femeia care-l aștepta pe Milică să vină cu câinele de la plimbare și cu târguielile i se prezentă Teodorescu Sabina... Așa carevasăzică... Rafael parcă ar fi răsuflat ușurat: bine că i s-a întors omului femeia acasă; Milică nu se putu abține să nu adauge cu o mândrie abia reținută, soția mea... Să-ți trăiască, Milică-tată. Cu femeia asta i-a mâncat mințile la școală - Rafael îi reținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
eram singură. Nu-mi trecuse prin cap că ar dori să rămână, dar nu reușesc niciodată să dau oamenii afară pe ușă după o partidă de sex - pare extrem de nepoliticos, chiar dacă ești conștientă că și tu și el veți răsufla ușurați mai târziu pentru că s-a Întâmplat așa. Manierele lui erau fără cusur: mă sărutase, Îmi șoptise „Ne mai vedem“, apoi mă lăsase să dorm. În definitiv, la cât de mic e Camden, știam amândoi că vom mai da unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lungi și de zvelte, iar chipul Îi era distant, frumos și aspru. Dacă Rachel ar fi general, m-aș Înrola În orice armată pe care ar comanda-o. Bătăile din palme de la final au fost asurzitoare; bănuiam că lumea aplauda ușurată că supraviețuise fără daune fizice ireparabile. Eram transpirată leoarcă și mă simțeam de parcă Încheieturile mi-ar fi fost lubrifiate de sudoare. Cunoscând-o bine pe Rachel, Îmi puteam da seama că Începuse ora Într-o dispoziție proastă și că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că ea nu trebuia să aștepte ca să fie servită, dar mi-am spus că asta era numai din cauza faptului că era mai Înaltă decât mine. Mda, aș vrea eu. — Sal’tare, spuse, cățărându-se pe scaunul de lângă mine și oftând ușurată. Doamne, ce bine e să stai jos. Am avut o zi foarte lungă. — ăăă, am zis eu pe un ton agitat, hotărându-mă pe loc să-i spun despre ce era vorba. Am niște vești proaste. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
degetul mare spre biroul Lindei. Până atunci, vorbisem cu voce scăzută, așa că era imposibil ca Linda să fi auzit ceva, dar am tresărit amândouă ca niște școlărițe vinovate când s-a deschis ușa. Fliss ieși cu o figură preocupată. Respirarăm ușurate. — Ce-i cu voi două? spuse ea. Puneți la cale o revoltă? Înfigându-și mâinile În buzunarele pantalonilor, se lăsă pe călcâie. Era Îmbrăcată cu un costum de flanel cenușiu, peste un tricou alb. Pantalonii erau susținuți de bretele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întorsese capul În direcția mea, purtând pe chip o expresie ce n-ar putea fi descrisă decât ca dușmănoasă. M-am făcut mică, instinctiv. Dacă așa arăta Grace Kelly Într-o zi proastă, bănuiesc că Hitchcock trebuie să fi răsuflat ușurat când aceasta și-a Încheiat cariera. — Tu! spuse ea Într-o manieră care ar fi fost teatrală, dacă n-ar fi fost, de fapt, teribil de amenințătoare. Se ridică În picioare, Împingând scaunul cu atâta forță Încât acesta scrâșni a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în fund. Filmul rula duminică dimineața la cinema, noi copiii râdeam până ne durea burta. Durerea de burtă apare adesea în cele mai frumoase momente, niciodată când te amenință o dictare. Francesco a intrat în sufragerie și toți au răsuflat ușurați. Paolo s-a ridicat de pe scaun și a dat televizorul mai tare. Francesco era înalt și frumos, un pic semăna cu tata. Când Francesco mă lua în brațe, mi se părea că m-am urcat într-un copac. Francesco n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Am sunat la ușă. Când am trecut pragul, încărcat cu cumpărăturile, tata și Ion stăteau în sufragerie. Doamna Sanowsky s-a apropiat de mine și mi-a luat sacoșele. N-a întrebat nimic de Toni, iar eu m-am simțit ușurat, pentru că nu trebuia să spun o minciună. Tata avea o gaură în mânecă. Ședea pe canapea, ținând receptorul la ureche. Doamna Sanowsky bătuse noaptea la noi în ușă: „Marius, un telefon de acasă”. Tata îmbrăcase puloverul pe bâjbâite, în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întâlnit prieteni, colegi de școală, profesori. Fețe cunoscute. Ici și colo tata era salutat, ici și colo saluta el. Ici și colo se oprea un minut, ca să stea de vorbă cu cineva. „Slavă Domnului, n-ați pățit nimic”, a răsuflat ușurată mătușa. „Am stat aici toată vremea și ne-am temut de ce putea fi mai rău. Când auzi știrile de la radio, nu poți să nu te temi de ce e mai rău.” „Capitala e la pământ”, a strigat unchiul din fundul camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dintr-o dată. Am încetat să mă frec de Lea și ea a fost surprinsă, dar nu era cu putință să-i povestesc că totul se dusese în pantaloni. Când a închis ușa în urma mea, m-am simțit ca după examen, ușurat și puțin tulbure. Acasă l-am rugat pe tata să-mi dreagă fermoarul. În ziua aceea descoperisem că picioarele, brațele și burta unei femei nu sunt cu nimic mai prejos decât sânii. În zilele următoare am fost foarte neliniștit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se va trezi peste câteva ore, se va scula ca În toate celelalte zile, va deschide ușa ca să iasă câinele și să se elibereze de surplusurile din corp, va lua masa de dimineață, va intra În baie de unde va ieși ușurat, spălat și bărbierit, poate va ieși pe stradă luând cu el câinele ca să cumpere Împreună ziarul de la chioșcul din colț, poate se va așeza În fața pupitrului și va mai cânta o dată cele trei piese de schumann, poate după aceea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Noga s-a trezit, fruntea ei albă este rece ca gheața, ochii îi scânteiază de febră, închid cu părere de rău apa, mă despart de curenții ei liniștitori și încerc să ascult, dar Noga a plecat deja, îmi amintesc eu ușurată, și copilăria ei s-a dus de-acum, aproape că nu mă mai simt amenințată de neputința ei, așa că dau drumul din nou la robinet, pe vremuri mama punea în fața mea un ceas, numai șapte minute, mă cronometra ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
același lucru, alerg spre ascensor, bucurându-mă de faptul că mă pot mișca cu atâta ușurință, sunt singură, fără căruciorul pentru copii, fără patul pentru bolnavi, cobor la bufet și îmi cumpăr o cafea și un croissant, mă așez respirând ușurată lângă fereastră, am impresia că este exact același tip de croissant pe care îl mânca medicul de la Camera de Gardă, îl văd de la depărtare intrând, îi arunc un zâmbet plin de recunoștință, până și o femeie al cărei soț este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se împrăștie, creioane colorate și stilouri, și gume de șters roase, unde este cheia, deja izbucnește în plâns, mai bate o dată la ușă, mami, tati, unde sunteți. Scotocește adâncurile ghiozdanului asemenea unui vânător în căutarea prăzii, iat-o, o scoate ușurată, intră în casa goală, nici un bilețel nu o așteaptă pe masă, nici o farfurie de mâncare în frigider, iar eu o urmăresc calmă, să vedem ce faci acum, copila mea răsfățată. Ce se petrece cu mine, dintr-odată parcă am devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care nu le știam despre mine însămi. El tușește în spatele meu, întinde o mână ezitantă spre gâtul meu, nu te supăra, îmi spune, dar eu ripostez, de ce să mă supăr, ești liber să pictezi tot ceea ce dorești, iar el râde ușurat, asta am făcut toată săptămâna, am pictat ceea ce am dorit, nu ai venit, așa că te-am pictat din memorie, spune el din bucătărie, unde pregătește cafeaua, eu îi urmăresc cu multă grijă toate mișcările, cum amestecă, cum pune zahărul, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca pe fețișoara lui Noga. Ce au descoperit în urma investigațiilor, întrebarea izbucnește din gura mea ca un strigăt, atât de mult o repetasem în timpul nopții, încât acum aproape că îmi pierdusem controlul, iar el zice, deocamdată absolut nimic, eu răsuflu ușurată, parcă aș fi luat o gură de apă după o lungă perioadă de însetare, iar acum mi se prelinge prin tot corpul, navigând încet de la un organ la altul, cu acest mesaj liniștitor. Minunat, spun eu pe un ton precaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]