2,430 matches
-
hotărâre? — Să nu te părăsesc... să merg cu tine. Vocea lui suna ca un bâzâit de țânțari, dar Endō a reușit să priceapă ce vrea. Cred că nu existau cuvinte mai jignitoare, care să-l înfurie mai mult pe acest ucigaș cu inima de piatră, pentru care dragostea și sentimentele erau doar vorbe goale. L-a apucat pe Gaston de guler. — Ascultă aici... Pentru mine nu există decât un singur lucru. Ura. Nu cred decât în ură! — Minți! — Mint? De ce? Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Plec, Tomoe-san. Tomoe nu știa că în momentul în care Gaston zărise cadavrul lui Napoleon pe rogojină, i-a apărut în față imaginea lui Endō. Nici el nu-și dădea seama de ce se suprapunea imaginea câinelui mort peste cea a ucigașului. Oare pentru motivul că hoitul câinelui se asocia, oarecum, în mintea lui, cu imaginea lui Endō-asasinul? Sau pentru că ochii lui Napoleon, nemișcați și lipsiți de viață, îi aminteau de tânărul acela amărât, chinuit de accese de tuse, pe strada udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-și ducea legumele la piață. Când au ajuns la colțul din fața băncii, Endō s-a oprit. Vizavi zdrăngăneau ușor obloanele închise ale cinematografului și ale Băncii Ryōu. — Unde mergem, Endō-san? — Ce importanță are? Dacă nu vrei să vii, întoarce-te. Ucigașul și-a dus mâna stângă la piept. Respira greu. Nu ți-am spus niciodată să vii după mine. Deoarece Gaston nu răspunse, el insistă: E adevărat, nu? Gaston clipi din ochi și-l privi pe Endō zâmbind. — Endō-san, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pelerină cu glugă. În plus, datorită antrenamentului din armată, era încă neașteptat de rezistent. I-a reapărut pe chip zâmbetul straniu când l-a văzut pe Endō prăbușit pe bolovan, sleit de puteri. Părea că se amuză la vederea acestui ucigaș feroce lipsit de rezistență fizică. Era limpede că îi umbla ceva prin minte. Se gândea probabil la vreun plan de evadare, deoarece privea în direcția crângului ascuns acum în pâclă. Endō s-a ridicat și a început să urce iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pământ. În zadar i-aștept veștile, numai peșteri răsună, pâraie se cern adânc. Sânge fără răspuns, o, de-ar fi liniște, cât de bine s-ar auzi ciuta călcând prin moarte. Tot mai departe șovăi pe drum, - și ca un ucigaș ce-astupă cu năframa o gură învinsă, închid cu pumnul toate izvoarele, pentru totdeauna să tacă, să tacă. CĂLUGĂRUL BĂTRÎN ÎMI ȘOPTEȘTE DIN PRAG Tinere, care mergi prin iarba schitului meu, mai este mult pîn-apune soarele? Vreau să-mi dau
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fi întâmplat nimic. Spuneam că a fost un instrument al laturii obscure a lui Dumnezeu. Astfel, lăsând deoparte cărțile, am căutat calea puterii în discipolii Iscarioteanului, în chinuiții mijlocitori între bine și rău, între viață și moarte. Îi consideram pe ucigaș, pe călău, pe bufon și pe prostituată drept uși ascunse spre casa de taină a puterii. Dar nu găseam răspunsul, și acele porți, odată deschise, dădeau la iveală numai pustiul sufletesc. Astfel, din eșec în eșec, din blasfemie în blasfemie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să mai vrea să încheie afaceri cu el. Gisulf a stăruit: - Și dacă tu ai fi un degenerat? Am clătinat din cap. - Aș fi în primejdie de moarte oriunde aș merge. Orice negustor s-ar simți obligat să plătească un ucigaș ca să mă omoare. - Ciudată breaslă mai e și asta. - Se bizuie pe cuvântul dat, așa cum o armată se bizuie pe tăișul spadei. Voi ce faceți cu trădătorii? Ospitalitatea lui Gisulf din Benevento a fost la înălțime. M-a cazat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cel puțin trei zile, și alții agonizau. În total, morți și vii, șapte oameni cufundați într-o mocirlă spurcată, un amestec de mâl, paie putrezite și excremente cam de două palme. Ne-au explicat că erau tâlhari de drumul mare, ucigași. Cu o altă piesă de argint l-am convins pe comandant să ducă de-acolo morții, iar pe ceilalți să-i mute în temnița de sus, o hală cu tavanul scorojit de umezeală, dar fără mocirlă și șobolani, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urechea dreaptă, gura fiindu-i astupată. Ne-a trebuit ceva timp să întredeschidem poarta, având grijă să nu scârțâie. Afară, cu spinarea lipită de ziduri, opt bărbați mă așteptau în întuneric. I-am luat cu mine în dormitorul soldaților, și ucigașii tocmiți și-au făcut meseria. Picioarele lor păreau să nu fie omenești, atât de silențios călcau. Militarii au trecut de la somn în moarte în aceeași clipă, cu toții. Cu niște sule ascuțite de fier, la un semn al căpeteniei, inimile le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în șoaptă. - Cine ești? - Am venit să vă eliberăm. Rotari e cu voi? S-au auzit o serie de șoapte, și apoi un glas, încă puternic, exclamând neîncrezător: - Stiliano, tu ești! Rezemate de zid, așteptau două scări lungi, pe care ucigașii cu simbrie le-au luat. Gratiile nu aveau nicio încuietoare. Motivul l-am priceput atunci când mi s-a adus o lampă și am vârât un braț prin deschizătură. Fețele ce mă fixau se aflau la douăzeci de picioare sub pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajutat propriile puteri, am avut două atitudini: când stăteam doar cu el, mă purtam ca un prieten apropiat și înțelegător, când îi țineam locul în consiliu, eram mâna de fier care răspândea teamă. Așa se face că am pus un ucigaș cu simbrie să-l omoare pe ducele de Vicenza, aflând că își bătea joc „de un rege cu capul îngropat în mormântul concubinei“. Vasalii erau descumpăniți văzând un Rotari care le apărea tot mai străin de cel pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în nord. N-aveam darul lui Garibaldo, dar puteam să prevăd toate astea fiindcă deja se conturau cât se poate de clar. Întrucât Ariberto nu avea bărbăția să trimită trupe care să mă captureze în ducatul de Benevento, a trimis ucigași cu simbrie care puneau în primejdie viața fiului meu și a viitoarei lui soții. Sunt în vârstă, existența mea pământeană e pe sfârșite și nu vreau să fac vreun rău celor dragi. Așa că, în ciuda mustrărilor lui Grimoald și ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în pofida vârstei venerabile, a pus să se facă o anchetă, și astfel a fost identificat cadavrul lui Stiliano, autorul cronicii. După mărturiile unor săteni, bătrânul a sosit la biserică pe jos, cu puțin înaintea altor doi necunoscuți veniți călare, probabil ucigașii. Ariald l-a considerat om drept și longobard și a pus să fie săpată o groapă în interiorul bisericii, chiar în locul unde Stiliano a fost găsit. Au ieșit la iveală rămășițele pământești ale unei femei sau ale unei tinere, drept care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru tine o funcție importantă, un post-cheie, o organizație internațională, un consiliu de administrație sau o funcție la RAI. Va fi ceva potrivit competențelor și valorii tale. Erau cuvinte Înveninate pe care Elio le așteptase Întreaga zi - ca pe glonțul ucigașului plătit deja să-l elimine. Venise așadar clipa. Trebuia să urce scara romană. Moartea politică. Moartea. Să nu mai exiști. Totul s-a sfârșit. Își trecu o mână prin părul mătăsos al Camillei. Iubirea mea. Ce voi face? Ce vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Era tot satul adunat acolo: fetele îmbrăcate toate cu haine noi, cu trupușoarele strânse în brâuri și cu fotele roșii, bătute cu fir galben, alunecând drepte, în față și în spate, peste cămașa albă, până la glezne; și băieții uitându-se ucigaș printre șuvițele negre de păr. Femeile bătrâne împărțeau dansatorilor ouă și colivă așezată pe foi de hrean, iar Mitu, vătășelul, păzea butoiul de vin pe care plutea o tărtăcuță, din genul Lagenaria Siceraria, nou-nouță, cu coadă lungă, decupată frumos ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nemișcat, răstignit pe pământul lustruit al drumului. Mai întâi l-a cuprins o jale imensă. Pampu zăcea mort, iar Zogru se simțea vinovat și incapabil să-și repare vina. Era fratele lui, era leagănul din care văzuse lumea, iar el - ucigașul care îi supsese vlaga și îi risipise viața. Nimic din ce-a mai trăit după aceea nu s-a mai putut compara cu legătura aceasta fierbinte și nimeni nu i-a mai arătat fața vieții așa cum i-o arătase Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe Andrei Ionescu, i se desface sufletul ca o portocală, în felii distincte. În urmă cu două luni, era gata să facă pactul cu acest bărbat care, între timp, îl adusese la exasperare, îl mototolise și-l transformase într-un ucigaș. Mai precis, pe la sfârșitul lui martie, la mai bine de o lună după ce-o văzuse pentru prima oară în Groapa de la Muzeul Literaturii, Zogru intrase în sângele lui Andrei Ionescu, o sunase pe Giulia și o invitase la cinema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
onorabil. Ai rupt inima bunicii. Ai trădat-o pe sora ta, ai lăsat-o văduvă pe mama și din mine ai făcut un orfan și un proscris. Când eram copil, servitorul bunicii mi-a spus că atunci când o să aflu numele ucigașilor tatălui meu, o să mi se frângă inima. A avut dreptate. Tu ești unchiul meu. O, zei, ce coșmar, a țipat Re-mose. Un ucigaș și un mincinos. Cum îndrăznești să te dai nevinovat în ticăloșia asta? Poate că n-ai ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
orfan și un proscris. Când eram copil, servitorul bunicii mi-a spus că atunci când o să aflu numele ucigașilor tatălui meu, o să mi se frângă inima. A avut dreptate. Tu ești unchiul meu. O, zei, ce coșmar, a țipat Re-mose. Un ucigaș și un mincinos. Cum îndrăznești să te dai nevinovat în ticăloșia asta? Poate că n-ai ridicat tu sabia, dar nici n-ai făcut nimic ca să-i oprești. Trebuie să fi știut ceva despre complot, tu și tatăl tău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spre ea, zeflemitor. - Și femeile de pe la voi sînt tot așa? - Avem caracter. N-ai decît să rîzi dacă poftești, dar să știi că toți copiii de aici au crescut fascinați de legenda asta. - Frumoasă educație, care să dea generații de ucigași... - Vizita s-a Încheiat, replică ea sec Îndreptîndu-se spre ieșire. De-abia aștepta să se Întoarcă la hotelul Iroise, ca să afle dacă În sfîrșit Christian revenise din ciudata lui plimbare pe mare. Fersen, fără să țină deloc seama de nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mintea la treabă... - Nu ești zdravăn! izbucni ea. - Serios, căpitane, cine știe ce ai să descoperi despre ai tăi? Sau să suporți? - Ce vrei să zici? - Fraza În bretonă face referire la Cel-de-Sus, așadar cu siguranță la Dumnezeu. E adesea marca unui ucigaș În serie, un idiot care se crede Învestit cu o misiune divină. Alte crime... Ideea Îi Îngheță sîngele În vine tinerei polițiste. - Toată familia ta e de aici, continuă Lucas, cunoști pe toată lumea de pe insulă... - Iar dumneata nu cunoști pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din Brest? Ai prevenit căpitănia să nu lase să iasă nici o ambarcațiune? Ultima Întrebare Îl luă prin surprindere pe Stéphane. - Cu furtuna asta, ar trebui să fie cineva complet țicnit să iasă În larg, Îngăimă el. - Ei bine, procedează ca și cum ucigașul ar fi complet țicnit, Morineau, Îi replică Lucas, maimuțărindu-l cu răutate pe tînărul jandarm. Apoi arătă spre Loïc. - Ce mai aștepți ca să-l duci la post? zbieră el. Să facă mărturisiri? Un violent curent de aer precedă intrarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ațintindu-i cu ochii lui ușor bulbucați. Privirea ciudată a mutului Îl făcu pe Lucas să se simtă stingherit, chiar și după ce Ryan Îl asigurase că În ciuda unei aparențe neliniștitoare, Pierric era tot ce putea fi mai inofensiv. - Crezi că ucigașul o previne pe Marie de crimele pe care se pregătește să le săvîrșească? Întrebă Fersen. - Dumneata ești polițistul, răspunse Ryan cu ironie, eu doar mă mulțumesc să studiez fenomenele iraționale, legendele... - O legendă nu e decît o povestire a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai era și Christian, pierdut În Atlanticul de Nord... Încă mai șovăia, cînd Fersen Împinse ușa cafenelei și Îi făcu semn să-i lase singuri. Văzînd-o ghemuită În colțul ei, Lucas avu brusc pornirea de a lăsa totul baltă - ancheta, ucigașul, menhirii -, de a o smulge pe Marie de pe insula asta de smintiți, de a o duce cu el departe, de a face să dispară suferința care o distrugea pe zi ce trecea mai mult. Se mulțumi să se așeze În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cred că dumneata ești cea care a distrus scrisoarea pe care Loïc o lăsase pentru sora lui. O văzu că Înalță ochii În tavan și continuă: - Și dacă te Înșeli? Dacă, din cauza tăcerii, fiica dumitale ar fi următoarea victimă a ucigașului? Drept orice reacție, Yvonne Începu să caște. Ușa se Întredeschise chiar atunci, iar Frank Caradec le adresă un semn discret. Îl urmară În biroul lui și, uluiți, aflară că raportul de anchetă asupra necunoscutei din Molène dispăruse din arhivele centrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]