2,309 matches
-
administrativ aparține de comuna Ceatalchioi. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pardina se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83,3%). Principalele minorități sunt cele de ucraineni (10,44%) și ruși lipoveni (1,14%). Pentru 5,12% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,51%), dar există și minorități de ortodocși de rit vechi (3,04%) și
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
descoperit o așezare "La Tène" de tradiție hallstattiană. Pe un grind din lunca râului Bârlad s-au descoperit urmele unui cimitir feudal insuficient cercetat. Satul a fost întemeiat la sfârșitul veacului al 18-lea prin popularea sa exclusiv cu refugiați ucraineni (ruteni) din nordul Bucovinei ocupat de Imperiul Habsburgic. Și astăzi, urmașii acestor coloniști spun că au venit din părțile Mamorniței și Mămăeștilor, situate în Bucovina. Până pe la 1940 se mai vorbea rutenește dar prin dispariția ultimilor bătrâni a dispărut definitiv
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
zloți tătărăști". Pe 4 aprilie 1617, satul era nelocuit fapt atestat cu ocazia daniei făcute de domnitorul Radu Mihnea Marelui Armaș Pârvan. Satul va rămâne numai ca toponim până la sfârșitul secolului al XVIII-lea când va fi repopulat (parțial) cu ucraineni (ruteni) aduși de proprietara moșiei (Mănăstirea Sf. Sava din Iași) din nordul Bucovinei ocupat de austrieci în urma păcii de la Küçük Kaynargı din 1774.Din punct de vedere administrativ, satul a făcut parte de-a lungul timpului din mai multe comune
Mărășeni, Vaslui () [Corola-website/Science/301892_a_303221]
-
Ucraina, pe DJ 175. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Moldova-Sulița se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,24%). Principalele minorități sunt cele de ucraineni (3,7%) și romi (1,18%). Pentru 1,72% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,84%). Pentru 1,66% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Conform recensământului efectuat
Comuna Moldova-Sulița, Suceava () [Corola-website/Science/301974_a_303303]
-
În ianuarie 1992, în satul devenit deja LIPOVENI s-au numărat 500 de suflete. Mai recent, după rezultatele finale ale Recensământului din 2011, din cei 18946 de ruși lipoveni din România (a șasea ca număr de etnici după maghiari, romi, ucraineni, germani și turci), 1530 și-au declarat etnia rusă în județul Suceava, dintre care 308 cu domiciliul în Mitocu Dragomirnei, comuna din care face parte și satul Lipoveni. Ca toti etnicii ruși din Moldova, și cei din satul Lipoveni, fost
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
din satele Călinești și Șerbăuți (reședința). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șerbăuți se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,01%), cu o minoritate de ucraineni (2,99%). Pentru 1,97% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (85,14%), cu o minoritate de penticostali (11,59%). Pentru 1,97% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională
Comuna Șerbăuți, Suceava () [Corola-website/Science/302004_a_303333]
-
București din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut. Autoritățile imperiale rusești au alungat populația tătară și o parte din cea moldoveană spre Dobrogea, invitând în schimb din Dobrogea bulgari și găgăuzi ortodocși, iar din alte țări germani, ruși și ucraineni să le ia locul. Scurta stăpânire moldovenească, lunga ocupație turcească apoi rusească, precum și procesul de colonizare de după 1812, explică populația eterogenă a regiunii. Între 1856 și 1878, o bună parte a Bugeacului, ca parte a județelor Cahul, Bolgrad și Ismail
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
Uniunea Sovietică, care îl atribuie RSS Ucrainene, în defavoarea RSS Moldovenești. Conform unei înțelegeri între Hitler și Stalin, populația germană este strămutată în Reich. Teritoriul locuit de aceștia timp de peste 100 de ani este colonizat cu populație rusă și ucraineană. Astfel, ucrainenii reușesc să-i devanseze numeric pe români. Inițial, la data de 7 august 1940, Bugeacul a fost constituit într-o regiune administrativă de sine-stătătoare a RSS Ucrainene: regiunea Ismail, dar la data de 15 februarie 1954, a fost anexată regiunii
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
români/moldovenii în raionul Reni (49%). În raionul Ismail, 29% din populație este de etnie ucraineană, 28% română/moldoveană și 26% bulgară. Este de notat faptul că în raionul Ismail, populația românofonă a crescut cu 1% din 1989, în timp ce procentajul ucrainenilor și bulgarilor se află în scădere. În restul raionanelor, ucrainenii sunt majoritari. Importante comunități de români/moldoveni în Bugeac, recunoscute ca atare de autoritățile ucrainene, se mai află în raioanele Sărata (19%, în creștere), Tarutino (17%, în scădere), Chilia Nouă
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
din populație este de etnie ucraineană, 28% română/moldoveană și 26% bulgară. Este de notat faptul că în raionul Ismail, populația românofonă a crescut cu 1% din 1989, în timp ce procentajul ucrainenilor și bulgarilor se află în scădere. În restul raionanelor, ucrainenii sunt majoritari. Importante comunități de români/moldoveni în Bugeac, recunoscute ca atare de autoritățile ucrainene, se mai află în raioanele Sărata (19%, în creștere), Tarutino (17%, în scădere), Chilia Nouă (16%, în creștere), Tatarbunar (9%, în scădere), Cetatea Albă (6
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
ridicat, iar sărăcia a fost răspândită, care a dus în mai multe cazuri de tulburări sociale, cum ar fi 1923 revoltă Cracovia, si 1937 grevă țărănești în Polonia. Nu au fost conflicte cu minoritățile naționale, cum ar fi pacificare a ucrainenilor în Europa de Est Galicia (1930), relațiile cu vecinii polonezi au fost, uneori, complicate (a se vedea raid sovietic pe Stołpce, polono-cehoslovace conflictelor de frontieră, 1938 ultimatum poloneză în Lituania). Pe partea de sus a acestui fapt, au fost catastrofe naturale, cum
A Doua Republică Poloneză () [Corola-website/Science/298584_a_299913]
-
s-a constatat că din cei 11.923 locuitori ai orașului, 6.112 erau români (51.26%), 3.472 ruși (29.12%), 1.170 evrei (9.81%), 376 bulgari (3.15%), 231 găgăuzi (1.94%), 175 greci (1.47%), 110 ucraineni (0.92%), 53 germani, 50 polonezi, 36 unguri, 15 turci, 13 armeni, 6 sârbi și 3 cehi. În perioada interbelică au funcționat aici o pretură, o primărie, o judecătorie de ocol, o secție de poliție, o unitate de pompieri, un
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
reintrat în componența României. Conform recensământului populației din toamna anului 1941, în orașul Reni locuiau 8.001 locuitori, dintre care 4.868 erau români (60.84%), 2.645 ruși (33.06%), 221 bulgari (2.76%), 64 evrei, 49 găgăuzi, 43 ucraineni, 32 polonezi, 11 germani și 68 de altă naționalitate. Este de remarcat faptul că numărul evreilor (în plin proces de deportare în Transnistria) era mai mare decât cel al ucrainenilor (URSS-ul încorporând această localitate RSS Ucrainene, deși ponderea ucrainenilor
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
06%), 221 bulgari (2.76%), 64 evrei, 49 găgăuzi, 43 ucraineni, 32 polonezi, 11 germani și 68 de altă naționalitate. Este de remarcat faptul că numărul evreilor (în plin proces de deportare în Transnistria) era mai mare decât cel al ucrainenilor (URSS-ul încorporând această localitate RSS Ucrainene, deși ponderea ucrainenilor era de 0,54% din populația localității) . În anul 1944, URSS a reocupat cele trei teritorii anexate în urma ultimatumului din 26 iunie 1940, iar sudul Basarabiei a fost integrată în
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
trei părți. Perioada ocupației sovietice a determinat modificări profunde în populația portului, foarte cosmopolit înainte de război. Evreii au dispărut din localitate, iar jumătate din populația românească a fost deportată în Siberia. În contrapartidă, au fost aduși aici numeroși ruși și ucraineni, ceea ce a schimbat componența etnică a orașului. În anul 1954, Regiunea Ismail a fost desființată, iar localitățile componente au fost incluse în Regiunea Odesa. În anul 1969 a fost înființat raionul Reni, orașul Reni devenind centru raional. A început o
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
de trafic internațional de frontieră cu specific portuar) și în/din Republica Moldova (Reni - Giurgiulești - punct internațional de trecere auto și punct internațional de trecere feroviară). În prezent, orașul are 19.947 locuitori. Principalul grup etnic din Reni este cel al ucrainenilor (32,5%), aceștia fiind urmați de moldoveni (români) (29,5%), ruși (21,5%), bulgari (8,4%) și găgăuzi (7,9%). Conform recensământului din 2001, populația vorbitoare de limba rusă era majoritară cu 70.5%. Populația care reconoștea limba română ca
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
268 bulgari (57,90%), 2.722 români (19,06%), 1.444 ruși (10,11%), 1.215 evrei (8,51%), 181 germani (1,27%), 137 găgăuzi (0,96%), 68 polonezi, 58 greci, 27 sârbi, 21 unguri, 14 albanezi, 11 armeni, 11 ucraineni, 10 turci, 5 cehi și 1 tătar. La 1 ianuarie 1940, din cei 10.713 locuitori ai orașului, 7.429 erau bulgari (69,35%), 1.485 români (13,86%), 968 ruși (9,04%), 517 evrei (4,83%), 86 ucraineni, 79
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
11 ucraineni, 10 turci, 5 cehi și 1 tătar. La 1 ianuarie 1940, din cei 10.713 locuitori ai orașului, 7.429 erau bulgari (69,35%), 1.485 români (13,86%), 968 ruși (9,04%), 517 evrei (4,83%), 86 ucraineni, 79 găgăuzi, 26 polonezi, 19 germani și 104 de altă naționalitate. În perioada interbelică au funcționat aici o pretură, o primărie, o judecătorie de ocol, o percepție fiscală, o secție de poliție, o unitate de pompieri, un serviciu sanitar orășenesc
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
eliberat de către armatele româno-germane. Conform recensământului populației din toamna anului 1941, în orașul Bolgrad locuiau 10.713 locuitori, dintre care 7.429 erau bulgari (69,35%), 1.485 români (13,86%), 968 ruși (9,04%), 517 evrei (4,83%), 86 ucraineni, 79 găgăuzi, 26 polonezi, 19 germani și 104 de altă naționalitate. Este de remarcat faptul că numărul evreilor (în plin proces de deportare în Transnistria) era mai mare decât cel al ucrainenilor (URSS-ul încorporând această localitate RSS Ucrainene, deși
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
ruși (9,04%), 517 evrei (4,83%), 86 ucraineni, 79 găgăuzi, 26 polonezi, 19 germani și 104 de altă naționalitate. Este de remarcat faptul că numărul evreilor (în plin proces de deportare în Transnistria) era mai mare decât cel al ucrainenilor (URSS-ul încorporând această localitate RSS Ucrainene, deși ponderea ucrainenilor era de 0,80% din populația localității) . În anul 1944, URSS a reocupat cele trei teritorii anexate în urma ultimatumului din 26 iunie 1940, iar sudul Basarabiei a fost integrată în
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
raion, fiind oraș de subordonare regională. Înainte de ocuparea Basarabiei și Bucovinei de nord de către Uniunea Sovietică în 1940, teritoriul său a făcut parte din județul Ismail al României Mari. Acest raion nu are o populație predominantă, existând comunități importante de ucraineni, români (moldoveni), bulgari și ruși. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut
Raionul Ismail () [Corola-website/Science/298623_a_299952]
-
așezări urbane (4.835 locuitori) și 91.14% în așezări rurale (49.715 locuitori). Cele mai populate localități sunt orașul Șichirlichitai - 4.835 locuitori și satele Babele - 5.370, Erdec-Burnu - 4.316 și Doluchioi - 3.977. Conform recensământului din 1989, ucrainenii, moldovenii și bulgarii au fiecare câte aproximativ un sfert din populația raionului. După populația majoritară, există localități unde predomină: Principala activitate economică a Raionului Ismail este producția și prelucrarea produselor agro-alimentare, care face uz de forță de muncă sezonieră. Funcționează
Raionul Ismail () [Corola-website/Science/298623_a_299952]
-
de guvern, au făcut ca relațiile guvernului cu minoritățile naționale să se deterioreze. Frământările din rândul minorităților naționale au fost legate și de politica externă. După frământări, au urmat represiuni în mare parte în Galiția de est locuită majoritar de Ucraineni, unde aproape 1.800 de persoane au fost arestate. Au apărut tensiuni și între guvern și minoritatea germană din Polonia, în special în Silezia Superioară. Guvernul nu a cedat cererilor de măsuri antisemite; dar evreii (8,6% din populația Poloniei
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
dar încă unită. Smirnov și mulți dintre apropiații săi erau suspicioși că elaborarea unei legi a limbii române și a introducerii alfabetului latin, la început, ar constitui un prim pas către "naționalizarea" republicii și ar conduce la expulzarea cetățenilor ruși, ucraineni și găgăuzi din țară, unii stabiliți acolo de zeci de ani. Astfel, la data de 11 august 1989, când devenise clar că limba "moldovenească" va fi declarată ca singura limbă oficială în republică , Smirnov și alți muncitori din întreprinderile de
Igor Smirnov () [Corola-website/Science/298621_a_299950]
-
Ismail înscrise pe lista World Wildlife Fund (WWF) sunt situate în apropiere. Orașul este situat la o altitudine de 31 metri, pe brațul Chilia al Dunării, în partea de sud-vest a raionului Ismail. Are locuitori, în principal ruși (43%) și ucraineni (38%). În perioada 7 decembrie 1940 - 15 februarie 1954, Ismailul a fost centrul administrativ al Regiunii Ismail a RSS Ucrainene. În secolele IV-V s-a aflat aici o colonie de origine greaca cu numele de Antiofilas. În secolul al
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]