3,448 matches
-
punct de sprijin, dar nimeni nu părea să acorde o atenție deosebită acestui amănunt. Absent ca de obicei, nu am observat nici puntea pe care am trecut-o mașinal și nici pârâiașul pe care l-am trecut fără să mă ud. La drept vorbind, atenția mi-a fost atrasă de o conversație feminină, mai mult cântată, despre săpăturile astea care nu mai contenesc și atunci m-am uitat intrigat în urma mea: toți cei care nu acordaseră vreo atenție șuviței de apă
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
mi-a fost atrasă de o conversație feminină, mai mult cântată, despre săpăturile astea care nu mai contenesc și atunci m-am uitat intrigat în urma mea: toți cei care nu acordaseră vreo atenție șuviței de apă, treceau fără să se ude, în timp ce absolut toți ceilalți se udau din belșug, până aproape de genunchi, deși apa propriu-zis, nu trecea de tocul pantofilor. Mi-am zis atunci că noi ne-am obișnuit să apreciem evenimentele nu atât prin dimensiunea lor reală, ci prin felul
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
conversație feminină, mai mult cântată, despre săpăturile astea care nu mai contenesc și atunci m-am uitat intrigat în urma mea: toți cei care nu acordaseră vreo atenție șuviței de apă, treceau fără să se ude, în timp ce absolut toți ceilalți se udau din belșug, până aproape de genunchi, deși apa propriu-zis, nu trecea de tocul pantofilor. Mi-am zis atunci că noi ne-am obișnuit să apreciem evenimentele nu atât prin dimensiunea lor reală, ci prin felul în care ne afectează sau nu
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
i-am văzut pe trecători cu pantalonii suflecați, pășind cu mare grijă prin apa care le trecuse de genunchi. Și la fel ca de obicei, cei timorați pășeau ca niște servitoare afectate, numai în vârful picioarelor, ajungând pe celălalt trotuar uzi până la piele. Se așezau pe câte o moviliță răsărită ca din pământ, își storceau hainele și plecau mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cei mai mulți dintre ei își scoteau câte o oglinjoară din servieta diplomat în care își
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
abia ivit,/ al Începutului” (Lied 22, p.76). Impresionat de „simfonia frunzei”, poetul trece de la lirismul meditativ la acțiune dramatică, atunci când natura devine neprietenoasă: „Ascult simfonia frunzei, / izbind cu genunchii / în portretul copacilor eșuați / pe tâmpla ploii / cu care-mi uzi cotul șoaptei” (Lied 35, p.89). În imaginația poetului, toamna este ca o fecioară bolnavă, cu „cămașa ruptă și butoniere de ceață”. Întreaga natură pare sumbră, cu peisaje suferinde, în care „gâtul cerului sună a reumatism” și în care „miroase
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
o conversație cu ea e o amintire împăturită în rulourile sufletești. E atât de plăcut să fii alături de maestră, e atât de scurt timpul atunci, dar e lung și permanent în memorie. „Florile”, grădinărite de realizatoarea Theodora Popescu s-au udat cu apă bună de băut și de aceea, mai toate s-au mutat din terenul pământesc în cel spiritual. Aceasta-i mai mult decât opera proniei, e inspirația, profesionalismul, seriozitatea unei profesioniste rare într-un veac: maestra Theodora Popescu. Nescrise
FLORI GRĂDINĂRITE DE MAESTRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341061_a_342390]
-
Poeme > Dragoste > SI VOI UITA... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Abia acum înțelegeam tristețea picăturilor pe care iarăși le simțeam prin pânza lacrimilor care veneau ca un șuvoi și-mi udau obrazul trist, amintindu-mi de acel doi și că fără să vreau exist. Am trăit atâta timp condamnată să te ador, iar tu mereu în contratimp ai ucis unicul meu zbor. Aripile mi s-au frânt dar am să renasc
SI VOI UITA... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341072_a_342401]
-
Valul înspumat, dorințele amorului cel bun Soarele vazandu-te rază frumoasă, a apus, Inbalsamandu-te luminoasă scopu-si ajuns! Osteniți de ludice mișcări date di-un amor, Ne întoarcem, pe plajă ne găsim un locușor, Te contemplu cum numai toată te-ai udat, Cum ți se umflă pieptu de-un mister aflat! Oh, viata-mi de-ai fi amoruri că acum ritmând, Obscurile-mi doruri strabune-n râuri invingnd, Cu firava-ti mâna în a mea simțind la nesfârșit, Cum și cei mai mari
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
pe care își odihnește trupul. Vrăjită de muzica ce o învăluie nu observă gândurile ce se risipesc în mici piese de puzzle. Mai încolo, o scoică s-a deschis fiind gazdă bună pentru o alta ce nu vrea să-și ude gleznele delicate. O tablă de șah se scurge printr-o altă poartă aducând cu sine trupuri ostenite de furtuna lăsată în urmă. Simt îmbrățișarea suavă cuprinzându-mi sânii și îmi doresc să mă revărs în albastru. Cineva îmi strânge încheietura
SFERA ALBASTRĂ de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341364_a_342693]
-
prin care invocau ploaia: Colonie Ene Du-te-n Cer și cere Să dezlege ploile Să curgă pâraiele Cine-o da cu sită Să umple și tindă Cine-o da cu ciuru’ Să umple pătulul! Paparudă, rudă Vină de mă udă. Gospodina la care Paparudele executau dansul ritualic, arunca cu apă pe fete, în timpul dansului. Efortul, depus de dansatoarele-magice, trebuia răsplătit, altfel nu se îndeplinea dorința de a ploua... De regulă, se dădea mălai sau făină, persoanele avute dădeau, în plus
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
I. - BEDELIONUL ȘI PIATRA DE ONIX - MAREA DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ, de Teodor Ardelean, publicat în Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016. „Un râu ieșea din Eden și uda grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe” (Geneza Cap. II vers10) „Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur” (Genesa Capitol II vers 11) „Aurul din țara aceasta este bun
TEODOR ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/342066_a_343395]
-
că în Crișul Alb se observă ruinile unui zid, provenit, probabil, din cetate. Zidul este vizibil sub țărmul râului Crișul Alb. Am discutat despre aceste amănunte cu preietenii mei. C.D. Avram, ... Citește mai mult „Un râu ieșea din Eden și uda grădina;și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe” (Geneza Cap. II vers10)„Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toatățara Havila, unde se găsește aur” (Genesa Capitol II vers 11)„Aurul din țara aceasta este bun;acolo
TEODOR ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/342066_a_343395]
-
Acasă > Cultural > Civilizație > TEODOR ARDELEAN - BEDELIONUL ȘI PIATRĂ DE ONIX - MAREA DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ Autor: Teodor Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului „Un râu ieșea din Eden și udă grădină; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe” (Geneză Cap. ÎI vers10) „Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se gaseste aur” (Genesa Capitol ÎI vers 11) „Aurul din țara aceasta este bun
MAREA DESCOPERIRE ARHEOLOGICĂ de TEODOR ARDELEAN în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342047_a_343376]
-
Zilei > SEARA DE LEGENDA Autor: Laurențiu Bănuț Publicat în: Ediția nr. 53 din 22 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Zi de toamnă gri. Mesagerii lichizi ai cerului înnorat stropesc covorul de frunze așternut pe cărările grădinii Zăvoi, retușază culoarea asfaltului, udă umbrelele purtate pe străzi. Aparent obișnuită, este de fapt o zi de noiembrie cu totul specială în bătrânul oraș de sub Dealul Capela. Maria Diana Popescu, poet inspirat, eseist dăruit cu har, rafinat critic literar și de artă, jurnalist prolific, redactor
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
gândul la celebrele hoteluri de lux din marile metropole. De jur împrejur, artă, bun gust și exces de rafinament. Zi de toamnă gri. Mesagerii lichizi ai cerului înnorat stropesc covorul de frunze așternut pe cărările grădinii Zăvoi, retușază culoarea asfaltului, udă umbrelele purtate pe străzi. Aparent obișnuită, este de fapt o zi de noiembrie cu totul specială în bătrânul oraș de sub Dealul Capela. Maria Diana Popescu, poetautoarea? De unde vine? Întrebările își găsesc răspunsul dorit abia după ce, cu puțin înainte de ora fixată
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
nea Mitică! În Michigan și-a cumpărat 400 de acri de teren pe care a plantat nuci pentru lemn de mobilă. Era pasionat de ceea ce făcea și muncea cu plăcere în livada lui de nuci. Mergea acolo destul de des și uda copăceii. La plantația de nuci se simțea în largul lui. Adesea, când venea vremea să plece acasă, mai zăbovea chiar și după lăsarea serii, în mijlocul naturii . Într-o zi, pe când se afla în această plantație, și-a amânat plecarea cu
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341762_a_343091]
-
în: Ediția nr. 1208 din 22 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Paște fericit din sufletul meu, mult prea obosit de năravul tău Paște fericit din gîndul ce iartă tot ce-a simțit în vina asta toată Paște fericit din iarba udată în lacrima plînsă cu inima toată Referință Bibliografică: Paște fericit / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1208, Anul IV, 22 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PAŞTE FERICIT de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341848_a_343177]
-
a descoperit până și șatra de nomazi ce își avea locul ei de când lumea, și-l respectau în fiecare an. Maică-sa Mărgăreta, îi ieși în întâmpinare la poartă și nu putu „să se bucure de plânsul care o podidi, udându-i obrazul cu pielea întinsă și arsă de soare.” Personalitatea femeii de la țară, obligată de soartă să fie mamă și tată copiilor ei, femeie și bărbat în casă, este redată cu deosebită măiestrie de autor, semn al cunoașterii psihologiei oamenilor
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
ce să fac mai repede! O mângâiam, o pipăiam, nu-mi venea să cred. O sărutam și plângeam ca un copil ... Cum mă găsise oare? Am luat-o în încăperea mea, și-atunci am văzut în ce hal era. Era udă toată, plină de ciulini, tremura și piciorul drept din față, abia-l punea în pământ. Cum? De unde apăruse? Nu voi ști niciodată ... Cum de m-a găsit la noua adresă? Nu voi ști niciodată! Citisem și știam multe despre animale
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
mai vin,/ Și nici prin gând mi-or trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine!/ Cu câte lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă! [...] Și poate că nici este loc pe-o lume de mizerii/ pentr-un atât de sfânt
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
nu-ndrăznesc, C-așa-s de mulți... și poate-s și-alții, Ce-n cărți nici nu se pomenesc. Românii mei sunt oameni buni. Doamne, ce plan avuși cu noi, Când ne-ai pus stâlpi între furtuni, Bătuți de vânt, udați de ploi ? Păgâni nebuni au vrut Carpații, Cu crucea Ta le-am stat în cale, De n-au putut nicicând, spurcații, Să ia Grădina Maicii Tale. Unde ne-ai pus, am prins a sta, Și când fu pace, și-n
BLESTEMUL ROMÂNESC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342633_a_343962]
-
Așeză un blat pe gheață, apoi păși pe el, montând altul în continuare, până când ajunse la puiul de lebădă. Gheața se spărgea sub greutatea omului, dar blatul de masă nu se scufunda mai mult de câțiva centimetri, abia de îi uda cizmele. În sfârșit, ajunse foarte aproape de puiul de lebădă. Pasărea știa că nu îi este dușman, fiind obișnuită cu prezența oamenilor, așa că se lăsă luată din apă, după ce Nicolae sparse gheața din jurul ei. Cu puiul în brațe și fugind cât
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
de liliac, cu narcise, cu petale catifelate de panseluțe... Râde cald cu lujeri de lalele, cu ultimele flori de păpădie rătăcite prin iarbă... Râde...râde cu fiecare fir plăpând născut din semințele semănate așezate frumos în straturi...râde cu iarba udată de roua dimineții...și soarele, soarele ia parte la această fericire... E dimineață și grădina e plină de viață și râde...fericită de atâta...fericire! Mulțumesc Doamne pentru această nouă zi...pentru această superbă dimineață!!! Referință Bibliografică: E dimineață! Maria
E DIMINEAŢĂ! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341610_a_342939]
-
dans spre cer și spre soare... Din teamă, omul le-a smuls, le-a îndepărtat, le-a ascuns în adâncuri, formând noi cuvinte, mereu mutilate, psalmi de dor și de jale, cuvântul durere, răni, boală și moarte, noroi, întuneric, cuvinte udate în lacrimi din veșnica teamă. Treptat cuvintele s-au stins prin gări, în spitale, pe fronturi, războaie... Au mai rămas amintiri și umbrele lor în inimi, în cânturi, în povești, balade și doine, mici felinare în zboruri de fluturi, petale
CUVÂNTUL de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340596_a_341925]
-
noi am procedat bine? Am împlinit noi voia lui Dumnezeu în acest secol?... Nuanțele și subtilitățile sufletești sunt nenumărate și mereu noi. Creștinul naționalist român trebuie să-și trăiască permanent viața în grădina Ortodoxiei, ca și cum Dumnezeu ar fi de față, udându-i florile însușirilor sale, din care se ridică suav spre cer mireasma de nard a sufletului său dac și curat: „Misiunea omului e de a cugeta necontenit, în complexitatea și taina vieții, sensul și rostul său pe lume. Viața lui
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]