2,898 matches
-
decorat. M-a frapat să întrezăresc pe toată lungimea peretelui sufrageriei o mobilă cu totul ciudată, mai mult o mașinărie, o instalație sofisticată cu sumedenie de monitoare, panouri de comandă, leduri, butoane, tuburi luminiscente, imprimante... A sesizat bătaia privirilor mele uimite și indiscrete și, nici măcar fals jenat, a tras ușa. „Mda, mi-am confirmat în gând după aceea, este un inventator, ori ca specialist, experimentează vreo tehnică...” Cu o proximă ocazie l-am derajat iar, acasă, a avut grijă să nu
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
Odată terminat războiul, noul stăpân al ținutului vrea să ducă icoana miraculoasă în Silezia. O pune într-o căruță, dar când să pornească la drum, caii nu se urnesc din loc. Icoana devenise foarte grea. Mai aduce câțiva cai. Nimic. Uimit, principele cade în genunchi și o roagă pe Maica Domnului să conducă ea caii acolo unde vrea să fie dusă icoana și promite să-i ridice un sanctuar. Lăsați liberi, caii pornesc și nu se mai opresc până la culmea Jasna
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
Cu o lyră despletită: Noi, să tremurăm de dor Când clipa se-nfiripă . Aș căuta amurgul Să-mi dăruie imnun Pat împrejmuit de frunze Și mirosul florilor . Cuvânt după cuvânt Să-mi spui doar în tăcere : Eu, să te privesc uimită De doruri risipită . Referință Bibliografică: Cuvânt după cuvânt / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 431, Anul II, 06 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CUVÂNT DUPĂ CUVÂNT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348384_a_349713]
-
ce-i prea strâmt, prea dur, mizer. sunt călător, și drum, și zdreanța, ce-atârnă-n ram sau gard de fier. o casă mă primește-n ziduri. s-a construit și năruit. pe masă pâinea e amară. uscată-n glas de grâu uimit. m-asculți mereu, copil de visuri! prin cerul meu, în cerul tău, un ciocănit pare ispită. sunt surd și orb de-acum... sunt. eu. Referință Bibliografică: sunt.eu / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 431, Anul II
SUNT.EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348390_a_349719]
-
eu nu mă gândisem deloc: - Da' ce crezi dumneata că cine ajunge în Rai, acolo e casă de odihnă? Și acolo se lucrează. Nu știm noi ce, dar aflăm când o veni timpul. I-am dat dreptate și am rămas uimit cum ajunsese să își pună astfel de întrebări. Am făcut apoi legătura cu ce se știe, sau mai bine zis cu ce știu eu despre extinderea universului, dar și cu textul biblic: „În casa Tatălui Meu sunt multe locuri.” Referință
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
TINEREȚII Autor: Elena Buică Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului Tinerețea este timpul în care ne minunăm de tot ce e în jur, privim totul plini de curiozitate, suntem plini de delicatețe și pudoare, uimiți, ne temem de neghiobiile făcute, apoi iar ne umilim în încercările noastre nu întotdeauna reușite de imitare a celor pe care îi admiram. Este timpul mai ales al elanului generos al dăruirii de sine și al iubirii de semeni. Nici
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
pe bănci. După spectacol, sătenii care nu știau că există pe lume și baletul, având în fața ochilor fetițe cu piciorușele dezvelite până sus, îmbrăcate cu fustițe de-o palmă din hârtie creponată, făcând mișcări de care nu mai văzuseră, ce uimiți au fost și ce comentarii au făcut, ca de întâmplări venite din povești. Pe atunci nu erau televizoare, nu aveau nici radio, nu au văzut niciun spectacol la oraș, își duceau viața în lumea lor arhaică, păstrând cu strășnicie obiceiurile
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
Cuvintele-mi serbede și reci, Tăcere pe pustiile poteci, Doar pasul meu se deapănă stingher, Ecoul stins sub cenușiul cer. Prezentul incolor și inodor Precum înfățișarea tuturor, Iar ușile-nțelegerii se-nchid Cum sunetul nu se propagă-n vid. Privesc uimit, abisul îl măsor, În plin deșert mai caut un izvor, Dar zările întinse tot mai mint Cu străluciri de aur și argint Aș șlefui acuma doar un cânt, Doar din tăceri, fără nici un cuvânt, Cu pulbere din visul risipit Pe
FLUX ASTRAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348432_a_349761]
-
cărți ne spun, că există Dumnezeu și alte lumi necăzute în păcat, iar la sfarsitul tuturor lucrurilor de pe planetă pământ se va instaură aici o nouă lume atât de diferită de cea actuală încât atunci când citești despre această lume rămâi uimit, si sunt pe deplin conștient că eu nu am prins decât câteva licăriri ale acestei lumi pline de o fericire veșnică ce va începe eu cred că odată cu cea de adoua venire a lui Iisus Hristos. De fapt în lumina
VISUL UNUI IDEALIST de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348488_a_349817]
-
supărări. Iar pornesc voioși colindătorii Pe la case - datină străveche - Sunt cuprinși de spaimă râmătorii; Eu tot caut gândului pereche. Ținte de argint pe cerul iernii, Scârțâit vioi cu pași grăbiți, Noi însă rămânem tot eternii Visători, prin ani ce trec uimiți. Vine cu târlia Moș Crăciun, Opintindu-se, mai-mai să cadă, Pentru că, uitasem să vă spun: E slăbit și...nu este zăpadă ! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Spre lumină / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 315, Anul I, 11
SPRE LUMINĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345076_a_346405]
-
care spune ? Omul sfințește locul ?..și nu invers. Am început să citesc acolo... Citeam în camera mea de hotel; dar și seara când coborâm la program împreună cu Luminița - ea cântă acolo - noi luăm Noul Testament și citeam. Colegii, prietenii, erau foarte uimiți, și spuneau că am inebunit, că am luat-o razna. Vedeau că ceva s-a petrecut cu noi. Reporter: Cum s-a schimbat viața ta? Gabi Ciuciumis: În mod radical. S-a transformat total și lucrul acesta, prima persoană care
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345087_a_346416]
-
mai irosi timpul. -O echipă de cercetători a fost trimisă acolo. Niciunul din ei nu a mai fost găsit. Din fericire, înainte să... dispară, ne-au trimis aceste fotografii. Generalul îi arătă niște fotografii în care apărea un... -Dragon? întrebă uimit Etrius. -Da. Uite, Etrius, castelul acesta trebuie să fie construit de o civilizație antică. Noi credem că au folosit o forță nemaiîntâlnită ca resursă. Imaginează-ți cum ar fi ca omenirea să pună mâna pe o asemenea forță. -Acum chiar
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
s-a spulberat, zâna buna este iarăși puternică și noi suntem din nou împreună. Numai tu nu ești cu noi, însă te simți așa de bine aici că te lăsăm să stai cât ai să vrei tu. Simina se uita uimită și nu-i venea să creadă, s-a frecat la ochi, și nu era vis, a pus mâna pe Lică, era un ursuleț viu și plin de viață. Atunci ursoaica s-a întors către Simina și a spus cu blândețe
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
că-l va naște pe fiul Domnului. El a transmis Voia Sfintei Treimi, dar după cum știm, Dumnezeu nu își impune Voia, El îți cere consimțământul, prin Legea Liberului Arbitru. Ceea ce înseamnă că era nevoie de încuviințarea Fecioarei. Deși surprinsă și uimită, ea a acceptat vestea dată de înger, rămânând însărcinată fără să fi avut relații cu vreun bărbat. Și, cum la vremea aceea, căsătoria era mai cinstită decât fecioria, iar Legea trebuia respectată, preoții erau puși într-o mare încurcătură, ținând
THE CHRISTMAS STORY – THE BIRTH OF JESUS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345134_a_346463]
-
recunoscut numărul. - Alo? Eduard?, mă întreabă o voce gingașă. „Vreuna din gagici”, gândesc cu satisfacție, neabținându-mi hormonii nici măcar în acele clipe. - Da. - Sunt Maria, fiica lui Vasea ... mă lămurește același glas suav și aproape stins. - Ah ... da, îi răspund uimit fiindcă nu vorbisem niciodată cu ea la telefon și nici nu-mi trecea prin cap motivul pentru care m-ar fi sunat. - Te-am sunat să-ți spun că tata a avut un accident grav de mașină ... Era cu Iulian
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
mai evoluată decât generațiile anterioare (așa și trebuie!). Eu, de exemplu, în clasa a noua, nu eram în stare să întocmesc un interviu pe măsura acestuia pe care l-ați elaborat voi. Și nu vorbesc aici numai de mine. Rămân uimită ori de câte ori văd copii/ tineri talentați, în diferite domenii, deștepți, educați și spun de fiecare dată că avem o generație de aur. Desigur, nu toți pot fi așa, există și elemente negative; dar să fim înțeleși, dacă tânăra generație, pe alocuri
FEBRUARIE 2013 de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345439_a_346768]
-
Ion Iancu Vale contemplă fotografia în alb-negru a lui Cioran precum Dionis fotografia tatălui său din perete, la modul arheic: „privesc fizionomia puternic brăzdată/ de țăran și nobil român/ și mă întreb de fiecare dată, tot/ mai nedumerit și mai uimit/ «de unde oare atâta durere la un astfel de om,/ hărăzit de Creator, cultivat și instruit,/ la acest fiu de protopop și nepot de baron»” (Privind la fotografia lui Emil Cioran). În acest chip, nu e batjocură, cum cred cititorii superficiali
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
pe Spirea... Dintr-o suflare, baba La toți le-a povestit Cin' le-a călcat dumbrava Și ce domn a venit... Vrâncioaia își îndeamnă În Vrancea toată, fiii Că toți știu ce înseamnă Să fii fruntea oștirii. Privea Vodă Ștefan uimit Nu putea ca să creadă Din somnul lui adânc dormit Oștirea sa-și revadă Iar baba i-a încredințat Toți fiii și oștirea Din loc i-a binecuvântat Că și-au găsit menirea La luptă s-au pornit atunci Bărbați vânjoși
ÎN MUNȚII VRANCEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376971_a_378300]
-
mult decât atâta. Adică, era Adevărul. Unic și de necomentat. În primul rând - fără dramă. Certitudinea. Stâlpul Lumii. Înafara oricărui teatru, înafara oricărei oglinzi ori oglindiri inversate. M-am îmbarcat, într-o noapte (pe corabia unui palermitan, venit, cu credință uimită,-n Toledo - și plecat din portul Cadix, din Andaluzia), spre țărmii Iudeii. Am ajuns, pe jos, în zdrențe, cu o sete de nestins în pântecele-mi schilav, la Ierusalim. Cămilarii trăgeau de zdrențele mele, în toate părțile, intuind, negustorește, că
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
-n tulbure. Iar Crist cel din mijlocul lumii tocmai îi dăduse lui Dismas răspunsul - cu nădăjduire de auzire spre Hestas, din bezne. Cerurile fierbeau deasupra crucii din mijloc. Copacul Lumii fremăta din frunze adânca și necruțătoarea furtună. Pământul și cerul, uimite și ostenite de lipsa de moarte, se pregăteau de noua și indicibila nuntire. Sub beznele norilor, se prilejeau sărbătoarea luminii și sufocarea tuturor paradoxurilor, a tuturor cărților (dar și a exploziei de înmulțiri infernale, precum închipuirile și, groaznic, zvârcolirile formelor
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
ÎN PARADIS Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Am eșuat, în visul meu albastru, În paradis, sub palmieri târzii Și zări îndepărtate de-alabastru, Cu țărmuri nisipoase și pustii. Mă-mbrățișai uimit, ca pe-o minune De dincolo de timp, de undeva, Și, dezvelindu-ne de rațiune, Ai fost subit al meu, am fost a ta. Ne-am mângâiat, ca două emisfere, Pe un Ecuator imaginar, Ne-am înălțat, apoi, spre alte sfere
EȘUAȚI ÎN PARADIS de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377839_a_379168]
-
mai, crescuse un covor de troscot și de traista ciobanului, smălțuit cu flori de mușețel care înmiresma atmosfera. Era pe la cinci după-amiază, când, din înaltul cerului, soarele cobora pe cărarea spre apus. Cred că se oprise și el să privească uimit călușarii din drum. Pentru că...erau fermecători! Purtau cămășile înflorate, cu râuri de cusături fine aurii și argintii, pe la gulere, pe umeri, la mâneci și poale. La brâu, încinși cu bete roșii, pe piept cu două diagonale, tot roșii, brodate cu
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
o lume grăbită și-agitată M-am întâlnit în viață cu dragostea odată... Era așa frumoasă...cu ochi strălucitori Și straie de lumină țesute în culori... Purta pe cap cunună de pace nesfârșită Și-n jurul ei mulțimea o adora uimită Iar glasul ei...o...glasul era o adiere Ce revărsa în inimi speranță și putere... Dar astăzi unde-i oare? Pe unde rătăcește? Pe care țărm pustiu trecutul și-l jelește? O caut cu-atâta dor...spre depărtări o strig
UNDE-I OARE DRAGOSTEA? de MARIA LUCA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377886_a_379215]
-
something hard to beat: În Paris, on every street, Round the doggies' tails, alert, Grow baguettes and camembert. (5) NINA CASSIAN MICUL PRINȚ Știu să întreb Despre miei, despre flori. Odata-ntr-o pădure Am sărutat un izvor. Știu ce uimită-i Culoarea albastră. Am o grădină Și o fereastră. Mai am și o carte Foarte subțire În care nu-ncape Decât o iubire. Pot să-mi iau locul Lângă tine, pe stea? - Da, spuse prințul Ești prietena mea. THE LITTLE
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
Pătru cu sânge rece și curaj, răcni: - Babă spurcată, acuș te-nvăț minte să-mi mai tulburi liniștea! Dar nu termină de rostit aceste cuvinte că Elena, în ciuda feminității și a frăgezimii sale, deja adusese pușca. Un moment soțul rămase uimit de reacția soției sale, zâmbi satisfăcut de îndrăzneala sa, apoi coborî scara de lemn: - Ieși din curtea mea, împelițat-o! - Ha, ha, ha! Nu aveți nici o scăpare.... Ha, ha, ha! Sunteți sub mreaja vrăjilor mele! - chicoti Buha continuându-și dansul
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]