7,855 matches
-
eu nu am avut pe cineva mai apropiat mai devotat, tu știi asta... Îți amintești că mâncam amândouă dintr-un covrig!? Olga dădu cu mâna în lături, a uitare, parcă voind să spună: Acele vremuri s-au spulberat în vânturile uitării. - Da, da, și în acest da repetat era un ceva, o mărturisire în pragul exploziei, gata gata de a se declanșa, dar glasul nu avea încă puterea de a articula sunetele. Da, Ina, da, dar eu... și iar făcu o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe cealaltă era capul șefului, dintr-o parte. Fără o ureche. Că, adică, ar fi doar într-o ureche. Priviți încercuirea pe care am făcut-o, eu, în locul urechii lipsă. Au râs cu toții, în hohote. și totul a trecut în uitare. În uitarea istoriei și a vieții. I-a revenit în minte, acest episod, târziu, peste ani, în clipa în care a descoperit că, printre alte bunuri confiscate de către oamenii DNA, în urma denunțului mincinos al unui vecin, i-a fost luată
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
era capul șefului, dintr-o parte. Fără o ureche. Că, adică, ar fi doar într-o ureche. Priviți încercuirea pe care am făcut-o, eu, în locul urechii lipsă. Au râs cu toții, în hohote. și totul a trecut în uitare. În uitarea istoriei și a vieții. I-a revenit în minte, acest episod, târziu, peste ani, în clipa în care a descoperit că, printre alte bunuri confiscate de către oamenii DNA, în urma denunțului mincinos al unui vecin, i-a fost luată și geanta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cere unei asemenea vietăți. Da, s-au învoit mai multe persoane. și târgul s-a făcut. L-a durut pe Silistrul Silistrului, despărțirea de cea cu care împărțise micul țarc, timp de cinci săptămâni. Dar tristețea a coborât, repede, în uitare. Silistrul Silistrului și-a văzut, în continuare, de micile sale preocupări, de dinaintea și de după cunoștința și conviețuirea cu leoaica. Coboară, în fiecare dimineață și în fiecare după amiază, la malul râului învecinat cu gospodăria sa, unde undește, după noroc, peștișorii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tinere, vânjoase, însetate de viață și de dragoste. Apoi s-au apucat de palme și au intrat dincolo de primii lăstari ai pădurii tinere. Acolo s-au iubit ca nebunii. Au ieșit, și-au netezit hainele și au pornit, într-o uitare de sine, pe drumeagul ce urca, lin și cotit, către dealul împădurit cu zeci, cu sute de ani în urmă. Au hotărât, tot atunci, să se ia de soț și soție. și s au luat, nu tare mult, după aceea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu pana, oamenii, respectând opiniile admise în mod curent, pe care le împărtășesc, de altfel, și ei, acceptă povestea, dar cu un zâmbet sceptic și disprețuitor. Pentru că omul n-a găsit încă un remediu acestui flagel, iar singurul leac e uitarea pe care o dau vinul și somnul artificial, provocat de opiu și de stupefiante. Dar ce păcat că efectul acestui gen de medicamente e trecător și, în locul ușurării, după un timp, durerea crește violent! Oare va pătrunde cineva, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
singură privire a Ei, și toate misterele s-ar fi risipit. De atunci mi-am mărit dozele de alcool și opiu. Din nefericire, aceste remedii fără speranță nu reușiseră să-mi paralizeze sau să-mi amorțească mintea, să-mi procure uitarea. Dimpotrivă, zi de zi, ceas cu ceas, minut cu minut, spiritul Ei, trupul, figura Ei mi se materializau înaintea ochilor cu și mai mare vigoare. Cum puteam să uit? Când ochii mi-erau deschiși sau închiși, în somn sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
printre aceste contururi și culori. Pluteam printre unde ce mă acopereau de mângâieri vaporoase. Îmi auzeam inima bătând, percepeam pulsațiile arterelor. Totul căpătase o semnificație profundă și îmi crea o imensă plăcere. Aspiram din tot sufletul să mă abandonez somnului uitării. Și dacă această uitare ar fi devenit nesfârșită, dacă ochii mei, închizându-se, ar fi putut să se scufunde, încet, dincolo de somn, în neantul absolut, în așa fel încât să-mi pierd conștiința că exist, atunci ființa mea s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
culori. Pluteam printre unde ce mă acopereau de mângâieri vaporoase. Îmi auzeam inima bătând, percepeam pulsațiile arterelor. Totul căpătase o semnificație profundă și îmi crea o imensă plăcere. Aspiram din tot sufletul să mă abandonez somnului uitării. Și dacă această uitare ar fi devenit nesfârșită, dacă ochii mei, închizându-se, ar fi putut să se scufunde, încet, dincolo de somn, în neantul absolut, în așa fel încât să-mi pierd conștiința că exist, atunci ființa mea s-ar fi dizolvat în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins. Alunecam, mă îndepărtam, fără să întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne. În sfârșit, voaluri vagi, imprecise, se succedară prin fața ochilor mei. O clipă am traversat uitarea absolută. Când mi-am revenit, mă aflam din nou într-o cameră strâmtă. Mă mențineam într-o stare deosebită, care mi se părea insolită și, totodată, naturală. Climatul, aspectul noii lumi în care m-am trezit îmi erau întrutotul familiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
epocă foarte veche, aparținusem și eu lumii lor. Lucru înspăimântător, simțeam că nu eram nici viu de-a binelea, nici mort. Eram un cadavru ambulant. Nimic nu mă mai lega de lumea celor vii și totuși nu beneficiam nici de uitare, nici de liniștea pe care le găsești în moarte. Venind noaptea, am părăsit reșoul cu opiu și m-am uitat prin lucarnă: un copac negru se profila pe obloanele închise ale măcelăriei. Umbre obscure se întrepătrundeau. Am simțit că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
virtuozul absurdului, a murit ca un clasic, dublat de un bogat academician burghez ; iar coreutul furiei și al violenței, John Osborne, a fost uns sir, spre disperarea eroului său exemplar, Jimmy Porter... Pedeapsa cumplită a avangardei ? Depinde : pentru unii este uitarea. Pentru alții, vai!, consacrarea...Așa cum urma scapă turma, ariergarda scapă avangarda... În cartea sa Bulgakov și secretul lui Koroviev - volum pe care l-am devorat cu pasiune, fiind vorba În el 32 despre una din cărțile mele de căpătîi - Ion
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Maria Cantacuzino („și-a trăit aventura dea ști ce face cu libertatea”), Clody Bertola („ sinteză de Ro salinda și Ranevskaia”), Ștefan Iordache („ hobby-ul lui e viața”), Cătălina Buzoianu („numai pe cei care i-au făcut rău Îi pedepsește cu uitarea”), Andrei Șerban („ceva din Carmen are și el!”), Sorina Bălănescu („Ca Într-o friză mișcătoare se-nșiruie minunații actori din generația de aur a Naționalului ieșean”), Florin Faifer („ reduce la absurd impostura, agresiunea Împotriva spectatorilor, teribilismele ieftine”), Ștefan Oprea, Constantin
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din iulie 1891). Sau, peste un an :”...Visez sosirea dumitale așa cum un beduin, În deșert, visează apa”; În fine, tot ei, ludicul tandru Îi adresează descumpănitoare rînduri tip „Sunt al dtale. din cap, pînă-n picioare, din tot sufletul, pînă la uitarea de sine, pînă la tîmpenie și pînă la nebunie!”... Hm! Să fie joacă, ori disperare? Discretul Antoșa a luat cu el secretul, În mor mînt ... Oricum, Lika s-a regăsit În Nina din Pescărușul. Dar nu s-a simțit jignită
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să iubim diferit și necondiționat, să începem să ne descoperim pe noi înșine, să începem să iertăm, să începem să vedem lucrurile diferit, să începem să fim mai curajoși sau pragmatici eliminând frica aceea care ne ține blocați în peștera uitării, să începem să vedem dincolo de aparențe și să începem să trăim diferit chiar dacă la început poate fi un pic mai dificil. Doar începând ceva, ne putem trezi la adevărata noastră identitate fantastică pentru că orice s-ar spune, singura putere de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Faci tu așa un pustiu de bine pentru flăcăii aiștia, ca să nu te uite? - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Pe mine nu m-o uitat nimeni niciodată. Doar doamna cu coasa de m-ar uita... Asta da uitare! În timp ce spunea acestea, Pâcu cotrobăia prin chimir... Dacă umblă după hornoaică și după iarba dracului, aista-i semn bun. Poate i se mai agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul chimirului de cine știe când - l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dispare În fiecare zi o fărâmă. Nu mult, un fir din covor se destramă, o zgârietură a mesei se pierde În luciul din jur. Chiar și pereții, al căror model geometric ar trebui să constituie o structură de rezistență În fața uitării, se descompun. Bezna Înaintează Încet, Înghite și mestecă tacticos. Deja nici nu mai sunt sigură câte fructe de ceară se află În vas, dar știu că unul sau două s-au topit. — De ce nu notezi toate amănuntele astea, dacă sunt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
într-un fel de impactul cărții, de păstrarea și trasmiterea ei intactă peste ani, dar și întâmplările la care au asistat, deseori neputincioși, evenimente sau cataclisme naturale, fapte ieșite din comun sau, dimpotrivă, insignifiante, care nu pot fi însă date uitării."(pag. 49-50). Și în ultimul rând - din punctul de vedere al organizării structurale a lucrării -, însă cu o mai mare autoritate sentențioasă a vocii, Eugen Pavel clarifică multe dintre disputele care privesc Biblia lui Samuil Micu de la 1795, cum ar
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
a adăugat încă un număr, după ce dicționarele enciclopedice au însemnat încă o urmă de viață și în tablele de valori s-a înseriat în loc precis încă un nume, limitat între legile ierarhiei, o tăcere grea cît veșnicia și dezolată cît uitarea coboară oportun. Iar calendarele se răsfoiesc în căutarea viitoarei comemorări. Centenarul este cea mai mortuară dintre sărbători. Și cea mai perfidă." După citirea acestor rînduri, orice cuget lucid e îndreptățit să se întrebe: cum să facem din centenarul autorului altceva
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
a mării roade, de mii de ani, sufletul oamenilor, vegetația și clădirile. Aceeași patină a vremii este întipărită pe vechile ruine și în gena locuitorilor acestor meleaguri. Vechiul oraș Mangalia dispare în amintirile Andei, sub dune tot mai groase de uitare, așa cum inocența se pierde în repetitivitatea mecanică, indiferentă, a incestului. Într-un amestec de mituri antice (pe alocuri și creștine) omul își caută unitatea primordială (de unde fatalitatea incestului dintre fiică și tată; nu se poate spune cu precizie și nici
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
avut tupeu de la început, a riscat tot ce-a avut și i-a ieșit. — Doar atît? reia Roja. Și Părințelul? Credeți voi că a rămas doar pe ochi frumoși bine mersi în locșorul lui, că noul sistem l-a dat uitării și că cineva i-a trecut numele pe noile liste fără să-l verifice, să se întrebe cine-o fi, cu ce s-o fi ocupat înainte de Revoluție? — Nu-i nici o noutate, se aude din nou vocea plictisită a lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cere lui Georgie să mă consoleze pentru că iubeam pe altcineva, iar vechea dragoste, care acum îmi părea săracă și searbădă, nu mă putea lecui de cea nouă. Am băut mult și m-am culcat pe la nouă căutându-mi în somn uitarea. Acum mă întrebam dacă n-ar fi bine să încerc din nou să dorm. Treaz nu eram bun de nimic. Am tras din nou păturile pe patul de campanie și m-am întins peste ele fără să sting lumina; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
indignat, m-am văzut nevoit să cobor palma pe clopoțel. Atunci portarul se uită În sus, aproape absent, Își strânse ochelarii cu grijă și Îi vârî În buzunarul de la cămașă - unde dispărură ca și când interiorul ar fi fost căptușit cu negura uitării. Mi-am dres vocea și i-am explicat că, păi, de fapt, căutam o cunoștință. Stătea la 202, așa socoteam. Tipul s-a uitat la mine de parcă nu mi-ar fi Înregistrat vocea. Sau poate era ocupat să stocheze noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că da. Cândva obișnuia să țină o cărticică Învelită În piele neagră pe biroul din camera de zi. În ea Își nota Întâlniri și lucruri pe care le considera demne de a fi cântărite. „Fericirea se află În sănătate și uitare. “ „Secretele trebuie păstrate. “ „Cunoașterea e voalată, Înțelepciunea e descoperită. “ Aceste zicale Îmi aminteau de tapițeriile brodate din casa d-nei Witting, și mi-am dat seama că Încă mi se părea jenant că Dorei Îi plăcea așa ceva. — Măcar știa să păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ocârmuitorul) nici cât de mare sau mică e regula pe care o încalci: încălcarea în sine e de-ajuns ca să-L scoată din sărite - pur și simplu. El nu poate suferi nicicum neascultarea în sine și nici nu o dă uitării atunci când se așază furios (probabil scoțând fum pe nări și cu siguranță chinuit de-o migrenă teribilă, ca taică-meu în culmea constipației) și începe să taie numele din cartea aia. Când datoria, disciplina și supunerea slăbesc - ei, da, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]