1,424 matches
-
discret nativo in specu, o peșteră naturală, s-a pierdut și memoria lui; nimeni n-a avut curiozitatea să-l găsească. Astfel, locul atât de revelator din punct de vedere psihanalitic a ieșit întâmplător la lumină în 1957, sub privirile uluite ale inginerilor ce construiau o autostradă de-a lungul coastei. După sosirea arheologilor s-a văzut că informațiile furnizate de istorici, chiar și de cei faimoși, sunt uneori incomplete sau neglijente. Din nisip au fost recuperate șapte mii de bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încât abia în seara zilei de 20 octombrie 1883 un cercetător, Orazio Macchi, a reușit să descifreze pe unul dintre obeliscuri numele lui Ramses al II-lea, faraonul care trăise în urmă cu treizeci și cinci de secole, deschizând astfel, în fața ochilor uluiți ai romanilor vremii sale, ce se încăpățânau să nu creadă, o poartă spre trecut. Chiar și astăzi, puțini dintre cei care ajung la celebrele coloane ale lui Bernini și contemplă stela gigantică știu cum și de ce, acum douăzeci de secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adăugau un vestibul, o sală sau un portic, acestea erau construite întotdeauna lângă intrare. Gerolamo Segato a intrat în prima încăpere, inundată de nisip, și a descoperit o imensă sală hipostilă, cu două rânduri de câte douăsprezece coloane. A rămas uluit, pentru că nu erau pilaștri în stil egiptean, ci coloane din epoca imperială romană. Prin urmare, un împărat roman necunoscut nu numai că pusese să fie reprezentat în basoreliefuri, dar adăugase templului un vestibul mare, un nou khont. Cine putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-a apropiat cineva pe la spate și i-a acoperit ochii, precum În jocurile Între persoane apropiate; apoi un tânăr a venit În fața ei și, În timp ce ea era complet străină de cel care o agresa, a sărutat-o. Am rămas uluit. Fără reacție. Cei doi golani au Întins-o. Colega mea a scuipat cu scârbă. Și-a șters buzele. Și le-a spălat. Era teribil de furioasă. Degeaba! Pentru mine, era pierdută. Nu eram gelos, eram trist. Trist că ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cap. - Dă-mi mie monedele. Își deschise palma pentru a-i înmâna monedele. Iluzionistul privi mâna băiatului, încruntându-se. - Unde sunt? Palma era goală. Iluzionistul, care acum râdea cu răutate de expresia zăpăcită a băiatului, deja le înhățase. Băiatul era uluit; nu simțise absolut nimic. - Acum o s-o arunc pe asta în sus... Băiatul privi spre tavan, dar subit avu un instinct care îi șoptea: „Închide palma! Va încerca să îți pună monedele la loc în mână. Fă-l de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
câteva trucuri. La început, refuză, dar apoi este de acord. Așa că ia o față de masă și o ține în fața mesei unde doi îndrăgostiți care cinează. Într-o secundă, îi face să dispară cu tot cu masă. Prietenii au fost de-a dreptul uluiți. Cum reușise? Nu se gândiseră niciun moment că iluzionistul a ghicit că urma să fie invitat să le arate câte ceva și a aranjat cu unul din chelneri să amplaseze o masă rabatabilă, angajând totodată doi actori pe post de cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oh! m-am întrerupt aparent surprins. Văd că aveți felicitarea pe care domnul Chipstead a fost atât de amabil încât să aibă grijă să-i fie trimisă lui Stacey! Sper că nu e un deranj prea mare. Brenda mă privi uluită o clipă, apoi își băgă mâna în buzunar și apucă plicul cu mâna acoperită cu mănușa groasă. Am fost îngrozit să văd cum, privindu-mă la rândul ei, un mic zâmbet de recunoaștere - nu, nu zâmbet, mai degrabă rânjet - îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
făcu o pauză și termină ultimele picături. Japonezii izbucniră În rîs, hohotind unul spre celălalt foarte amuzați. Jim rîse și el, conștient că doar el, dintre toți deținuții britanici, apreciase gluma. Basie Încercă un zîmbet silit, dar doctorul Ransome părea uluit. Caporalul luă sticla de Coca-Cola de la Jim și o umplu ochi. Încă rîzÎnd În sinea lor, soldații se ridicară În picioare și se apucară iar să Întindă firele de telefon. Urmat de șofer și de paznicul Înarmat, Jim duse sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oră de la capturarea lui de către bandiți, Jim se tîra printre movilele funerare care dădeau spre un sat din apropiere de Hungjao, trimis Înainte ca un cîine de vînătoare să miroase terenul și să atragă orice salvă surpriză. Încă pe jumătate uluit, cu sîngele picurîndu-i din nas pe revista Reader’s Digest din mîna lui, așteptă printre sicriele putrezite, pînă ce Împușcăturile Încetară și bandiții se Întoarseră cu bicicletele, saltelele și sacii de orez furați. Recunoscînd că adevăratul conducător al acestui grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre masa de alături cu un zâmbet strălucitor. Bărbații Îi zâmbiră și ei, crezând că, În ciuda faptului că e Însoțită, le face avansuri. —Guten Abend, zise ea. Schoenes Veterinare in Anbetracht 1. Mutrele zâmbitoare deveniră cât ai clipi din ochi uluite și stânjenite. Fuseseră descoperiți. Unul dintre ei reuși să bâlbâie un „Guten Abend“2. Se făcuseră stacojii și lăsară capetele În jos, studiind cu atenție spuma din paharele de bere. Ruby se Întoarse rânjind la locul ei. —Ei, dar știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Nu! O cuprinse panica. Pusese Descoperiți dragostea adevărată prin Întărirea resurselor interioare Într-un plic greșit după ce-o ascultase deunăzi. Simți că Încremenește. Sam Își ridică capul de pe sânul ei. Corectează-mă dacă greșesc, spuse el cu o mutră uluită, dar chestia asta nu prea sună a Ray Charles. Ruby Înghiți În sec, storcându-și creierii să găsească o explicație plauzibilă. —E un CD dintr-alea tâmpite, de le primești gratis la ziarele de duminică, se repezi ea. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
le opresc. Italia era în spatele meu, acum simțeam că sunt furios pe ea. Nu-mi spusese nimic, se ascunsese de mine, lăsase unei străine sarcina de a-mi dezvălui un asemenea lucru, aici în spitalul meu. O bucurase expresia mea uluită. Aproape că îmi venea s-o lovesc, să-i dau o palmă, cinci degete roșii imprimate pe mutra aceea mincinoasă. Am coborât jos la fișier. M-am întors spre Italia și am privit-o într-un fel care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dorința de a răsuci volanul. Vedeam mașina înclinându-se spre circulația de pe celălalt sens. Mi-o imaginam căzând de pe pod. Balustradele de oțel se rupeau, vântul bătea în geamuri și apa ne înghițea. Părul fiicelor mele plutea în jurul fețelor lor uluite. Piciorușele puternice ale fiului meu tăiau apa neagră. Mă zbăteam să îi salvez, dar curentul îi ducea departe de mine. Credeam că noaptea aceea din hambar fusese ceva neobișnuit. Acum știam că era destinul. Omorâsem o dată. Aveam să o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
brațele Întinse peste volan și capul culcat pe ele, de parcă ațipise. Infarct? Crimă? Un atac terorist? Sinucidere? Adunându-și tot curajul, Fima bătu ușor În parbriz. Uri Gefen se ridică dintr-odată, coborî geamul și spuse: —Ai venit. În sfârșit. Uluit, Fima vru să-i dea o replică amuzantă, dar Uri Îi tăie vorba. Îi zise Încet: — Hai să urcăm la tine. Avem ceva de vorbit. Nina i-a spus tot. Că m-am culcat cu ea. Că nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
inima mea obosită. Dar Zitta își puse pe părul cânepiu tricornul ei de diplomat și de cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi, ea grăbită să mă ajungă. Iepuroaica ne privi uluită, se opri din ronțăit și-și târî pântecul mărit de sarcină, până la culcușul ei dintre surcele, aproape de gura cuptorului. Mergeam repede prin întuneric, așa că Zitta nu m-a mai putut ajunge. Bănuia că păstrez, în taină, un proiect pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
strecoară între buze o garoafă roșie. Cealaltă, Bianca sau Maria, își scoate mănușa fină din piele neagră și își trece degetele prin părul meu încârlionțat. - Vreau să-ți văd ochii, găsește dânsa profund îndurerată, și-mi ridică o pleoapă. Apoi uluită, se dă îndărăt. Și amândouă: Bianca și Maria se topesc în tapet ca și toate celelalte. ă Acum apare regele meu. Știam de mult că știe să sufere și chiar să plângă, dar chipul său frumos are de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de îndată ce o compar cu îmbogățirile mele zilnice din prima excursie în sus și-n jos prin cizma italiană. Trăiam, asta înseamnă că absorbeam în mod constant, nu mă mai săturam de privit și încercam zadarnic să reduc, selectiv, oferta copleșitoare. Uluit, mă opream în fața marmurei cu bogăția ei de gesturi și stăteam plin de încântare în fața bronzurilor nu mai mari decât palma ale etruscilor, răsfoiam Vasari în Florența și Arezzo, vedeam, în Palazzo Pitti și în Palazzo Borghese din Roma, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bine zis, Îl răvășise - pe Ricardo. Cu siguranță că doña Mariana Ruiz Villalba de Anglada nu bate câmpii când afirmă, cu șarmul său de invidiat, că „Ricardo nu vede dincolo dă gloabele dă polo“; imaginați-vă cât am fost de uluiți aflând că, de secătuit și acrit ce era, Își vânduse nu știu cărui geambaș din City Bell armăsarii de călărie, cum nu-s alții mai buni, la care mai ieri ținea ca la ochii din cap și pe care azi Îi privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ridică, simțind o durere ascuțită, și privi În jurul lui. Se afla pe podeaua Cilindrului D. O ceață vagă, fumurie, plutea În aer. Pereții căptușiți erau Înnegriți și carbonizați pe alocuri. „Trebuie să fi fost un incendiu aici“, Își spuse, privind uluit dezastrul. Când se Întâmplase? Unde fusese el În timpul ăsta? Se ridică Încet Într-un genunchi, apoi În picioare. Se Întoarse spre Cilindrul E, dar, din cine știe ce motiv, ușa de trecere era Închisă. Încercă să Învârtească roata ca s-o deblocheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
iuțeală. CUM VĂ NUMIȚI? Acum 2110, adică EU... EU MĂ NUMESC... Și deodată găsi o greșeală la o literă. Era oare cu putință? Norman continuă, mai găsi o greșeală, apoi termină de scris mesajul pe care acum Îl privea din ce În ce mai uluit: EU MĂ NUMESC HARRY. — Dumnezeule! Reveni asupra textului, dar nu comisese nici o greșeală. Nu el greșise! Mesajul era cât se poate de limpede: HELLO. CE FACEȚI? EU SUNT BINE. CUM VĂ NUMIȚI? EU MĂ NUMESC HARRY. V PUTEREA UMBRA Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-Și, totuși, spatele ți-e rece. Ți-am mai pus o saltea. Acum ești cu zece centimetri mai aproape de cer.” Mîna lui îmi zăbovește prietenește pe piept, oftează și iese din încăpere. Scriitorul V., amestec de tînăr și matur, încerc uluit o senzație nouă reîntorcîndu-mă lovit în familie. Părîndu-mi c-o regăsesc pe Elena. Și-apoi, copiii. Întîi e spaima de ființele gingașe și sîcîitoare apărute din neant. Apoi mirarea în fața gălăgiei lor căreia nu-i poți ghici intențiile... Și spaima
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pare rău de copil și de toate și că te las așa, dar trebuie să plec, a spus el dintr-o suflare, alb ca o stafie, în timp ce ochii îi străluceau chinuiți. Cum adică ai „întâlnit“ pe altcineva? l-am întrebat uluită. —Adică... ăăă... m-am îndrăgostit de altcineva, mi-a răspuns el terminat. Ce vrei să spui? Te referi la o altă femeie? am întrebat eu cu senzația că cineva mă pocnise peste ceafă cu o bâtă de crichet. Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în loc? —Doamne, Claire, nu-mi place deloc că trebuie să te părăsesc așa. Dar dacă mă întorc acum acasă cu tine și cu copilul, n-o să mai pot să plec niciodată. Dar nu asta era ideea? m-am gândit eu uluită. —Știu că nu există nici un moment potrivit ca să-ți dau o asemenea veste. N-am putut să-ți spun când erai gravidă, ca nu cumva să pierzi copilul. Așa că trebuie să-ți spun acum. —James, am zis cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Aș fi vrut să alerg după el, dar ticălosul știa că nu pot să mă iau după el din cauza multiplelor cusături în vagin. James a dispărut. Eu am rămas întinsă în patul de spital. Mult timp am stat nemișcată. Eram uluită, șocată, îngrozită și nu-mi venea să cred. Dar într-un fel foarte ciudat, ceva tot credeam. Sentimentul ăsta avea ceva aproape familiar. Știam că nu putea să-mi fie familiar pentru că nu mai fusesem niciodată părăsită de un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se însoare cu ea. Ce vrei să zici? am țipat. E deja însurat. Cu mine. N-am auzit ca în ultimele zile să se fi legalizat poligamia. Nici n-a fost legalizată. Și-atunci... nu mi-am terminat fraza de uluită ce eram. —Claire, a oftat Judy nefericită. James zice c-o să divorțeze de tine. Cum am mai spus, bine că eram asezată. După-amiaza era pe terminate, la fel și răbdarea lui Judy și speranțele pe care le mai nutrisem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]