13,247 matches
-
cu degetul, râzând cu gurile până la urechi. Nu-i păsa. Nu era ceea ce am putea numi un fotograf profesionist. Nu. Nicidecum. Dar era pasionat de fotografie, asta da, putem spune, încadrându-l cu foarte mare ușurință în rândurile acelora care umblă cu un aparat de fotografiat agățat de gât, fără a fi constrânși să trimită imaginile imortalizate către un anumit ziar sau o anumită agenție de presă. Personajul fotografia cu plăcere și din plăcere. Avea acasă, pe unul dintre pereții sufrageriei
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de ajuns. Firesc, are un aparat de fotografiat de care nu se desparte aproape niciodată (nota autorului - are încă unul, digital, în rucsac, dar toate la vremea lor) și mai ales atunci când își permite să iasă din oraș și să umble încotro îl poartă pașii, trenurile, autobuzele, mașinile de ocazie sau avioanele. Fotografie rapid zidurile înalte, pe alocuri măcinate, din care mușcaseră, în decursul timpului, aversele de ploaie și furtunile, îndepărtându-se și apropiindu-se de ele pentru a găsi exact
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
trezești în centrul atenției, se holbează unii la tine și, pe moment, nici nu-ți dai seama că ai devenit parte integrantă din decor. Cineva apasă niște butoane, așa îmi vine să cred, pe onoarea mea. Butonul roșu - cobai nevăzut, umblând fericit de colo-colo, tot trecutul este al lui. Butonul verde - cobai vizibil. Surpriză, pot apărea tot felul de pericole, nu mai știi pe unde să scoți cămașa. Ești vânat. De oameni, de pisici uriașe, de cavaleri, de nemți care trag
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a exagerat cu Patimile, ce-ai zice, amice? Te-ai uita la mine cruciș, așa cum s-au mai uitat și alții? N-ar fi de mirare... Vru să-i spună aș zice că n-ar trebui să fii lăsat să umbli pe stradă, poți deveni periculos, însă spuse doar atât: Aș rămâne fără grai, pictore... Oricum, gândește-te și la avantaje, sunt destule. Într-o noapte am intrat în alcovul Cleopatrei, mi-a plăcut ceea ce am văzut acolo , stăteam așezat turcește
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
e păcat să tragi cu pușca dacă ți-a murit femeia și trebuie să crești singur un copil. Zamfir, copilul lui moș Zgârci, se dovedise a fi soi rău. Semeni cu tac-tu, Zamfire, striga câte unul atunci când îl vedea umblând hai-hui pe uliță. Ceea ce era, totuși, o exagerare, fiindcă moș Zgârci fusese mulți ani pădurar și, dacă eliminăm băutura și țigările, trebuie să spunem că își văzuse de meseria lui. Că era taciturn, da. Că avea momente în care se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care îl vopsește negru sau roșcat, care poartă în fiecare zi ciorapi negri și m-a întrebat foarte serioasă dacă sunt de modă veche. Așa a spus ea, de modă veche. A mai spus ceva și despre oamenii moderni care umblă cu calculatoarele după ei, dar n-am mai ascultat-o cu atenție. Aveam un creion în mâna stângă. Galben și cu gumă la un capăt, din acela pe care îți vine să-l rozi tot timpul. Doamna Geta arăta extraordinar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
un bărbat în adevăratul înțeles al cuvântului și avea o mână grea. Ca o lopată era mâna lui. Dacă sefăcea degetele și punea mâna în dreptul soarelui, se făcea întuneric, pe cuvântul meu. Nu se ferea niciodată să o folosească, mama umbla mereu învinețită. Dar și ea avea gura mare, nu așa de mare ca a doamnei Geta, aș spune, dar oricum. Își merita papara. Cu vârf și îndesat. Dacă o să mă întrebați pe cine am iubit mai mult, pe mama sau
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a frecat mâinile de bucurie, după ce am plecat, fiindcă binoclul a fost cam scump. Dar și-a meritat banii. Vis-a-vis, la etajul al treilea, o femeie se dezbracă în fiecare seară, exact la ora 21, fără să tragă draperiile. Apoi umblă prin apartament, de colo, colo, încălțată în pantofi cu toc. Roșii. Are pulpe foarte frumoase și sânii un pic lăsați. Îmi plac șoldurile ei pline și mă întreb de ce nu aduce niciun bărbat acasă. Nu o vizitează nimeni, știu asta
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
e vina mea, fiecare suportă consecințele faptelor sale. Fără tata, mama n-a mai avut buzele tumefiate. Și nici vânătăi pe tot corpul. Dar părea că se micșorează în continuare. Azi am fost foarte surprins. Atât de surprins încât am umblat prin casă în vârful picioarelor. Mi-a fost frică să trag apa sau să deschid televizorul. Durerea n-a venit la întâlnire. Oare ce-o fi cu ea? Mi-e tare frică atunci când doarme Durerea. Fiindcă este posibil să viseze
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că este al naibii de ieftin să omori pe cineva, dacă folosești creioane. Cuțitul s-a tot folosit. Și, oricât aș fi eu de nebun atunci când mă ia Durerea la palme, la șuturi și la pumni, știu că nu este bine să umbli cu arme albe pe stradă. Poți avea necazuri. Mari. Dar a purta un creion galben, cu gumă roz la un capăt, bine ascuțit, în buzunarul de la piept, nu este o infracțiune. Am și zâmbit în barbă, curva habar nu avea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a ne putea orienta. Ea poate fi simbolul călătoriei ce o facem "prin ființă", asemenea unor turiști conștiincioși ce nu încetează să fotografieze tot ce îi înconjoară, uitând să vadă, singurele imagini la care au acces fiind cele fotografice. A umbla tot timpul cu căștile în urechi dă seama de un mod de-a fi ce ne parvine dinspre a șaptea artă, cinematograful. Mai concret, filmele ne-au creat obișnuința asocierii imaginilor cu muzica, iar acum dorim ca viața de zi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și cu coroana de flori proaspete pe frunte, vine Îndată și Îl ajută cu bagheta sa fermecată.Toți o iubim și ea nu se mai simte chiar așa de singură. LEGENDA ȘARPELUI Demult,tare demult....... Pe când Dumnezeu și Sf. Petru umblau pe pământ.... Un negustor se afla la o răscruce de drumuri, venind spre casă de la un targ. Avea la brâu o pungă plină de bani căci vânduse și el câte ceva, iar pe măgăruș pusese desagile grele, căci luase din târg
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ea de la păsări că În țările calde este bine, așa că plecă Într-acolo. Toată iarna Împăratul ofta după pasăre și-i păru rău că pentru o furculiță veche pierduse o prietenă. Privind viscolul pe geam se Întrebă pe unde o umbla pasărea lui, dacă avea ce mânca ori dacă nu a Înghețat pe undeva, Doamne ferește. Spre marea bucurie a Împăratului ( așa de bucuros a fost că a plâns-ați mai văzut vreodată un Împărat plângând?); pasărea s-a Întors În primăvară
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de importanță și pentru a-și impresiona frații mai mici, spuse că afară este ...(și inventă imediat un cuvânt), afară este zăpadă. Și uite așa veni pe pământ prima zăpadă de Crăciun, la Nașterea Domnului, când Îngerii cântă, iar copii umblă pe la case colindând. LANUL DE GRÂU Într-un sat Îndepărtat, pe o uliță aproape pustie, mergea un copil desculț și cu hainele prea largi ponosite.Ochii lui mari erau triști, iar pașii abia Îl purtau spre casa lui, unde zăcea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
era atât de aspru cu ei, de parcă n-ar fi avut inimă.Crăciun se răsucea În pat, dar nu se putea trezi.Maica Domnului Îl dojeni blând spunându-i că pentru a-și răscumpara greselile, nu va muri niciodata, va umbla În fiecare an de ziua lui, prin toată lumea Împărțind daruri tuturor copiilor: dulciuri, jucării, cărți, hăinuțe. Când se trezi , Crăciun văzu că parul i se albise de tot, iar barba Îi crescuse până pe piept.Copii nu erau nicăieri.Își luă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
locului nemișcat, nepăsându-i de nimic altceva decât de Moldova lui. Veni și iarna cea grozavă cu troienile cât casa.Ningea și viscolea și viscolea și ningea, iar vântul Își făcea de cap.Gerul era grozav.Prin păduri numai lupii umblau după pradă.Brad sta sus pe munte veghind.Era pe jumătate amorțit.Degetele nu și le mai simțea, picioarele Îi erau amorțite.Îl cuprinse o moleșeală și o toropeală strașnică.Parcă amorțise.Încet-Încet adormi. Când se desprimăvară și pâraiele se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Sabia a rămas În fântăna, globul de aur (ați ghicit: soarele) a rămas pe cer ca să dea lumină pământului și să-l Încălzească (și pe noi). Se spune, dragii mei, că Soarele este ochiul lui Dumnezeu. Stiați? LUPUL Pe când Sâmpetru umbla pe pământ, acesta era cioban. Dimineața Își lua ițarii, se Încingea cu un brâu lat de lână, Își arunca cojocul pe umeri, Își Înfunda căciula pe urechi și pornea cu oile pe munte, cu câinii după el. Cunoștea toate fundăturile
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ce mult Își iubea stâna, oile, câinii și abia acum Înțelegeau câinii ce mult Își iubeau stăpânul. Sâmpetru se Înălță la cer, iar câinii, ca să răzbească, au hotărât să nu se despartă, căci numai Împreună vor putea să supraviețuiască.Au umblat ei cât au umblat prin păduri Însetați, flămânzi. În cozi li se agățaseră scaieți, burțile le erau supte.Asta până Într-o zi când Haiduc, cel mai puternic și mai Îndrăzneț dintre câini,le spuse că asta nu se mai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
stâna, oile, câinii și abia acum Înțelegeau câinii ce mult Își iubeau stăpânul. Sâmpetru se Înălță la cer, iar câinii, ca să răzbească, au hotărât să nu se despartă, căci numai Împreună vor putea să supraviețuiască.Au umblat ei cât au umblat prin păduri Însetați, flămânzi. În cozi li se agățaseră scaieți, burțile le erau supte.Asta până Într-o zi când Haiduc, cel mai puternic și mai Îndrăzneț dintre câini,le spuse că asta nu se mai poate, dacă vor să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pământ atâta bucurie și veselie, iar moș Nicolae râde ținânduse cu mâinile de burtă, când vreun copil ia vreo trântă sau când Îi vede cu nasul Înghețat. MOȘ NICOARĂ Mai demult, mos Nicolae era o iscoadă a lui Dumnezeu.El umbla prin lume călare pe un cal alb, vedea bune și rele, rele și bune, mergea la Dumnezeu și-i spunea mai mult din cele bune ce se fac pe pământ. Ca oamenii să nu banuiască cine era de fapt, el
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mint, nu ascultă de părinți, le pune În ghetuțe (chiar dacă sunt curate), nuielușe de alun. Tu ai găsit vreodată În seara lui moș Nicoară, o nuielușă de alun? PLOAIA Cu mii și sute de ani În urmă,cică prin lume umblau după bunul lor plac, mulți zmei și balauri.Și erau zmeii răi și urâți.Pe cât erau de răi, pe atât erau de urâți.Sau pe cât erau de urâți, pe atât erau de răi, nu mai știu.Știu doar că făceau
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
se dea bătută așa cu una cu două.Doar ea era Evdochia, fiica lui Decebal. Când urcă pe munte, s-o caute pe fată, Martie o găsi Înghețată Împreuna cu oile sale. LUPUL (altă variantă) Pe când Sâmpetru era cioban și umbla cu oile la pășunat, el avea un tovarâș de ciobănie pe care Îl chema Lupu. Pe Lupu nu prea Îl cunoștea bine, dar un gospodar de prin munții Moldovei i-l aduse la stână, să-i fie de ajutor. De
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de vânători ori de lupi, iarna tremura de frig și nu găsea deloc mâncare, căci prea se Înfruptase cândva și din varză și din castraveți și din roșii și din mere și din struguri. Iar vara, În zilele de arșiță, umblă după izvoare, Însetat, căci băuse din vinul cel ales al boierului. LUNA Ștefan cel Mare ajunsese la o Întelegere cu turcii care suna așa: nu va mai aduce nici o pagubă oștirii otomane dacă și ei, otomanii o să-și vadă de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cred, băiat arătos, fetele îmi cam stăteau în cale. Stela mi-a atras mai mult atenția. Era o fată inteligentă și avea ideile cele mai năstrușnice, încât îmi ocupa mintea cu toate prostiile ei. Ne-am distrat bine! Cu ea umblam prin toate crâșmele, ei îi plăcea să fumeze, să bea cafele. Mie nu-mi plăcea nimic, doar să mănânc. Bani nu prea aveam, eram săraci amândoi, dar ne întâlneam cu alți colegi de-ai ei și se formă o gașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de multe ori înapoi, la Magdalena. Câteodată treceam, seara, chiar prin fața casei ei. Nu o uitasem. Era o dorință și, în același timp, o durere greu de înfrânt. Poate că de aceea căutam și distracțiile, și veselia crâșmelor prin care umblam. Într-o seară târziu, când tocmai mă depărtasem de casa ei, mi-a răsărit deodată în față. Ne-am oprit, amândoi, împietriți. Ne-am uitat unul la altul, apoi ea s-a zvârlit în brațele mele, hohotind. Eu am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]