2,056 matches
-
toată obrăznicia călcând peste reguli și conveniențe, să ne risipim ridicol energia și exuberanța care nu mai încăpeau în ființele noastre. Ce bogată a plecat în trecut prima noastră săptămână de zbor prin fericire. Numai un mic nor ne-a umbrit cerul în acest timp. Într-o după-amiază, pe când mă întorceam din oraș cu ziare, am găsit-o pe Mihaela în holul hotelului, stând de vorbă cu un tânăr chipeș și destul de elegant. Nu pot spune că am observat în conversația
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în context dâmbovițean un vrednic segment cărturăresc dedi cat formării (și împăcării) sufletești, armoniei interioare. Inclusiv bunei resemnări, de care vom avea tot mai multă nevoie pe măsură ce criza financiară, socială și morală, plus austeritatea și penitențele de rigoare ne vor umbri tot mai irepresibil. Unde vedem așa ceva, acum, la noi? Rog să nu fiu trimis nici pe Internet („unde găsești tot ce vrei, moșule“), nici la librăriile Deisis, Bizantină, Anastasia, unde firește că există unul sau altele dintre titlurile cu pricina
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ajuns, descoperit și asasinat, în Martie 1946, s-a întâmplat ca și poarta metalică dinspre bulevard să fie încuiată. Era din Botoșani de loc și de existența lui mai amintește doar o placă de marmură pusă, după 1989, pe peretele umbrit de tei al clădirii cu etaj, utilizată de Universitatea de Medicină. Cei care s-au rânduit la șefia Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat la Iași, ahtiați de funcții și alergători după..., s-au luat cu certurile între ei și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
frumos decât primul născut. Pe loc încep să ofer volumul finilor Brătuleanu și pentru că Serghei Coloșenco pleacă pentru câteva zile la căsuța de la Oituz, îi dăruiesc șase exemplare să le ofere prietenilor. În casă e o temperatură acceptabilă, casa fiind umbrită de pomi și viță de vie, în timp ce afară e o adevărată vipie încât poți prăji oul la soare... Și minunatul meu prieten Fetescu zorește să ajungă acasă... Puțin după ora 19 mă sună din București Mariana, foarte bucuroasă, mai ales
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ea la el: ce fericit era vărul Juan, cu pectoralii plesnind sub cămașa de mătase, cu pîntecul umflat pe care Încerca să-l ascundă cu ajutorul croitorului, cu mîna vîrÎtă Între nasturii de la haină, Într-un gest insuportabil, cu mustăcioara dreaptă umbrindu-i buza de sus cum văzuse el În tinerețe În cine știe ce cabaret (n-o să uite niciodată clipa cînd Santiago, soțul ei, a spus că era distanța cea mai scurtă Între obrajii lui bucălați), părul lins cum poartă magnații În Grecia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de a se Întoarce la realitate și de a-și aduce aminte că gazpacho este un fel de supă care-i place lui Juan Lucas În octombrie și că se servește rece; minunata buclă de păr Îi căzu pe frunte, umbrindu-i o clipă fața. Văzînd că o prindea Între degete și o așeza la loc, scuturîndu-și ușor capul pe spate, Julius, care Își ținuse pînă atunci respirația, răsuflă ușurat și spuse repede restul poveștii. Se uita la Susan, dar cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Tews. I s-a părut intrigantă. I-a adus aminte de controlul asupra orașului Linn și că viitorul glorios pe care îl preconiza pentru imperiu nu era împlinit, că de fapt nepoții lui ar putea să ceară compromisuri care ar umbri frumusețea unei victorii pe care numai el o putea bănui. Totuși, răspunsul lui a fost diplomatic. Dragul meu Clane, A fost o plăcere să primesc vești de la tine și, de îndată ce mă voi întoarce de la munte, voi fi încântat să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
căprioară și apoi aplicate pe broderie. Din secolul XX și până în zilele noastre deja tradiția se pierde în totalitate, epitafurile fiind în întregime pictate. Astăzi, privim cu regret la ceea ce lăsăm nepăsători să se ofilească în istorie, îngropându-se și umbrindu-se de tehnologiile vremii de astăzi ce înlocuiesc mâinile iscusite de altădată. Unele ateliere bisericești din mănăstiri reîntorc filele tradiției, aducând din nou la lumină frumusețea și trăinicia broderiilor cusute cu fir de migală și mult suflet, însuflețind noi catifele
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ne rămâne decât să fim mândri că mai există astfel de locuri care arată că neamul românesc a fost și este păstrător de lucruri de mare valoare. Familia Andrieș, Iași 127 14 august 1986 Perdeaua uitării nu va reuși să umbrească aceste minunate imagini pe care cu emoție le-am privit și admirat. Cinste celor care iubesc asemenea locașuri sfinte ! Lucrurile de mare preț ne vor rămâne întipărite în minte și le vom păstra o vie amintire. Familia Ionică Titi, Maria
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ai văzut mai mult de cinci sau șase asemenea chipuri pe stradă. La colțul acestei străzi pline de forfotă, la intersecția cu una din străzile mari și murdare care străbat În lung și-n lat orașul și care sînt veșnic umbrite de violența sălbatică și de vuietul trenului suspendat, așa Încît nu numai lumina ce străbate prin rețeaua de fier ruginit, ci Însăși viața, mișcarea de sub ea, pare aspră, subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încă suplețea și grația adolescenței, și totuși era Împlinit, generos, rotunjit de maturitatea voluptoasă a femeii, iar mișcările Îi erau pline de o grație seducătoare. Femeia era Îmbrăcată elegant, o tocă mica, așezată discret pe cununa de păr arămiu, Îi umbrea ochii de un albastru cenușiu și de o profunzime care-i făcea să-și schimbe nuanța ajungînd aproape pînă la negru, pe măsură ce emoțiile se succedau rapid cu chipul ei. Vorbea cu glas blînd și scăzut, privind spre bărbatul de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe un sistem planetar izolat, analog celui al lui Sol? Această probabilitate îl cutremură. - Numele soarelui? insistă el. Trebuie să aibă un nume. Trebuie să fi primit, un simbol discriminator în nomenclatura galactică. Avântul celuilalt mai scăzu. Ochii i se umbriră bănuitori.. - Ce șmecherii îți trec prin cap? întrebă el, brutal. Gosseyn spuse, sec: - De parcă n-ai știi că planetele altor sori sunt locuite de ființe umane? Colosul păru scârbit. - Ești sărit de pe fix? zise. Ia ascultă. Mie îmi zice Jurig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să-i zărească fundul, dar cînd ceața de sub fereastră se subție și se desfăcu, văzu un spațiu violet-închis, cu stele și o semilună. Amețit, se uită din nou la soare să se asigure că e la locul lui căci, deși umbrit de pîclă, strălucea solid în centrul peisajului, iluminîndu-l și întregindu-l; dar se întrebă dacă nu cumva soarele era undeva deasupra și ce vedea el era o reflecție în mare, sau poate era în spatele lui și-l vedea oglindindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici o șovăire, fata își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe un sistem planetar izolat, analog celui al lui Sol? Această probabilitate îl cutremură. - Numele soarelui? insistă el. Trebuie să aibă un nume. Trebuie să fi primit, un simbol discriminator în nomenclatura galactică. Avântul celuilalt mai scăzu. Ochii i se umbriră bănuitori.. - Ce șmecherii îți trec prin cap? întrebă el, brutal. Gosseyn spuse, sec: - De parcă n-ai știi că planetele altor sori sunt locuite de ființe umane? Colosul păru scârbit. - Ești sărit de pe fix? zise. Ia ascultă. Mie îmi zice Jurig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nici o șovăire, fata își continuă drumul, dar Gosseyn se opri în loc. Mașina se înălța la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai întâi cu interes, apoi fără și, în fine, ridicându-și botul spre franjurii de la tapiseria fotoliului, mult mai distractivi. Barzoiul se uita cu reproș la Algiu: de două ore nu se clintise din fotoliu. Ochii migdalați ai ogarului erau umbriți de o nobilă nedumerire: stăpânul citea, fără să se miște, fără să-l strige pe nume, fără o cât de fugară privire pentru el. Generalul, în schimb, retrăia fiecare zi a anului 1893, când biata lui soție era încă aici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Isabelle și Mémé crescuseră și plecaseră de sub aripa tatălui. Serafina, femeia în casă, ajunsese o bătrână posacă și temătoare. Credea în continuare că, prin pupilele de foc ale mâței Eleonor, o privea din când în când diavolul. De când i se umbriseră ochii, Omar presimțea înainte cu câteva ore furtunile, ploaia, zăpada și, câteodată, culcat în lan, auzea cum secara și rapița își trimiteau rădăcinile în bezna clocotitoare de sub țărână. Dintr-odată ajunsese la gândul că oamenii sunt doar un înscris între
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care îi veneau la garaj cu mașinile ferfeniță. Îl deschise la mijloc și îl desfășură larg, pe bordul mașinii, să citească anunțurile. Soarele dogorea prin parbriz și, așa, scăldat în lumină, încercă să parcurgă literele, dar, deodată, vederea i se umbri și apoi rămase în beznă, o secundă sau două, ca împins într-un puț. „Ăsta e un atac cerebral“, gândi brusc pe când literele din pagini se amestecau între ele și curgeau într-o parte, ca lichidul prelins. După clipa de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mesei. Peste o arsură urâtă, pielea se strânsese sub forma dinților unui ferăstrău. Ghazal vru să întrebe pentru ce îl pedepsiseră într-un hal ca ăla, dar renunță. Se gândi pentru o clipă la Armin Caryan și figura i se umbri. Pune-l sub protecție, zise, atât cât poți și spală-l pe față! Nazir Alimy se întoarse deodată și îi spuse cu glas prietenos, ca și cum s-ar fi cunoscut: — Salom, îți doresc o ședere lungă! — Insh’Allah! răspunse Leclerc, făcând
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-i dea un pește. — Eleonor, fato, îi spuse Omar, dacă tot nu mă lași să te-ating, măcar să mă țin după tine! I-alerga în față, arătând drumul, ca lumina unei lanterne, însă uneori o pierdea, fiindcă ochii lui se umbreau sub efectul de nor al celui care orbește. Treceau printr-o pivniță în care mirosul de mucegai și de nisip ud te făcea să strănuți, dar, curând, ieșiră în căldură și zgomot, într-un spațiu înconjurat de tarabe, de comedianți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Când gândesc L-ai mei ciobani 87 {EminescuOpVI 88} {EminescuOpVI 89} {EminescuOpVI 90} Pare-mi-se mii de ani... Iară când am auzit Că bărbatul mi-au murit, Teiu - acesta am sădit, Crește teiul și-nflorește Și viața mi-o umbrește. Și în umbră-i cum trăiesc Eu nu mai îmbătrînesc. Dragul mamei copilaș, Multe-n lume spune-ți-aș, Dar mă tem să nu mă lași, Ci mai dormi, mări, un pic Că ești crud de ani și mic, Dormi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea cu ochiu - nchis Ea visă un mândru vis: Un părete - a stat să cadă, Nu. mai e de fel zăpadă, Codrul tremură - nfrunzind, Isvoarele - ntinerind Și ea vede mândrul tei Ce umbrește casa ei, Că - nflorea bătut de vânt Cu crengile la pământ; O cântare sună lină Iar în zare lună plină, Iar băiatu-n somn, el, râde. Teiul mândru se deschide, Es trei zâne ca pe poartă, Cîte-o stea în frunte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de la mine. Când aș ști că ai veni, Cărărușa ți-aș plivi Și de iarbă și de nalbă, Ca să fii bădiții dragă.. 13 Frunzuliță ș-un burete, Câmpușor cu iarbă verde, Voinic umbra nu-și mai vede. Numai păserelele Își umbresc aripele Și puica sprincenele Și voinicul armele. Armele - își punea Și din gur - așa zicea: 138 {EminescuOpVI 139} - Frunzuliță iarbă mare, Ce m-aș ruga Dumitale Ca la un frate mai mare, Să-ți întinzi o aripioară Să mă duc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bată, Și soarele să mă ardă. Singură sunt vinovată Că m-am cerut măritată, Să fiu de bărbat mustrată Și de soacră judecată. Că mila de la bărbat Ca frunza de păr uscat, 182 {EminescuOpVI 183} 10 Când voiești să te umbrești, Mai tare te dogorești; Și miluța de la soacră Strugurel de poamă acră, De s-ar coace cât s-ar coace, 15 Că dulce nu se mai face; Dar mila de la părinți Multă vreme n-ai s-o uiți. Când eram
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]