1,704 matches
-
Poșetă încăpătoare. Un sac de voiaj de mărime medie sau un rucsac mic-mijlociu, de 35 de litri. Fusta este lungă, neagră sau de altă culoare sobră. Este încălțată cu cizme, uneori bocanci, oricum o încălțăminte călduroasă, contra frigului și a umezelii. Se mai întâmplă să aibă și o mică sacoșă de plastic, pentru alimente consumate rapid. Un procent redus poartă un fel de veste lungi și negre din lână, coborând mult peste talie. Am văzut acest tip de vestă pus în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dinainte de război. Au venit comuniștii la putere, din cauza de avere l-au și dus la pușcărie, dar a apucat să-și doneze averea bisericii”. Muntele-deal din jurul mănăstirii este plin de oameni, în ciuda vremii nu tocmai prielnice de afară. Plouă mărunt, umezeala din aer accentuează senzația de frig. Vocea tunătoare a înaltului ierarh din Transilvania prezent la slujbă umple toată valea. Asta până când la orizont își face apariția un elicopter de mici dimensiuni, un fel de insectă neagră de metal cu două
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fel de halate de casă din plastic și papuci de plastic), nervoși, în permanentă interacțiune cu jandarmii de la rând. Marele lor noroc este că nu a plouat în ultimele 10-12 ore, altfel nu știu cum ar fi putut rezista ploii, frigului și umezelii, cei mai mari dușmani ai pelerinului. Discut cu unul dintre jandarmii care sunt responsabili de acea porțiune foarte „dificilă” a rândului. Omul se plânge de atitudinea celor din rând, sosiți în dimineața aceasta cu mai multe autocare plătite de primăria
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
își face apariția un nou „obicei”, au început să aducă flori imense de plastic, în culori vii, plantate virtual în ghivece maronii sau negre, tot din plastic și ele. 13 octombrie 2012 Dialog cu o vânzătoare de busuioc uscat. Frig, umezeală, oboseală. Strategii de supraviețuire în rând. Bărbatul în cârje și miracolul așteptării. Grad maxim de nervozitate : scrieți, faceți poze, dați totul la ziar ! Relațiile rândului cu riveranii, între comerț și ostilitate. Vânzătoarea de „tradiție” este nemulțumită. Banzai, sună telefonul unui
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Vremea s-a schimbat radical, acum avem ploaie, vânt în rafale puternice. Nu este însă foarte frig, să fie cam 10-12 °C în aer, ceea ce face ca așteptarea în rând să fie acum mult mai dificilă, în primul rând datorită umezelii din aer. Prima oprire pe care o fac este în interiorul cortului mare, albastru, pe care scrie „cazare pelerini”. Doresc mai degrabă să-mi ajustez echipamentul și îmbrăcă mintea, unul dintre bocancii impermeabili pe care-i port în picioare îmi ridică
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în cele din urmă cu un buchet de busuioc uscat în mână, frumos mirositor, gândindu-mă la scena la care tocmai am fost martor și protagonist. Frigul și ploaia. Strategii de supraviețuire în rând. Pentru a face față ploii și umezelii, mulți dintre pelerinii din rând poartă saci de plastic îmbrăcați direct peste haine ; cum în zonă a avut loc de curând o distribuție de alimente din partea unui faimoase fabrici de apă minerală, oamenii folosesc pe post de „cușme” sacoșele de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aceasta purtat pentru a face să treacă timpul mai ușor, de o parte și de alta a gardului metalic. Jandarmul spune către „pachetul” pelerin, pe un ton confesiv : „Ca anul acesta nu a fost niciodată, nu ați avut noroc. Ploaie, umezeală, multă lume, delegații oficiale”. În fine, un alt dialog între un bărbat îmbrăcat jerpelit și un jandarm : „Multă lume sărmană aicea, domn’ jandarm !”. Răspunsul jandarmului cade ca o lamă de ghilotină : „Da’ ce credeai, că dacă erați milionari mai veneați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o faună veselă și amestecată de studenți, artiști plastici și boemi de tot soiul, alimentați cu burse grase de „creație” din partea generoasei primării a orașului, dornică să încurajeze „cultura alternativă”. Este ora 22, nu este foarte frig, cât umed, o umezeală neplăcută și perfidă care pune la grea încercare rezistența fizică a celor din rând. Club Fabrica posedă o curte din beton brut, rugos, gândit să reziste la traficul greu de altădată, asupra căruia se revarsă din stâlpii înconjurători o lumină
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sunt extrem de suspicioși, par tot timpul în alertă, măturând cu privirea totul în imediata lor apropiere, la fel ca și în viața reală. Încerc un sentiment neplăcut de insecuritate. În interiorul catedralei este cald, miroase a „umanitate caldă”, parfum ieftin, transpirație, umezeală, mir, crizanteme. Același miros și aceeași atmosferă pe care am întâlnit-o și la Iași, în serile de priveghi din 13 octombrie. Biserica privită ca navă protectoare, corabie în adevăratul sens al cuvântului, cu sufletele acestor oameni în căutare de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vremurilor pe care le străbatem și al modei „bio-eco”. Practica de teren în cadrul pelerinajelor m-a făcut să (re)descopăr mirosurile fundamentale ale ființelor vii, legate de Eros și Thanatos. Viața însăși miroase în pelerinaj. Miroase uneori greu, a transpirație, umezeală, usturoi și ceapă din respirație, în rândul de așteptare. Miros amestecat, a amoniac tăiat cu diverse chimicale leșioase, toaletele de plastic de-a lungul rândului, suprautilizate în zilele și orele de maximă afluență pelerină. Miros resturile alimentare adunate și abandonate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
interzică depozitarea în stații, în vederea transportului, a mărfurilor periculoase sau a celor care prezintă inconveniente pentru exploatare. Nu pot fi depozitate în stație, în vederea încărcării, următoarele mărfuri: vietăți, materii explozibile, materii inflamabile, inclusiv produse petroliere, materii care se descompun din cauza umezelii (văr, carbid și altele similare), mărfuri perisabile, mărfuri grețoase sau care pot produce infecții, obiecte prețioase și alte mărfuri care, ca urmare a depozitarii, produc greutăți căii ferate sau afectează mediul înconjurător, decât dacă sunt create condițiile tehnice necesare și
ORDIN nr. 746 din 11 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor uniforme pentru aplicarea Regulamentului de tranSport pe căile ferate din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122998_a_124327]
-
la art. 74.9 După trecerea a 6 ore de la ora avizării, calea ferata poate descarcă, atunci când destinatarul nu se prezintă pentru descărcare, următoarele mărfuri: vietăți, materii și obiecte explozibile, materii inflamabile, inclusiv produse petroliere, materii care se descompun din cauza umezelii (văr, carbid etc.), mărfuri perisabile, mărfuri grețoase sau care pot produce infecții, vehicule, obiecte prețioase, cu perceperea tarifelor de magazinaj sporit și, atunci când este cazul, cu perceperea tarifelor de descărcare, de manevră, pentru asigurarea pazei și întreținerii acestor mărfuri, precum și
ORDIN nr. 746 din 11 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor uniforme pentru aplicarea Regulamentului de tranSport pe căile ferate din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122998_a_124327]
-
Încărcam noi aici. E greu să spun care era operația cea mai grea. Probabil că aia de afară era mai grea. Pentru că acolo unde minereul de fier e ud... și să știi că Într-o mină de fier există Întotdeauna umezeală și frig, indiferent de căldura de afară... Și bucățelele alea mici se Îmbinau Între ele și nu puteai să le desfaci decât cu mâna. Se descărcau extraordinar de greu. În mină te mai Întâlneai cu minerii francezi, care Îți mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pace. Am ieșit afară din șosea, pe tăpșanul de alături, unde era o casă, puțin mai departe, la vreo sută de metri, cu căsuță de lemn pentru uscat fânul. În Alpi nu se poate usca fânul În claie, că este umezeală prea multă. Am stat acolo noaptea... - Câți oameni erați? - Șase, inclusiv ăsta din Palestina. Au venit doi SS-iști. Au vrut să se ascundă, să doarmă și ei, nu știu ce au vrut să facă, dar palestinianul ăsta i-a rezolvat foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ai lumii 176. Sinddarta (Buddha), Lao-Tse și Confucius au schimbat gândirea prin budism, taoism și confucianism. Prima lege a magiei chineze este faptul că toate ființele vii cuprind două principii naturale, una fiind căldura primordială sau energia radiantă yang, cealaltă umezeala radicală sau energia absorbantă yin. A doua lege spune că ruptura echilibrului, diferențele de potențial dintre yang și yin crează în jurul punctul unde se produce o zonă de influență susceptibilă să influențeze, prin simpatie sau rezonanță, elementele locului ambiant. Acupunctura
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
capacitatea ei de cel mult 100 de oameni. La fiecare 20-30 minute oamenii se prăbușeau în leșin, sufocați din pricina lipsei de oxigen și de aerul împuțit, pestilențial, vâscos. Cum intrai, fața, mâinile și toate de pe tine se impregnau cu o umezeală împuțită. Pentru această hiperpopulată încăpere, cele trei tinete, de 100 de litri fiecare, dispuse pe traseul-interval dintre cele două rânduri de priciuri etajate, erau insuficiente. Fiind golite o singură dată pe zi, se umpleau și deversau, constituind o sursă continuă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
biopsihice și dacă acum erau sau nu în stare de conștiență, ca și mine. Aveau fețele vinete, cadaverice, buzele umflate și expresie de ființe străine de realitatea în care se aflau. Poate la fel arătam și eu. Am avut senzația umezelii și murdăriei în care mă aflam, pentru că senzația mirosului abia intra în funcțiune. În cameră nu mai erau așa de mulți tineri, ca la început. Dar chiar în față, pe peretele opus, se aflau cei șase deținuți de la început, care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o minune, mai ales pentru cei ce ne asupreau, fiindcă ei trebuiau să înțeleagă Adevărul și lucrările Lui. Omul a rezistat 20-30 de minute. Ne rugam pentru el și pentru îmblânzirea inimilor călăilor și ne fericeam că nu suportam decât umezeala celulei. L-au dezlegat și a rămas un timp pe cimentul ud. Apoi s-a ridicat singur ca și cum nimic nu i s-ar fi întâmplat și-a făcut semnul Sfintei Cruci și a fost dus la celulă. Peste o lună
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
după-masă (e absolut adevărat că-mi lipsește storcătorul meu) și stau la fereastra de sus, care dă spre mare. Cerul e înnorat și marea e de un albastru-cenușiu schimbător, o culoare agresivă și neplăcută. Pescărușii stau de veghe. Casa transpiră umezeală. E posibil că sunt încă deprimat de experiența de aseară, care n-a fost, de bună seamă, decât o iluzie optică. (Oricum, o să verific de îndată ce răsare luna.) E bine că, cel puțin, pot scrie „deprimat“ și nu „speriat“. Nu există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în legătură cu „gripa“ erau întemeiate. Pământul și marea continuau să fie voalate de o ceață compactă cenușiu-aurie, care aducea cu sine o teribilă tăcere vătuită. Marea, abia vizibilă când am ieșit afară, dezmierda, cu valuri uleioase, stâncile. Aerul era impregnat de umezeală și răcoare, deși, presupun, că nu se putea vorbi de frig. O cămașă pe care o lăsasem să se usuce pe pajiște se dovedi udă leoarcă. Pe de altă parte, interiorul casei era înghețat ca un cavou, plutea un miros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai pot continua viața asta aici. O să te aștept în fiecare zi. Nu-i puteam vedea fața, dar întreaga ei ținută exprima nu atât teamă cât o totală demoralizare resemnată, care trecuse dincolo de frică. Părea să fi fost muiată de umezeală, șiroindă, de parcă într-adevăr se înecase și acum nu aveam în față decât fantoma ei. Ben se reîntorsese în poartă, i-am strigat: „A sosit!“, și am condus-o pe Hartley în întâmpinarea lui. Ben ieșise pe trotuar. În timp ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să descriu amănunțit tot ce s-a mai întâmplat după aceea. Titus era mort, fără îndoială, deși pe moment eu refuzasem să cred. Arăta atât de întreg, de frumos, așa cum zăcea acolo, inert, gol și ud, cu părul întunecat de umezeală. Cineva îi dăduse la o parte pletele, dezgolindu-i fața, iar ochii îi erau aproape închiși. Zăcea pe o parte, dând la iveală faldul moale al stomacului și părul umed, mânjit, de pe piept. Buzele îi erau ușor întredeschise, dezvelindu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de lung. Am renunțat să mai beau whisky. Detesc băutura asta Am colindat prin casă, intrând în fiecare cameră. M-am urcat până și în pod și m-am uitat la gaura din tavan. Stăruia încă o pronunțată pată de umezeală. Lizzie și Gilbert așezaseră două găleți sub gaură. Gălețile erau pline vârf de apă, dar le-am lăsat neatinse. Am cercetat casa de parcă într-adevăr căutam ceva, și în tot acest timp țineam în mână scrisoarea de la Hartley. În cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai dormit acolo. În timp ce mi-au sortat lucrurile, în vederea mutării, am locuit la hotelul Raven. Din camera mea de hotel, zăream turnul, dar nu și casa. Se pare că nimeni nu-i amator să cumpere Capul Shruff, poate că din cauza umezelii, sau poate din alte motive. Familia Arkwright de la ferma Amorne, cărora le-am lăsat în păstrare cheia, au promis să repare acoperișul, dar, din câte afirmă agentul, încă n-au făcut nimic. Din fericire, nu am nevoie urgentă de bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Peste noapte, turnat. Kretzulescu, care pleacă la Roma. După-amiaza cu Ferdinand și Carlo la arsenal, muzeu și la mitropolit. Seara ploaie torențială. Cinat cu ai mei, Werner, Arnim, Schilgen și Gröbbels. Seara cu Leopold până la 11. Sâmbătă, 16/28 mai Umezeală și căldură. Distrugeri enorme provocate de ape, recolta în pericol. Ploaia nu încetează. Miniștri la mine. După-amiaza audiențe. Rupere de nori, care ține jumătate de oră. 5-6 la monetărie. Seara împreună, Ferdinand nu prea bine. Duminică, 17/29 mai Vremea
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]