1,445 matches
-
nu se simte bine și intră în camera lui. După puțin timp bătrânul intră la el și aruncându-i o privire lungă îi zise cu o voce scăzută și tristă: -Trebuie să pleci acasă copilul meu și ochii bătrânului se umezi. -A dat telefon tatăl meu? -Nu... nu el, bunicul tău. -Isuse! Tatăl meu a...., și nu mai putuse rosti cuvântul fatal, deoarece izbucni în lacrimi. -Trebuie să te întărești copilul meu. A fost voia lui Dumnezeu!, îi spuse, punându-i
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Privesc uimit de știința călugărului în a se pătrunde de toată puterea și darurile băuturii din ulcică. El a băgat de seamă nedumerirea mea și a pornit să vorbească: Asta-i o licoare ce nu se bea, fiule...doar îți umezești cerul gurii și aștepți apoi să-ți cuprindă toate simțurile...Doar așa afli ce minune e! Te întrebi cine-i tejghetarul? Îi un flăcău care mai dă pe la mine pe la chilie și mă mai ajută la câte o trebușoară. În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Afară târgul stă pustiu, Și ninge ca-ntr-un cimitir. Moină Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Și noaptea se lasă Murdară și goală; Și galbeni trec bolnavi Copii de la școală. Și-s umezi păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
o sune ca să-i poată spune una de la obraz, nimeni nu o putea desprinde de acolo, cei din casă îi improvizaseră un pat dintr-un fotoliu, de mâncat nu mai mânca de mult, din când în când puteau să-i umezească buzele arse de febră cu un tifon îmbibat în apă, aștepta telefonul de la iubitul ei ficțiune, telefon care nu mai venea, deși ea își pregătise cel mai bun răspuns formulat de-a lungul vieții, obosită de așteptare, la scuzele lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prelinsese pe picior. A ridicat fusta. Sânge. A cuprins-o deodată o moleșeală, lanul s-a legănat ca o corabie, genunchii i s-au îndoit fără voie. S-a sprijinit cu o mână de pământ. Bulgărele de sub ea s-a umezit de sânge. "De ce, de unde?", se întreba fără să-și poată răspunde. A rupt două frunze de hrean, și-a șters piciorul și le-a îngropat la rădăcina unui cucuruz. A luat sacul cu buruieni și a pornit spre casă fără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stângaci câteva figuri de box. Mircea avu timp să observe că amatorul de lupte avea, sub cozorocul lui lăcuit, o mandibulă enormă, care-i scăpăta mereu, și o gură la fel, pe care și-o retrăgea și apoi și-o umezea cu limba, după ce reușea să-și recupereze falca. O adevărată Babița-Pelicanul! îi ajustă, fără să vrea, Mircea, un nume exotic, racolat din Zoologie, și imediat se chestionă dacă nu cumva chiar așa îl și porecleau la școala aceea de reeducare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu un rest de sticlă spartă, răzbi pe un fragment de străduță pavată, recunoscând, concomitent, în minte, binefacerile lesnicioaselor drumuri burgheze, ieșite, tot mai frecvent, din contemporaneitate. Tot numai în minte, îl înjură pe Babița-Pelicanul, care-i sărise în cale, umezindu-și buzele cu limba și recuperându-și mereu falca, supraponderală chiar și pentru capul său enorm de hidrocefal. Ăștia fac, aici, în pustiul de dărâmături, frecvente lucrări de debarasare și cunosc locurile, ca și pe propriile dormitoare de la Școala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plângă mama ta (deși, poate că Babița-Pelicanul, de la școala de reeducare, nu avea mamă; și oricum, probabil, nu avea o mamă ca lumea)! Iar faza următoare reflexiei fu un pumn năprasnic, tras în plină figură. În secundele următoare, Babița își umezi, la fel de prostește și de agale, buzele crăpate de lovitură, înainte de a-i țâșni sângele (cărămiziu, probabil, semiobscuritatea nepermițând o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce dai, mă, ce dai? Ce, dacă ești mai mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
japonezei din zilele noastre. Takamori considera că sora lui era mai drăguță decât multe alte fete de seama ei. Când nu era furioasă sau bosumflată, era chiar agreabilă, dar nu avea nimic din sensibilitatea japonezei clasice, ai cărei ochi se umezeau când privea stelele sau care ofta nostalgic la vederea unei violete. Tomoe n-a fost însă întotdeauna așa cum e acum. Când era mică, își ridica mânuțele de culoarea frunzelor de arțar toamna, și striga: „Frățioare!“ Takamori era cu șase ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
răspunse. — Ăsta nu-i un roman polițist, frate. Ești prost dacă-ți închipui că bietul Gaston o să fie în stare să schimbe gândurile unui ucigaș și să-l facă să se îndrepte. Luat tare de sora lui, Takamori și-a umezit buzele cu limba. Se simțea stânjenit. — În loc să faci aici pe eroul, mai bine roagă-i pe polițiști să-l găsească pe Gaston. — Ce crezi că e de făcut? — Puțin îmi pasă de prostul ăla. M-am săturat de el. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
petrecuseră aici nopți de desfrâu părea să mai dăinuie încă în pereți și în ușile glisante pictate cu flori și păsări. Nimeni nu s-a sinchisit să îndepărteze urmele țânțarilor striviți pe pereți. Endō stătea întins și privea în tavan, umezindu-și buzele uscate cu limba. Umbra lămpii semăna cu un liliac. Gaston își scosese și el haina și stătea lângă Endō, în cămașă. Din când în când uda o cârpă la chiuvetă și ștergea fața bolnavului. După ce simțise că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în jur, buimac. Visa probabil. Clipi din ochi, se uita la Endō și apoi în jur. Mormăi ceva în franceză și apoi: — Oh, Endō-san, vă schimb imediat prosopul. Se îndreptă, panicat, spre chiuvetă. — Știi la ce mă gândeam? întrebă Endō, umezindu-și buzele febrile cu limba. S-ar putea să te omor într-o bună zi... Atât de tare mă superi uneori, încât nu te mai pot suporta. Escrocule! Ești un prefăcut și pace! Pe cine crezi tu că prostești? Ipocritule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pornire de a-i răspunde, mi-o retează: - Taci! Să citesc mai departe? - N-are rost... nu știu... asta-i proză... implor. - O fi, dar așa mi-a venit mie, să citesc proză cu voce tare! Ai ceva împotrivă? Își umezește buzele, plimbându-și rapid limba peste ele, ca o viperă cât de cât îmblânzită, și continuă: - „Simțeam că sunt gata să explodez, o fierbințeală ciudată îmi cutreiera prin sânge până în ceafă, parcă îmi apăsa ceva pieptul. Aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de distribuție, dar și de producție. — Cred că ți-am mai spus asta, exact ăsta e genul de muncă care cred că ți se potrivește, mă Întrerupse Akemi. Obrajii i se Înroșiseră ușor, ochii Îi scânteiau, iar buzele i se umeziseră. O prietenă intimă În care puteam avea Încredere... — Am participat la trei filmări. Primul film, despre povestea unui cățeluș, n-a avut succes, al doilea, despre un star pop de paisprezece ani, s-a vândut destul de bine. Un alt film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fac eu acum. Povestea În sine nu mi se părea interesantă, era povestea unui bărbat de la țară, confruntat cu probleme familiale, care până la urmă reușește să obțină succesul dorit. Însă ceea ce m-a sedus atât de mult Încât mă și umezisem ușor era atitudinea lui În timp ce povestea sau poate modul de a-și organiza povestirea și de a sublinia punctele importante. Îl atrăgeau picioarele mele și avea obiceiul de a le lua În gură lingându-le, Într-un fel de ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
forțele cu pasta, funghi, bistecca. Apoi am plecat spre Veneția, destinația finală a călătoriei noastre, unde ne-am Îndopat până la refuz cu restul drogurilor. Ah! Veneția! Ajunge doar să-i murmur numele, Veneția, că și simt că Încep să mă umezesc pe loc. Ah! Ce mă fac? Spunând acestea, Keiko Kataoka arăta ca o actriță de scenă, ridicându-și brațele Într-un gest teatral și invocând nostalgia trecutului. Ce rușine! Am simțit cum mi s-a scurs un pic de spermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
brațele Într-un gest teatral și invocând nostalgia trecutului. Ce rușine! Am simțit cum mi s-a scurs un pic de spermă din vârful penisului când am auzit-o spunând, cu fața iradiind de fericire: „Simt că Încep să mă umezesc“. — Bineînțeles, nu am Înțeles asta decât mai târziu, dar În timpul călătoriei noastre ne gândiserăm Încontinuu la același lucru, și anume că exista o limită În plăcerea pe care o puteam atinge În doi. În ceea ce mă privea, participasem la ședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
era la grădiniță, trăise urmărită de acea senzație de tensiune extremă, de acel tremur al trupului care te cuprinde atunci când privești În jos de la marginea prăpastiei. Oare nu sunt eu cea ciudată, să mă gândesc la așa ceva și să mă umezesc la acest gând? Chiar cu o zi Înainte, o femeie mai În vârstă din vecini mă Întrebase dacă nu sunt cumva obsedată sexual. Nici nu știam ce Înseamnă acest cuvânt, obsedată sexual, dar mi-am dat seama că se referea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Keiko Kataoka Îi plăcea să-l audă vorbind. Îi plăcea felul În care-și mișca mâinile și degetele când vorbea, tonul vocii lui care trăda În același timp Încredere În sine și sfială, buzele sale aspre pe care și le umezea din când În când cu vârful limbii rozalii. Uneori se Întreba dacă Îi vor plăcea mereu buzele acelea. Oare va fi capabilă să le iubească la infinit? Nu i se mai Întâmplase cu nimeni să se gândească la așa ceva. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În plus, mă Întâlneam și cu alte femei, care nu erau așa de docile și ascultătoare ca ea. Treptat, acestea i-au luat locul În ordinea priorităților, atâta tot. În curând a sosit și Noriko. Keiko Kataoka simțea că se umezise, după ceva timp, fără ca măcar să fie atinsă. — Îmi cer mii de scuze, Începu Keiko Kataoka de Îndată ce Noriko intră În cameră. Mă numesc Kataoka și sunt asistenta lui În tot ceea ce ține de partea muzicală. Plec imediat, vă rog să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Noriko are o conformație ciudată și În plus are vaginul adânc, de aceea când o penetrez, nu am impresia că mă afund Înăuntrul ei, ci că alunec afară, Înspre anus. Intrarea În vagin Îi este așa de largă și se umezește instantaneu Încât, oricât m-aș mișca de puternic, nu-i simt pe deplin pereții vaginului. Cum să spun? Precum carnea de porc Îngrășat numai cu cartofi, care parcă nu are nici un gust, deși se simte o oarecare consistență când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
păroase. Bărbatul a trebuit să o țină de mâini și de picioare pentru ca eu să o pot lega cu o sfoară, după care a Început să o mângâie În zonele intime, dar fără nici un succes. Fata nu părea să se umezească deloc. În schimb, era animată de o dorință foarte puternică de a experiementa sado-masochismul pe care-l cunoștea doar din cărți și, cum repeta fără Încetare că dorea să devină sclava noastră, am biciuit-o puternic, sfâșiindu-i pielea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dai seama de el, deja te simți În paradis! Ca un val uriaș care te acoperă cu totul și ți se răspândește În tot corpul. Ah, ce vremuri! Numai vorbindu-vă despre ecstasy, și simt deja cum Încep să mă umezesc de excitare! Prima oară când am luat ecstasy lucram Încă Într-un club și consumam frecvent cocaină. Eram Într-o stare jalnică. Cocaina se elimină greu din organism și, dacă faci excese, ai după aceea de Înfruntat un adevărat calvar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cele mai bune hoteluri din Nagano, Într-un apartament de lux cu canapelele acoperite cu dantelă albă. Cuprinsă de amețeala băuturii, s-ar fi luptat Între sentimentul de dezgust și dorința de a mai Încerca Încă o dată. S-ar fi umezit ușor de Îndată ce i-aș fi ridicat fusta și aș fi atins-o pe deasupra bikinilor. În momentul În care rațiunea i-ar fi cedat În fața excitației, aș fi intrat În erecție. Ăsta era planul pe care mi-l făcusem! Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
același carnaval, că În jurul lui erau nenumărate fete frumoase și tinere, numai el era singur. — De ce sentimentul zădărniciei? Am mai tras pe nas un rând de cocaină. Aveam impresia că o bucată de unt dulceag mi se scurgea pe gâtul umezit din greu cu bere. Simțeam efectul prafului răspândindu-se În tot corpul, răzbătându-mi până la extremitățile mâinilor și picioarelor. Cu cât erau mai multe fete frumoase, cu atât avea mai multe speranțe, nu? Nu conta că una din ele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]