4,112 matches
-
care stau în mașină până la începerea “programului”, afară a început un frig de te pătrunde și totuși răbdarea este la americani o însușire de bază a oricărui demers diurn. “Coada” are pe puțin un kilometru în lungime și se tot umflă și e cu vreo patru cinci inși pe un rând în lateral și nu în adâncime, tinerii și copiii de școală sunt însă tăcuți, cu un simț al măsurii dictat de importanța sărbătorii care va să vină peste câteva zile
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
ridică, nemaiașteptând semnul crucii și mă împinge în locul ei. Și părintele, și eu suntem puțin răvășiți de furtuna de-adineauri... Nici nu m-am ridicat bine că-mi replică: -Spovedanie a fost asta?! L-ai plătit?! Eu nu! I-am umflat banii puși pe taler la-nceput! Să trecem la împărtășit! Copleșită de poruncă, nu mai raționez ca o entitate vivantă conștientă cel puțin... O apuc spre șirul indicat. Ea se află înaintea mea. Ne despart doi copii și-un domn
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
străină, cealaltă merge pe carburantul ușor naționalist cu vectori din Piața Universității. Sigur, pe aeroportul dâmbovițean mai sunt și alte nave. Cea a bătrânului lup de mare, făcută din resturile rămase din ce-a fost odată jetul păcălitor al națiunii. Umflat cu PoMPa, nu cred să reziste turbulențelor ce se anunță. Turează în zadar bătrânele motoare fără feed back-ul scontat. Alta, aflată în serviciul Tupolevului, confecționată la comanda nacealnicului, are un echipaj vlăguit ce abia mai suflă, adunat de prin toate
TABLETA DE WEEKEND (168): MERE OTRĂVITE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368648_a_369977]
-
am dus la Casa de Cultură a studenților, am dat o probă, am fost acceptată și lucrurile au început să se lege. Am început să cânt și, uite-așa, am devenit o mică vedetă și la Cluj. Ce mă mai umflam în pene! În ’68 am mers la primul festival studențesc: am luat un premiu. Apoi a urmat festivalul de jazz - că aveam și astfel de veleități -, unde am luat iar premiu, am mers și la «Steaua fără nume»... Peste tot
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
mașină, pe banchetă sau în portbagaj, legăm calul de bara de protecție spate și plecăm să-l predăm la sediu. - Inteligent răspuns! Bravo, plutonier! Ai înțeles, student? - Am reținut, să trăiți! răspunse acesta privind nedumerit la agentul Brumă, care își umflase obrajii într-un râs blocat greu prin încleștarea maxilarelor. Mulțumit la maxim, agentul șef-principal Furtună zâmbi larg, porni motorul, semnaliză stânga, se asigură și intră în trafic meditând: „Mâine voi cere, obligatoriu, să nu te mai repartizeze cu mine, amărât
D ALE POLIŢIEI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349478_a_350807]
-
grind, Află sub unghii probe legale, Faptele sunt doar cacialmale. Masca veseliei a fost furată, Carnavalul fuse chestie bluffată, Cad păsări din cer, nu aveau nici aripi, Mitraliera pare coadă de ghitară. Zei pe sticlă leagă vorbele, făloși, Burțile se umflă, iepurii-și fălcoși, Bustul, salsa, fundul câștigă teren, Lacrimi în orașe, sate și în tren. Moartea e bondoacă, ne cam păcăli, țările sărace sunt tot mai pustii, Unde ești, Vladimir din mileniul prim, Strugurii sunt acri, mierea e venin. BORIS
VLADIMIR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349490_a_350819]
-
și am schimbat nada în cârlige. Era deja ora nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din pădure. În pâlcul de stuf, o păsăruică gri, cu ciocul
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
îl face nobil. Este ca o apă care curge din ceruri și stinge focul mândriei, aroganței, îngâmfării și „produce acel untdelemn" care menține flacăra dragostei de Dumnezeu și față de oameni". Dumnezeu este Dragoste. Și dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu caută folosul său. Este îndelung răbdătoare, plină de bunătate. Să fim mereu înveșmântați cu haina modestiei profunde, deoarece atunci, indiferent dacă suntem sau nu apreciați sau vom fi nedreptățiți de oameni și de lume, totul va fi
DESPRE SMERENIE ŞI MODESTIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349645_a_350974]
-
-nțelept,/ Că sufletu-i fântână-n piept/ Și roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul fântână./ La soare, roata se mărește,/ La umbră, numai carnea crește/ Și somn e carnea, se dezumflă,/-- Dar vânt și umbră iar o umflă...”) este absolut normală? Cum se autodefinește lumea spirituală a Vavilei Popovici în lumina soarelui, adeptă al cărui tip de cunoaștere filosofică sunteți? - Nu m-am gândit până acum la această paralelă și comparația mă onorează; acolo este o dramă lirică
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
să nu mai vii pe aici , mi se spune. În trandafiri este un gust de roșu rânced, pe lume a venit un copil orfan. O văduvă-lehuză își sfârșește zilele pe o piele de miel. Oamenii au pleoapele plecate, ele se umflă, ca niște cepe mari, putrede, spre sud. Se refugiază o ultimă rândunică. Tot ce rămâne, moare. Astfel s-a născut statul . La Sybaris cred că aș fi rămas definitv. Dar nu aveam legitimație, buletin, pașaport, adeverință, chitanță, fotografie, chip, haine
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
noi... E clar, nu ești la fel ca noi... Spuse funcționarul cu jilț cu inițiale aprobat de-o funcționară ofilită care, alături, adaugă cu-un surâs diafan: Mai sunt și alte detalii - Dreptatea le stătea țeapănă pe birou; Avea creierul umflat de griji, de necazuri În zori, ochii-i jeleau după somn Abătuți, peste zare, i se aflau părinții, Copiii fără tată, soața bolnavă, Emigrantul însă ... nu era la fel ca și ei... Sta cu alți opt sau zece într-o
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
din ei. Porci aveam câte unu gras și voinic care era sacrificat de Ignat. Eu fugeam să nu-l aud guițând, dar după ce-l pârleau cu paie și îl spălău bine, venem și așteptăm să-mi dea bășica să o umflu și să o umplu cu grăunțe să sune frumos. Îi aducem mami toți pisoii sau cățeii aruncați sau rătăciți pe drum. Pisicile nu erau pasiunea mea. Nu mă omorâm după ele. Ele sunt egoiste și materialiste și te trădează la
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
criza fiind de fapt metastaza diagnosticată de către specialiști. Măsurile pripite ale decizionalilor lumii mai mult ajută la adîncirea gropii, decît la găsirea unor soluții de reanimare a statelor îmbolnăvite cu risc și iresponsabilitate, cum este de exemplu guvernul Greciei, care, umflînd necalculat lefurile aparatului de stat, la fel de numeros ca și cel românesc, a trimis țara în faliment. Grecia este prima țară din zona euro care are nevoie de oxigen pe datorie. Nu același lucru au făcut nemții. Mai chibzuiți, mai precauți
OXIGEN PE DATORIE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350464_a_351793]
-
numai boacăne. Conu Iorgu iarași a spus ceva bimbiricei lui, bolovănind și mai rău ochiul sănătos la mine. Ea se pare că nu era de aceeași părere, ci din contra cred că-mi era aliat căci și pe ea o umfla râsul când făcea el cu ochiul. - Cârciumarule, călătorim de ieri dimineață, și în trenul ăsta grozav nu am găsit o apă ca lumea ci numai ape minerale bâhlite și calde, mi-i o sete de aș bea o vadră întreagă
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
nas. Îmi plăcea să fac mereu câte ceva, semănam cu mama care era iute ca argintul viu, tăiam lemne, băteam putineiul, stropeam brazdele de zarzavaturi din grădină, strângeam frunzele moarte, le dam foc, măturam curtea, partea noastră de la drum și-mi umflam pieptul când auzeam câte o femeie care trecea pe acolo; bravo mă' copile, să crești mare și să iei o nevastă la fel de harnică. Venea vremea să culeagă mama cânepa, o punea în gârlă la înmuiat, după care era adusă acasă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
pierdusem eu dormind. Venea apoi Crăciunul care era o sărbătoare deosebită pentru tot satul. Mic de tot, stam să văd cum se pârlește porcul și așteptam să fie scoasă bășica, pe care o curăța mama, o freca cu sare, o umflam și ziceam că am o minge mare. Numai că era foarte ușoară și, oricât de tare ai fi lovit-o, nu se ducea la mai mult de cinci șase pași și aproape întotdeauna găsea câte un mărăcine în care să
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
cutia din care scoase o altă țigară. Temătoare, i-am comunicat lui Andrei noutatea: - Iubitule, cred că am sfeclit-o. Mi-e teamă că am rămas gravidă ... Andrei nu păru deloc speriat, dimpotrivă, mândru și stăpân pe sine, făcu remarca, umflându-se în pene: - Ai văzut ce deștept am fost că am luat un apartament mare?! De ce să-ți fie frică? - Să n-am necazuri la serviciu ... - Ce necazuri? Dacă ți-o spune careva ceva, să răspunzi că un copil nu
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
suna la Poliție și salvare. Acel număr - 112 - era pronunțat pe mai multe voci și mai multe telefoane apăruseră în mâinile agitate. O voce puternică se mai auzi câteva clipe. Era a șoferului vinovat. Zgomotul palmelor aplicate pe obrazul său umflat de furie a făcut liniște în jur. - Tu țipi, cretinule? Tu înjuri, nenorocitule? Tu, care omori oameni nevinovați? Cum ai intrat peste mine, cretinule? Spune, nenorocitule, că te bag în pământ! amenință al doilea șofer, continuând să-l lovească cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
PMP și de prin județe de a să scăpa de judecată este să lase impresia că Johannis e incompatibil! Păi, dacă era, lăsau ei o asemenea ocazie, uriașă, să nu-și producă efectele? Devastatoare! La fel și cu celălalt „schelet”, umflat cu pompa! De fapt, așa au tot făcut șobolanii roșii din 1990 încoace. Legi, care să le legalizeze/albească jafurile! Așa cum încerca, recent, rozaliul Hrebe să facă cu Șova! Sau să lanseze zvonuri, care de care mai aberante. Așa l-
TABLETA DE WEEKEND (86): VREMEA NEMERNICILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349812_a_351141]
-
prosti. România este cea mai bogată țară de pe glob. Densitatea de grâne și minereuri valoroase este într-adevăr cea mai mare de pe glob raportată la populația reală, nu aceea la care se calculează „potrivit constituției” numărul de aleși ai poporului umflat de crapă. În afară de minereuri și păpică țara dispune de munții Elveției, de plajele Portugaliei și petrolul Orientului Mijlociu dar ... Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) poet și politician a descris perfect bogățiile acestei minunate
IUBITA NOASTRĂ ŢARĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349877_a_351206]
-
după perdea deși nu erau șanse să fie observată, camera era cufundată în întuneric. Armăsarul alb, un exemplar superb alerga iute mânat de lord. Făcea ture în jurul grădinii. M.Joseph renunțase la hainele de gală. Cămașa largă de culoare albă, umflată de vânt contrasta cu părul negru răvășit. Cum se putea încheia mai ciudat o noapte memorabilă? După minute bune, lecția de echitație s-a sfarsit. Bărbatul descălecă mângâind apăsat spatele calului. îi șoptea cuvinte și îl ajuta să se calmeze
MY LORD (FRAGMENT) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349908_a_351237]
-
când e ziua de 5. Pe la orele 10.00, în fiecare zi de 25 din lună, îl vezi trecând pe Silviu al lu’ Năcăjitu’, cu dormeza în cârcă, cu un zâmbet mare desenat pe față și cu buzunarul de la cămașă umflat de parale muncite. Se duce întins, acasă la Adriana lu’ Ridichie, către capătul celălalt al satului, că, tot de atâția ani, trăiește o ciudată poveste de dragoste cu ea. Poate fi greu de crezut, că duce în spinare o dormeză
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Marioară, nu-mi mai trebuie d-aici înainte, că, ia uite, mi-am luat sofabed! și le arătă geanta de pe umăr. ‒ Oleleoo, muicăăăă! Și ce e ăla sulfapet, mă, Silvică? ‒Ei, ce să fie? E un pat, pe care îl umfli cu pompa, ca pe bicicletă și după aia dormi cu muierea sau singur pe el. Păi și dacă o iei la coțăială, nu se dezumflă, mă?!... Nu, că e foarte rezistent. ‒ Auzi, Marioaro, a ieșit toate minunili pe pământ? Auzi
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
farfurie și suspina de plictiseală si din suspin ușor-ușor, bob cu bob s-au făcut lacurile. Și un tremur mai adânc a răscolit adâncurile și a încolțit o movilă. Apa i-a sărutat picioarele și atunci movilița fudulă s-a umflat și umflat până a ajuns un deal în toată regula. Plictiseala s-a instalat iar regină peste întinderi dar un vânt de seară furișându-se în jurul dealului a înverzit ideea unei vegetații. Și cum evident exista sămânța de alb și
POVESTEA ÎNĂLŢIMILOR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344537_a_345866]
-
suspina de plictiseală si din suspin ușor-ușor, bob cu bob s-au făcut lacurile. Și un tremur mai adânc a răscolit adâncurile și a încolțit o movilă. Apa i-a sărutat picioarele și atunci movilița fudulă s-a umflat și umflat până a ajuns un deal în toată regula. Plictiseala s-a instalat iar regină peste întinderi dar un vânt de seară furișându-se în jurul dealului a înverzit ideea unei vegetații. Și cum evident exista sămânța de alb și de verde
POVESTEA ÎNĂLŢIMILOR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344537_a_345866]