2,033 matches
-
sau, dacă n-am povestit, cel puțin m-am gândit că o să povestesc, în așa fel, încât acum mintea mi-e suprasaturată cu imaginea ei. Deși, curios lucru, n-am putut niciodată să-i vizualizez în gând chipul. Adică figura umflată, cu ochi cavernoși, buze care îmi plăceau și bubițe pe obraz nu constituie decât o schiță care ar putea ține loc de orice. Dacă închid ochii și mi-o închipui, nu văd nimic decât niște esențe care plutesc, se întrepătrund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tipă despuiată călărind o motocicletă. Îi fac sânii foarte ridicați, dar ei nu sunt ridicați de felul lor, ci din cauza hopurilor peste care trece motocicleta. De altfel, faptul că e în viteză se vede cel mai bine în cazul părului umflat. Îmi place să desenez fiecare fir și fiecare cută a hainelor, chiar dacă pierd uneori și o oră întreagă. Scrijelitul mă relaxează. Mă gândesc că aș fi putut foarte bine să iau dicționarul din raft și să reîncep să caut cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
își marcau teritoriile și se uitau ciudat printre ochiurile gardului la grădina de dedesubt. Când aveam cinci ani am încercat să prind de coadă un motan care se freca de gard. S-a întors cu spatele (i-am văzut testicolele umflate și coada dreaptă) și a pulverizat o oarecare cantitate de urină prin plasa gardului. Stropii au făcut o boltă și n-am apucat să-mi feresc fața. Mama Mare făcea parte din categoria anacronică a bătrânelor care te întâmpină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Poate că ar fi vrut să sară la bătaie. Era o perspectivă interesantă, oricum nu mi se întâmplase nimic de foarte multă vreme. Am ieșit din cantină și m-am îndreptat spre bloc. Nu digerasem prea bine și aveam stomacul umflat. Am încercat degeaba să râgâi, am pufăit și am bombănit. Înaintea lui 433 m-am simțit mai ușurat și am deschis repede ușa. Hector stătea pe pat, liniștit, cu mâinile și picioarele încrucișate, molfăind între dinți o țigară neaprinsă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o lucire slabă pe suprafața apei, care părea la fel de neagră și de groasă ca țițeiul. Dar, după aceea, începu să se distingă ceva, o formă slabă, care stătea pe fundul apei și care avea contururile atât de buhăite și de umflate încât abia dacă-ți dădeai seama ce fusese. Marie începu să țipe dintr-odată, scoțând niște sunete ascuțite, înalte și atât de neomenești de parcă ar fi fost un pescăruș care-și urmărește prada. Tresărirăm cu toții, iar Bez scăpă lanterna; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întrebări legate de costumul ei. — A crezut că ești mortă, zise Sally, care își făcu apariția mergând într-un ritm mai măsurat. Când a văzut corpul, avea capelli 1 ca ai tăi și a crezut că erai tu. — Fața era umflată toată, a fost oribil, zise Marie, care se pare că se hotărâse să transforme întâmplarea prin care trecuse într-o poveste ce-ți dă fiori. Nu puteam să mă mișc, eram prea speriată, și ae plutea spre mine... Tot părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
au spus să vină la un interviu și au fost foarte impresionați de Vis. Așa că, na... Vocea se pierdu, iar el își vârî restul de foitaj în gură, strângând din fălci și mestecând cu mișcări lungi și încete, cu obrajii umflați, de parcă ar fi fost Marie Helvin 1. Dezamăgită de complicele său într-ale bârfei, Helen se îmbujoră de furie. — Va fi foarte interesant să urmărim ce se întâmplă, sări Janey imediat. E clar că MM e pe val. Practic au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
plângând și strângându-și geanta la piept, cealaltă încercând s-o consoleze. Amândouă purtau uniforme, fuste gri plisate și cămăși albe, pe care le personalizaseră asortându-le cu pantofi negri cu toc, ciorapi simpli negri și, pe deasupra, geci din acelea umflate. Rezultatul era de-a dreptul impresionant. Dacă Anna Sui1 sau Marc Jacobs 2 le-ar fi văzut, primăvara următoare ar fi invadat podiumurile prezentărilor de modă din New York. Fata care încerca s-o înveselească pe prietena ei avea acea alură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la mal și aprinse focul fără să o miște pe bolnavă de pe patul ei. Mâncă puțin și prost, se sprijini cu spatele de bord și se întoarse să o privească. Culoarea ei era de-acum pământie, iar pântecele îi apărea umflat, neted și gata să-i plesnească. Se mișcă neliniștită, deschise ochii, privi fără să vadă flăcările și gemu încetișor. — Dormi, dormi, micuțo, șopti el, de parcă l-ar fi înțeles. Dormi liniștită, că mâine voi vâsli toată ziua și voi vâsli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fost adus Înapoi la spital și consultat de un alt doctor, Girrard, care a consemnat În fișă că băiatul suferea dureri mari. Iritația părea acum să fie o arsură și-i urcase pe braț, Întinzându-se către umăr. Avea mâna umflată și Îl durea. Febra era neschimbată. Un anume doctor Grancheck, aparent dermatolog, Îl consultase pe băiat și sugerase să fie transferat imediat la spitalul armatei din Landstuhl, Germania. În ziua de după acest consult, băiatul a fost trimis În Germania cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
da mâna. — Bună ziua, dottore, zise el. Am venit fiindcă m-a sunat el... - lăsând În seama lui Brunetti să-și dea seama cine era „el“. Băiatul era scund și avea mâini disproporționat de mari pentru corpul său, deja roșii și umflate, deși nu putea avea mai mult de șaptesprezece ani. Dacă mâinile nu ajungeau să arate că era pescar, accentul lui, oscilația dură de Burano, ajungea. Pe Burano, fie pescuiai, fie făceai broderii; mâinile băiatului excludeau a doua posibilitate. — Stai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fost prins de reverul hainei. Și astfel etichetat, i s-a dat drumul să se întoarcă împleticindu-se, la scaunul de lângă soția lui. A privit iute împrejur. Imaginea atâtor femei gravide îi dădea o stare de nervozitate. Burțile femeilor păreau umflate peste limita maximă admisă. Parcă stăteau să explodeze din secundă-n secundă. Hugo și-a imaginat explozia unui tun uriaș: o salvă de douăzeci și unu. Lotti a zâmbit. Mă bucut să vă văd pe toți aici, astăseară. Sper că aceste ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu atât mai bine. Numai că, s-a gândit Alice privindu-și pumnul strâns, conținutul nasului ei se afla în batista lui. Ce piele minunată, se gândea Hugo. Maternitatea nu adăugase nici un surplus siluetei grațioase care se ghicea pe sub haina umflată. Iar lacrimile îi făceau ochii ăia albaștri să pară mai mari și mai limpezi ca niciodată. Și, văzută de-aproape, fața prelungă și ovală avea seninătatea unui îngel medieval. Alice nu arăta ca o femeie rea. Nici pe departe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu părea să fi sesizat greșeala. Amanda era departe de a fi un suflet sensibil, dar până și ea a realizat că era ceva în neregulă cu Laura. Întregul comportament al acesteia era ciudat. Ca și felul în care arăta- umflată, cu ochii injectați, cu un machiaj cu pete și multe straturi de fond de ten, până și în apă. Amanda conștientizase, plină de îngâmfare, că ea arată infinit mai bine decât Laura. Deci, până la urmă, tot folosea la ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din morminte, cu pânzătura pe obraz... se așezau în fața lui, își lepădau giulgiul și cu ochi lacomi, de răpitori, îi ținteau inima. Rece ca gheața, spaima i se urcă în creier și sângele i se îngrămădi năvalnic, ca în râul umflat să iasă din matcă. Vroia, lupta să se trezească... dar, alunecă din nou în alt somn , plin de vise, cu arătări năpraznice... ca într-o lume cu închipuiri. Din gura deschisă a uneia, care părea a fi a călugărului de la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
e cerșetor, adăugă el. locuiește chiar acolo, În blocul din fața stației de autobuz. Pentru prima oară mi s-a părut că roibu Ăsta era până la urmă oarecum simpatic. Nu pentru că Îl prinsese pe nebun și nici pentru că rămĂsese cu buza umflată din cauza faptului că nu urma să se lase cu pârnaie, ci cu un banal ospiciu. Nu. m-au emoționat tinerețea și naivitatea lui nemărginită de a fi ambițios În lupta cu răul. răul e o apă adâncă și vicleană și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
e cerșetor, adăugă el. Locuiește chiar acolo, în blocul din fața stației de autobuz. Pentru prima oară mi s-a părut că roibu ăsta era până la urmă oarecum simpatic. Nu pentru că îl prinsese pe nebun și nici pentru că rămăsese cu buza umflată din cauza faptului că nu urma să se lase cu pârnaie, ci cu un banal ospiciu. Nu. M-au emoționat tinerețea și naivitatea lui nemărginită de a fi ambițios în lupta cu răul. Răul e o apă adâncă și vicleană și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
urcat pe trambulină și, cu o voinicitate nenaturală, parcă, s-a azvârlit În apa, limpede și rece, a piscinei proprietate personală. S-a cufundat și n-a mai ieșit. N-a mai apărut la suprafață decât, Într-un târziu, dar, umflat, ca o cine știe ce arătare. S-a dus vestea, de Îndată, de-a lungul și de-a latul domeniilor sale Întinse. Crăpase inima, În el, după spusele unora dintre foștii apropiați. Ei, acum, ce facem cu el? A fost, Întrebarea, care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mîna unor guvernante bune doar să scoată niște papă-lapte din oricine sau a unor profesoare de pian bătrîne și ciufute, vor ajunge doar niște malaci cu burtă și gușă! Nimic din bandiții de Thomas și Jesper În cele două momîi umflate. Împăiate! „M-am văzut cu Jesper...“, a zis Thomas, pentru a-i mai lua Spartanului ceva din elan. Derutat, acesta s-a oprit cîteva clipe, apoi a Încheiat, uitîndu-se fix la Thomas: „Ce părere ai de nenorociții care se duc
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din cameră, în bucătărie. toate aceste elemente au conlucrat în vederea mumifi cării mele rapide. Cum spuneam, nici măcar păsările n-au simțit nevoia să mă ciugulească... Cu o singură excepție : un porumbel tîmpit cu pete negre pe gît, cu o gușă umflată și cu un cioc în formă de cui, s-a așezat totuși la un moment dat pe ceafa mea și s-a luptat timp de cîteva secunde cu un fel de neg uscat pe care îl aveam acolo din tinerețe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
două ori pe zi, dimineața și seara, lăsînd în același timp apa să curgă în neștire în fața sa. Uneori domnul Busbib se mai și uita în oglindă în timp ce efectua această operațiune de igienă intimă, amuzat să se vadă cu gura umflată și cu spuma albă țîșnindu-i la colțul buzelor. Ceea ce implica o și mai mare risipă de apă întrucît, în aceste momente de amuzament, frecatul pe dinți dura și mai mult. sunt un PorC, își spuse, deci, domnul Busbib. Cînd o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mișcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veșmânt militar, iar gulerul tare și foarte înalt și șapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc și elegant. Fața îi era însă juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar coloarea măslinie a obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
medită un mijloc de a-și vesti prezența. Însă nu văzu prin apropiere nici o sonerie, și a bate în ușă i se păru, cum era și natural, o absurditate. Într-adevăr, ușa, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat și descleiat de căldură sau ploaie și bubos de vopsea cafenie, se întindea de la cele două trepte de piatră, tocite în modul convexității, până aproape sub streașină. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf străvechi, pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
picioare se rezema de un ciubuc al unui scaun, cu câte un picior pus în cruce peste celălalt, într-o simetrie fotografică ridicolă. Un bărbat era ofițer, și în el Felix recunoscu pe tată-său, celălalt cu redingotă și pantaloni umflați, fără dungă, era moș Costache. Doamnele țineau câte o mână pe umerii a doi copii așezați în picioare între un bărbat și o femeie. Erau un băiat și o fetiță, fiecare sprijinit pe câte un cerc mare. Felix îi privi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai rămăsese decât pilonii. O spumă groasă, băloasă ruina toată fața apei verzi, și un miros pătrunzător de lintiță umplea aerul. Dinspre sălcii, câteva bivolițe și vaci înaintau până la pântece în apă, supravegheate de un copil gol, cu abdomenul prea umflat. Un muget răsună prelung din depărtare, și din băltoacă îi răspunse, cu tonuri scurte de flaut, broaștele. Era o apă mocnită, smârcoasă, cum apare uneori în visele grele în care adormitul se cufundă mereu în nămoluri universale și nu scapă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]