1,586 matches
-
la asemenea eventualitate precizând: „Agricultură propriu-zisă vom face numai acolo unde avem terenuri suficiente, care să ne permită mai Întâi să ne organizăm În felul arătat mai sus, iar prisosul de teren să fie folosit pentru arături”. Probabil, numai perspectiva umilitoare de a da bice boilor la arat le vor fi dat fiori reci pe spate unor oameni care nu făcuseră altceva În viața lor decât comerț angro cu cereale sau tinichigerie, ceasornicărie, covrigi, pâine, și multe altele. Toate aceste planuri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lumină : ei sînt de vină. și, secvență după secvență, filmul le denunță abuzurile, matrapazlîcurile, crimele. Iată-i cum o aruncă pe biata eroină la casa de nebuni. Iată infirmierele cu fețe de gardience de lagăr. Iată dușurile reci, examenele medicale umilitoare, electroșocurile. Secvențele astea par făcute cu o singură intenție să provoace indignare ; sînt melodramatice (melodramaturgii fiind acei dramaturgi care o țin de la un capăt la altul într-o singură notă). și, pe lîngă faptul că e monotonă, înverșunarea asta demascatoare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
teasc) de lupt). Este adev)rât, pierderile ar putea fi Îngrozitor de mari, Ins) cel putin libertatea va fi garantat) și demnitatea menținut). A tr)i sub amenințarea anihil)rii este de nesuportat. A deveni un satelit al Americii este prea umilitor. Ar fi mai bine, cred acești israelieni, s) acționeze pe cont propriu. În ceea ce privește sprijinul oficial pentru coloniz)rile din Gază, Cisiordania și de pe Platoul Golan, se pare c) nici În guvern influență american) nu este agreat). Aceste coloniz)ri, dup
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
lucrând cu pasiune pentru ca albumele sale de fotografii remarcabile cu Viena, București și Muzeul Satului să vadă lumina tiparului, el care fugea după autobuz mai iute ca mine și arăta cu douăzeci de ani mai tânăr, deodată a clacat. Ce umilitor pentru un ardelean mândru, educat după manierele cele mai formale ale vechii civilizații europene, să ajungă imobilizat la pat și să trăiască lucid toată oroarea neputinței de a nu avea control asupra trupului său. Deși l-am vizitat des În timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
alternativă de lumini verzi și roșii; apoi un comic pe patine cu rotile. Între el și numărul cu biciclete (despre care voi mai vorbi mai târziu) era un număr intitulat „Gala fetelor“ și, suferind cam același șoc fizic, cutremurător și umilitor, pe care l-am avut când am Încasat bușitura aceea pe ring, am recunoscut domnișoarele mele americance În ghirlanda de „fete“ Înlănțuite unele de celelalte, cu voci ascuțite și lipsite de rușine, unduindu-se toate de la stânga la dreapta, apoi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
câtorva bijuterii Îndesate bine În spațiul normal al unui flacon de talc, nu mai aveam absolut nimic. Dar aceasta era o chestiune minoră. Guvernul tătar local fusese Înlăturat de la putere de un Soviet nou-nouț și am fost supuși scandalosului și umilitorului sentiment de nesiguranță. În timpul iernii 1917-1918 și al unei bune părți din primăvara Însorită și vântoasă din Crimeea, moartea absurdă ne dădea târcoale. La două zile, pe cheiul alb de la Ialta (unde, după cum vă amintiți, „Doamna cu cățelul„ a lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o bătălie numai; războiul nu s-a sfârșit încă... Cum așa? Nu s-a sfârșit?! Da' aista ce fu? Cum credeți că Luminăția sa Mahomed-Împărat, Stăpânul Lumii, Fratele Soarelui, Trimisul lui Allah pe Pământ, cum credeți că va primi vestea umilitoarei înfrângeri a gloriosului Aliotman? Și de către cine? De o spurcăciune de țărișoară, de niște ghiauri spurcați, de niște țărănoi prăpădiți care au făcut de ocară "a mai mare, a mai tare oaste de pe fața Pământului"! Și, încă, în văzul întregii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sfârtecat” (151). Un sentiment pe care îl împărtășesc cu Valeriu Cristea este acela al ororii de spectacolul funerar. Sau, mai exact, ne desparte o nuanță: la mine e oroare, la el rușine: „... mi-e rușine să fiu mort; adică neputincios, umilitor și neputincios, caraghios ca un ins legat fedeleș, ajuns la cheremul oricui, expus privirilor...” (278). Viața e atât de aspră încât, uneori, și cei slabi sunt nevoiți să ucidă pentru a supraviețui: „O făptură sleită de puteri încearcă să ucidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a dispărut, de data aceasta pentru totdeauna. * Nu mi-a plăcut niciodată circul. Poate și pentru că tocmai la un circ am văzut, într-o seară, un meci de lupte (foarte) libere care m-a impresionat prin finalul lui insuportabil de umilitor. Așa, cel puțin, îi păruse el copilului care eram pe atunci. Înainte de începerea luptei se convenise - și cineva (arbitrul?) anunțase cu glas tare regula, să audă toți spectatorii - ca în caz de mare dificultate luptătorul respectiv să lovească de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de timp cât să se ridice în picioare și să sară în lături, cu un efort suprem, a reușit totuși să scape de moarte adoptând instantaneu mersul în patru labe, cu o agilitate uimitoare, de patruped. Uimitoare și teribil de umilitoare totodată. Mă bucur, firește, că omul acela s-a salvat, dar modul, postura în care a făcut-o îmi trezește, în paralel, un irepresibil, deși absurd, sentiment de dispreț față de el: ce indecent se poate manifesta uneori instinctul de conservare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1959, în zilele Adunării Generale a Scriitorilor din România din aprilie 1990, adunare dominată de dizidenți, Corina Cristea mi-a spus, cu umor, întâlnindu-mă într-o pauză pe hol: „De fapt, noi am fost primii dizidenți!” Experiența cea mai umilitoare a acestei istorii am trăit-o însă în ziua în care am fost convocat la Centrul Universitar București pe Calea Plevnei, pentru a mi se confirma sau (teoretic doar) infirma exmatricularea. Pe chemare era specificată ora 16, am avut grijă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
copii, lovite de blestemul plaselor goale și al cozilor interminabile, trebuind să suporte dezastrul bucătăriilor fără gaze, căldură, lumină etc. nu sunt și nu pot fi socotite - de nimeni - vinovate. Ducând povara cea mai grea a lungilor ani de dictatură umilitoare, ele au fost, de fapt, instrumentele supraviețuirii noastre. Tot ele l-au anihilat primele, pe odiosul satrap, printr-un fel de disidență a disprețului - sincer, adânc, fără cuvinte de prisos, nimicitor - adoptat o dată pentru totdeauna ca atitudine de bază a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca să le ascundă, ca lumea să nu afle de ele: „să nu spui la nimeni că X are cancer”, auzi pe câte unul; mie, în schimb - afirmă în stilul lui caracteristic V.M. - îmi este rușine să fiu mort; adică neputincios, umilitor de neputincios, caraghios ca un ins legat fedeleș, ajuns la cheremul oricui, expus privirilor înspăimântate, scârbite sau chiar critice, ale tuturor. Să nu mai fii în stare să alungi o muscă, să nu mai poți să ridici măcar un deget
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
au adus acasă slab, bolnav și plin de păduchi. Bietul băiat a fost tuns pe cap „două zeruri” și se vedeau păduchii înfipți în pielea capului la rădăcina părului. A suferit mult dar s-a făcut sănătos. În această situație umilitoare, m-am văzut cu vărul Gheorghe la sărbătorile Crăciunului, eram elev la seminar, purtam uniformă, și am surprins în ochii mamei Ileana o suferință și o ciudă cumplită, pentru că eu aveam condiții așa de bune pentru dezvoltare, iar băiatul ei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
istoria omenirii, dar și a României, datorită declanșării primului război mondial. Asasinarea la Sarajevo a prințului moștenitor al Austro- Ungariei a pus În alertă toate cancelariile europene. Pentru diplomația Vienei, era momentul decisiv de a lovi Serbia, de unde și ultimatumul umilitor dat Belgradului. Se profila astfel izbucnirea unui război de proporții, care avea se implice cele două alianțe politico-militare, Tripla Alianță și Tripla Înțelegere. În planul politicii externe, România era legată de Puterile Centrale, cu care semnase un Tratat de alianța
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
publicul au căutat, prin povestea de aventuri, arborele paradisiac, marea evadare, egalitatea socială, comorile, insulele, bunăstarea și lide rii. Ceva preexistent i-a sti mulat pe toți : imensitatea oceanului, libertatea por tu rilor, exotis mul insulelor, capacitățile vaselor și viața umilitoare sub autoritatea celor mai mulți dintre căpitanii legali. Dacă, pentru marinarii perioadei secolelor al XVI-lea-al XIX-lea, supranumită de un Brian Lavery the golden age of sail, nu exista vreo salvare dincolo de linia vagă a zării (it was not possible
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de spus. Ei habar nu au ce zic, nici măcar proiectul de buget nu îl aud, dar la sfârșit votează in corpore, stând cu ochii în decolteul meu”. Noi celelalte ne-am ofensat. Cum adică să recurgi la o asemenea strategie umilitoare? De ce nu argumentezi că proiectul tău este foarte util? „Sunteți naive. Cui îi pasă de astfel de argumente? Parcă eu nu am încercat? Am pierdut legislatura trecută degeaba. Nu mi-au trecut nici un proiect fiindcă veneam în taior și eram
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
asemănătoare au fost și pentru sănătate: nu vom avea doar mai mult acces la medicamente compensate și la spitale salubre și dotate, ci și la un personal medical a cărui supraviețuire și dezvoltare nu mai depinde de un plic strecurat umilitor în buzunar. Dintre cei care au promis toate acestea în fața cetățenilor care au crezut în cuvântul lor, jumătate (cea PNL-istă) nu a ajuns sau a trebuit să plece de la guvernare. Alegătorii nu au acordat încredere unui PNL abstract, ci
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Anticorpii principali sunt produși de culturile misogine, potrivit cărora ceea ce sunt și ceea ce fac femeile este mai puțin semnificativ și mai neimportant decât ceea ce sunt și fac bărbații, precum și de practicile sexiste prin care aceste „evaluări” conduc la tratament disprețuitor, umilitor, degradant și la obstacole în carieră și în politică. În plus, o serie de abuzuri și tratamente degradante se petrec mai ales cu femeile: hărțuirea sexuală, violul, violul marital, violența domestică, prostituția forțată, traficul de ființe umane. Cum misoginismul și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
are cum să sprijine doctoranzii în munca lor fiindcă resursele de cercetare sunt adesea zero. Este de preferat să fie și granturi internaționale, dar nu cred că ar trebui să fie obligatoriu; b) Dacă nu are exercițiul adesea enervant și umilitor al propriilor publicații în reviste internaționale de specialitate peer-review, nu știe clar cum să își constrângă proprii doctoranzi să scrie academic potrivit standardelor internaționale. Când trimiți sau când ești solicitat să scrii în asemenea publicații te poți aștepta să primești
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
La oficierea căsătoriilor creștin-ortodoxe se spune că „femeia trebuie să fie supusă bărbatului”. M.M.: Această regulă ar trebui eliminată, nu judecată. Scoasă, pur și simplu. Există preoți ortodocși care o ignoră. Eu știu preoți ortodocși care sar peste acest pasaj umilitor, înrobitor de-a dreptul, gândindu-se foarte clar că doi oameni care se căsătoresc își așază în comun mintea, corpul și sensibilitatea, participă deopotrivă la viața lor comună. O.Ș.: Te rog să alegi dintre următoarele două formulări: „femeia - egala
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Don Calabria a crezut, s-a încredințat, s-a abandonat în Dumnezeu Tatăl și a transfuzat această convingere de nezdruncinat religioșilor săi și tuturor celor care intrau în contact cu el. Chiar și acel refren, care ar părea să sune umilitor pentru omul de azi: «să ne abandonăm în mâinile lui Dumnezeu ca niște zdrențe, ca argila», era o consecință logică a acestei credințe în bunul Dumnezeu Tatăl. Multe instituții religioase au apărut în Biserică ieșind în întâmpinare unor necesități precise
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cel mai frumos din viața mea!», repeta deseori când vorbea despre cei doi ani de serviciu în spitalul militar. Și cu siguranță nu pentru că ar fi putut îmbrăca haina militară ori de dragul antrenamentelor, care i-au rezultat plictisitoare, neconcludente și umilitoare, ci pentru că a avut posibilitatea să-și dedice timpul asistării celor bolnavi, pe care el îi numea «imaginile vii ale lui Isus în suferință». Se pare că, în această perioadă, și-ar fi manifestat dorința de a intra în Ordinul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sănătate: «Viața comunitară, trăită cu veselie, munca și implicarea zilnică sunt mortificări suficiente și eficace contra înclinațiilor spre rău». Personal nu evita să consulte medicul și să urmeze cu simplitate sfaturile și îngrijirile prescrise, chiar și cele mai repugnante și umilitoare. În ultima scrisoare către religioșii săi, scrisă cu două luni înainte de a muri, le scria: «Rugați-vă, rugați-vă mult pentru Părintele vostru bătrân, atât de aproape de marea chemare, pentru ca să poată înțelege darul suferinței și să o interiorizeze, mai întâi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
împinsă pînă la limita unui război. Pe de altă parte, cum să explici că o asemenea lovitură de forță dată echilibrului european legat de păstrarea "omului bolnav" a fost decisă de Italia, care abia își revenise după înfrîngerea de la Adoua (umilitoare pentru țara care se simțea atinsă în încrederea pe care o avea în propria sa forță militară) și, în plus, că inițiativa a fost luată de Giolitti, bătrînul vulpoi, ale cărui acțiuni se bazau în totalitate pe măsuri provizorii și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]