10,305 matches
-
autori de vârsta lor (în jur de patruzeci de ani) sunt probabil cei care vor da tonul în poezia românească la începutul secolului douăzeci și unu. Ei au descoperit o nouă sensibilitate, de fapt, au redescoperit sensibilitatea, după ce poeții generației '80, cu umorul lor de studenți la litere, au înmormântat-o în joacă și înmormântată au lăsat-o. Redescoperirea sensibilității nu înseamnă neapărat adoptarea unei atitudini solemne și grave, care să-l facă susceptibil pe cititor. O dovadă o constituie chiar poezia lui
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
înmormântat-o în joacă și înmormântată au lăsat-o. Redescoperirea sensibilității nu înseamnă neapărat adoptarea unei atitudini solemne și grave, care să-l facă susceptibil pe cititor. O dovadă o constituie chiar poezia lui Daniel Bănulescu, spectaculoasă risipă de fantezie, umor și inteligență artistică. Ca o superproducție hollywoodiană, această poezie este plină de priveliști panoramice, de figuranți, de elemente de cascadorie (lingvistică), de efecte speciale, de tot ceea ce s-a inventat - și a mai inventat și autorul - în materie de tehnică
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
mică e lumea!). Juriul condus de cineastul iranian Abbas Kiarostami a ales pentru Marele premiu (Globul de cristal), un film brazilian, Eu, tu, ei, al tînărului Andrucha Waddington, (n. 1970), fost asistent al lui Hector Babenco. Deși nu lipsit de umor (un subiect după un caz real: o țărancă face trei copii cu trei bărbați diferiți, iar al patrulea - soțul - îi recunoaște pe toți; iar toți, împreună, în aceeași casă, fac un menaj perfect), filmul are un aer vetust, iar opțiunea
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
mai în serios, a remarcat aspectul erotic al trofeului (un nud feminin cu un glob de cristal în brațe), ceea ce e o observație justă, deși cehii o resping. Și regizoarea supranumită "prima doamnă a cinematografului ceh", Vera Chytilova, care, cu umorul ei nonconformist, ușor excentric, își evocă propriile personaje... Întrebată, la conferința de presă, dacă vede în Timp un prieten sau un dușman, Chytilova a răspuns că Timpul e dușmanul tuturor oamenilor... Nu și al festivalurilor. Pentru Karlovy Vary, timpul s-
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
luată la palme", "făcută din jeguri de fetru", o simplă "viață de bloc, noroc de prostie: șunci și destine de porc/ viața pe cancioc și mistrie/ meserie care se sparge în zidire de viu și de morți". Bășcălia balcanică și umorul negru, duritatea și tragismul cuvintelor se traduc în imagini ale prozaismului și banalității alienante, imagini ce amintesc de Ezra Pound și de alte influențe de peste ocean. Cu o mai profundă și mai clară raportare a sinelui la universul de kitsch
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
a inventivității lingvistice în domeniul titlurilor și al subtitlurilor. Tendința de individualizare prin subtitlu - mai mult chiar decît prin titlu, fatalmente limitat ca lungime și tipar lingvistic - a continuat și în anii următori, devenind încă un exemplu de omniprezență a umorului - intenționat sau involuntar - în discursul public autohton. Multe dintre subtitlurile din publicistica românească sînt construite cu intenție umoristică; altele alunecă fără voie în efecte comice. O încercare de tipologie riscă să fie acuzată de pedantism; se pot însă aminti cîteva
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
național independent și echidistant" (Cronica politică). Unele subtitluri au introdus elemente de enunț publicitar - "Cel mai important ziar din Bucurețti" (Libertatea). Altele sînt exagerat de lungi: "De citit numai acasă: săptămînal în care nu toate articolele sînt confidențiale" (Strict secret). Umorul involuntar e produs de solemnitatea emfatică și demagogică: "Ziar dedicat poporului român" (Jurnalul național). Titlurile parodice cele mai originale sînt bazate pe jocuri de cuvinte și pe surpriză - "Săptămînal de moravuri grele" (Academia Cațavencu), "Săptămînal al românilor de aiurea" (Cațavencu
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
cu doi zurgălăi...fiindcă ești singurul, care, în schimbul umilirilor, ai dreptul, din cînd în cînd, să spui adevărul despre noi, regii"". O trăsătură a perso- nalității sale mixte, tragi-comice, native dar și compuse, spre a face față vicisitudinilor, o alcătuiește umorul. Un umor polivalent, care se putea înfățișa - probă a rafinamentului - și ca o persiflare de sine, dar care, în esență, solicita o adeziune la condamnarea a tot ceea ce era injust, josnic, blamabil. Un umor-test: Nu e important să decidem dacă
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
zurgălăi...fiindcă ești singurul, care, în schimbul umilirilor, ai dreptul, din cînd în cînd, să spui adevărul despre noi, regii"". O trăsătură a perso- nalității sale mixte, tragi-comice, native dar și compuse, spre a face față vicisitudinilor, o alcătuiește umorul. Un umor polivalent, care se putea înfățișa - probă a rafinamentului - și ca o persiflare de sine, dar care, în esență, solicita o adeziune la condamnarea a tot ceea ce era injust, josnic, blamabil. Un umor-test: Nu e important să decidem dacă rîde diaristul
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
să decidem dacă rîde diaristul de el sau vrea să-i facă pe cititori să rîdă de ridicolul situației în care se află el, autorul, și astfel să anuleze ceva din penibilul biografiei. Fapt e că o face cu gustul umorului, cu talent și cu subtilitate. Funcția de insolitare a acestui tip de umor depinde de ce parte a baricadei se situează cititorul, de partea diaristului sau dincolo de ea". S-a pretins că I.D. Sîrbu ar fi fost un ins maleabil, versatil
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
cititori să rîdă de ridicolul situației în care se află el, autorul, și astfel să anuleze ceva din penibilul biografiei. Fapt e că o face cu gustul umorului, cu talent și cu subtilitate. Funcția de insolitare a acestui tip de umor depinde de ce parte a baricadei se situează cititorul, de partea diaristului sau dincolo de ea". S-a pretins că I.D. Sîrbu ar fi fost un ins maleabil, versatil, amoral. Însă una din fațetele cele mai caracteristice ale Jurnalului lasă o mărturie
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
singur, din generozitate, pentru a-i destinde pe cei crezuți a fi mai triști ca el. Era un sentimental însetat de iubire. Într-o vreme în care rîsul era un lux, îndureratul Gary voia să-și cîștige iubirea cheltuindu-și umorul. Așa, îi scria Deliei Cotruș după moartea lui Ovidiu și Minei Maxim după moartea lui Ion. Vă scriu "pînă mai am umor". (...) Pentru a-i risipi tristețea singurătății, în 1988 îi promitea Deliei să vină s-o vadă (la Timișoara
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
Într-o vreme în care rîsul era un lux, îndureratul Gary voia să-și cîștige iubirea cheltuindu-și umorul. Așa, îi scria Deliei Cotruș după moartea lui Ovidiu și Minei Maxim după moartea lui Ion. Vă scriu "pînă mai am umor". (...) Pentru a-i risipi tristețea singurătății, în 1988 îi promitea Deliei să vină s-o vadă (la Timișoara), ca să-i citească o mostră din Jurnal: "Sper să te înveselesc"". Ceva din ființa drolatică a lui Caragiale și din jovialitatea poporană
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
Andreea Deciu Tare mă tem că, prezentînd cititorilor cartea Adorabila româncă, autoare Isidore Isou, intru pe teritoriul Ioanei Părvulescu, fără să am însă nici răbdarea, nici umorul și nici priceperea ei în domeniul producțiilor pașoptiste. Deși e scrisă de o contemporană, asociată orientărilor romanești avangardiste din prima parte a secolului, Adorabila româncă are acel melanj de ridicol, naivitate, umor involuntar, patetism, amatorism și sentimentalism caracteristice în bună
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
Părvulescu, fără să am însă nici răbdarea, nici umorul și nici priceperea ei în domeniul producțiilor pașoptiste. Deși e scrisă de o contemporană, asociată orientărilor romanești avangardiste din prima parte a secolului, Adorabila româncă are acel melanj de ridicol, naivitate, umor involuntar, patetism, amatorism și sentimentalism caracteristice în bună măsură textelor literare care au văzut lumina tiparului în Romania secolului trecut. Nu aș fi dus, probabil, niciodată pînă la capăt lectura acestei cărți dacă nu aș fi fost cumva prizoniera caniculei
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
casă, într-un lung sfîrșit de săptămînă fără nimic altceva mai bun de făcut și cu Adorabila româncă drept singura carte la îndemînă. Așa că, mai stupefiată de atîta naivitate, mai iritată de atîta amatorism, mai înduioșată de vagi puseuri de umor, am citit pînă la ultima pagină povestea frumoasei Catinca, cea născută într-o mahala a Botoșanilor și ajunsă, grație nurilor și ambiției, soția unui bărbat de vază, la Paris. Îl scutesc pe cititor de un rezumat al romanului. Cine-a
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
o roată de car și un advocat? Roata strigă ca s-o ungi, pe advocat trebuie să-l ungi ca să strige". Filosof nativ sau geniu oral ca un analfabet ce era, Cilibi Moise s-a impus, la vremea sa, prin umorul său evreiesc curat, stimat și îndrăgit de toți. Caragiale mărturisise: "Cărticelele acelea au făcut multă plăcere copilăriei mele; cu ele am petrecut multe seri într-adevăr încîntătoare, pe atunci cînd începusem să știu citi, și poate nu puțină influență a
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
să aleagă un guvern de-al lor unic în istorie... Dar nu a mai existat, oare, o "cruciadă a copiilor"?... Fusese o cruciadă a micilor matematicieni români. Sunt dați pe mîna autorităților. Au noroc că dau de niște inși cu umor și care le iau un interogatoriu comic, transformîndu-l într-un fel de circ, după unii. Pînă la urmă, li se va imputa că au șterpelit niște sîrme colorate de la un ordinator stricat. Un copil în vîrstă de 14 ani îi
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
din nenumăratele Rițe-veverițe-reporterițe de la un faimos canal de televiziune, ce fojgăiau prin preajma cupelor cu șampanie, a abordat-o cu senzual aplomb pe redactoarea volumului cu nemuritoarea întrebare: "V-aș ruga să-mi spuneți, autorii mai sunt în viață?" Plină de umor, aceasta a replicat: Sunt, domnișoară, sunt! Cum să nu fie! Doar că au plecat puțin să se uite la televizor!"
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
boema pe care, la rîndul său, o răsfață, Paul Vinicius, un alt poet ceva mai în vîrstă, Valeriu Mircea Popa, e un solitar profund convins. Solitudinea d-sale e - așa cum se cuvine - ușor maniacală, obișnuind ritualuri absconse, de un fin umor bacovian: "ca să fiu sigur că astăzi este miercuri/ număr încă o dată frunzele/ din fața ferestrei/ nu cred că trupul unui bărbat/ poate fi obscen/ nici măcar atunci cînd stă gol/ pe marginea patului/ așteptînd să se evapore/ superba erecție de dimineață/; uneori
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Alex. Ștefănescu Culegerea de articole ca operă După 1989, Gabriel Dimisianu a rămas Gabriel Dimisianu. A scris în continuare critică literară, dând prioritate, ca și înainte, literaturii române contemporane. Și-a păstrat, în manifestări, discreția și umorul fin, deși venise vremea celor mai deșănțate exhibări. S-a implicat decis, dintr-un sentiment al datoriei cetățenești, în viața politică, fără să facă însă caz de această implicare. Am șansa să-l întâlnesc pe Gabriel Dimisianu aproape zilnic, în
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
amuzante (probabil și cu... Bulă!- n.n.), dar nimeni nu rîdea, atmosfera era foarte tensionată - pereții subțiri... ramele tablourilor... lustra... Acum, după aproape zece ani, îmi dau seama că respectiva familie, probabil, era ascultată cu ajutorul microfoanelor puse de Securitate". Contrastul dintre umor și atmosfera glacială este de neșters, deși suspiciunea, poate și delațiunea, trona cu ei la masă. Glumele continuau, rostite cît mai pe șoptite, cu ochii fixați în tavan, pe pereți... Amintiri dintr-o copilărie furată. Iar titlul volumului la care
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
oferit din plin de subiectul de actualitate al Campionatului European - izbește prin ceea ce e într-o anumită măsură exacerbarea unei tendințe mai generale a publicisticii autohtone: căutarea originalității, a efectelor de stil, îndîrjirea autorilor în a dovedi neapărat inteligență și umor, mizînd adesea pe jocurile de cuvinte și pe expresivitatea colocvială. Mai mult decît în orice alt domeniu (și aici nu mai e vorba doar de publicistica românească), în comentariile despre fotbal descrierea tehnică e depășită de pasiune: limbajul precis e
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
1992, 15); "Deciziile DAPL, frecție la un picior de lemn" (RL 2251, 1997, 10); "demersurile mult-așteptate rămîn ineficiente frecții la un picior de lemn" ("Luceafărul", 15, 2000, 2). Și în acest caz, ideea inutilității este subliniată de absurditatea comică (de umor negru, chiar) a imaginilor. Variațiile se realizează prin particularizarea elementelor comparației: de pildă, prin evocarea unui produs farmaceutic autohton, foarte răspîndit la un moment dat ("frecție Diana") sau prin indicarea tipului de lemn: "Extrădarea în folie de zinc folosește la
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
de asaltul tehnologiei de înalt nivel, care-l determină pe erou să vâneze senzații tari, provocate de trăirea nemijlocită. Reactivarea temei vagabondajului și a mitului flower power antrenează - din păcate - și un lest de filosofie discutabilă fără nici o urmă de umorul negru exploziv ce a făcut faima regizorului. Ceea ce-l obligă pe critic să încerce "o salvare" catalogând actuala aventură în căutarea paradisului pierdut drept o tentativă hazardată de gonflare în superproducție a unei secvențe antologice: plonjarea în closet! Comparabil cu
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]