13,755 matches
-
Ragoza care a fost înlocuit de generalul Eremia Grigorescu la Mărășești și “revocat” de comitetele soldățești rusești revoluționare pentru „lipsă de democratism” și susținere a armatei române “ciocoiești”. În martie 1910, un fugar trece noaptea Prutul dinspre Galiția. Dezertorul în uniformă zdrențuită ce vorbea prost românește este prins de jandarmi și dus la Dorohoi. Îl scoate din temniță filantropul liberal Gheorghe Gh. Burghele. Om milos, acesta îl găzduiește luni în șir și-i pune profesor de română. Dar Cătărău vrea mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
din prima jumătate a secolului al XIX-lea: umbrele, poșete, mănuși, agrafe, ace de păr, catarame, dantele, corsaje. Și alte obiecte, ai căror donatori au dorit să-și păstreze anonimatul, au intrat în patrimoniul MNIR. Amintim aici accesoriile pentru o uniformă militară de aviație și o pelerină de campanie datând din perioada Primului Război Mondial. Expoziția poate fi vizitată până în data de 21 septembrie, de miercuri până duminică, în intervalul orar 10.00 - 18.00. ( M.C.D. )
„HAINA ÎL FACE PE OM” – EXPOZIȚIA PRIETENILOR MUZEULUI [Corola-blog/BlogPost/93393_a_94685]
-
se pierdea printre ceilalți, dar, singur aflându-se, se simțea stânjenit sub privirile trecătorilor, care se întorceau pline de curiozitate spre el, de parcă ar fi fost îmbrăcat în ținută de carnaval. Purta tunică neagră, mulată pe trup, precum aceea a uniformelor militărești mai vechi, pantaloni deschiși la culoare, strânși pe picior, cizme cu pinteni, două fete bufniseră în râs trecând prin dreptul său. Măcar dacă librăria ar fi fost deschisă, să fi intrat, să se fi ascuns printre rafturi, căci neisprăviții
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
e mai crudă ca a devoranților propriului spirit! Pentru toate victoriile omului este cardinală atât alegerea drumului pe care acesta îl caută cât și căutarea drumului pe care îl alege. De modul cum cineva înțelege coordonata idealului în care sunt uniforme rațiunea și sentimentul, depinde esențial izbânda sau eșuarea sa. Avântarea frenetică și necontrolată fie în larg, fie spre țărm, ca și șovăiala, nu exclud nici scufundarea în oceanul vieții, nici zdrobirea de stâncile malului ei. Întotdeauna, românii care au pornit
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
ușor să vezi cum Izvoraș-împărat se ridică de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ușor să vezi cum Izvoraș-împărat se ridică de pe tron și pleacă pe dâra invizibilă a pârâului, străjuită de lăncierii aurii (adică tulpinele de papură). Și ce costume fantastice aveau lăncierii ăștia! Dacă priveai în ochii lui Tudorel îi vedeai cu uniforme din fir de aur, cu fireturi argintii, căciuli albe, mițoase și săbii sclipitoare în teci de aur încrustate cu pietre scumpe. Unii din ei aveau lănci aurite cu vârfuri de argint. Sălciile, încărcate cu chiciură și cu căciuli de nea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Statul nu poate să mai reziste fără sumele vărsate vistieriei de către Stațiune. E falit. Numai construcția bisericilor - câteva zeci, în toată țara - și întreținerea pictorilor, muzicanților și a astrologilor, tot mai numeroși, dacă sunt luate în seamă. Și mai sunt uniformele ofițerilor, mai mulți decât soldații, vizitele demnitarilor în străinătate, primirile ambasadorilor de tot felul, operele de caritate. Erorile de administrație. Până dincolo de munte, banii ajung curați: totul pe lume se naște din păcat. Dacă în locul Monarhului ar fi un Președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o clipă, Dante se gândise că unul dintre muribunzi Încerca să iscodească pe chipul mortului propriul său viitor cumplit. Dar veșmintele sale deschise la culoare nu păreau să fie zdrențele sfâșiate sau lințoliile În care erau Înfășurați ceilalți. Acesta purta uniforma Artei medicilor. Era cineva din lumea celor vii, sub sutana lui de dominican. Bărbatul se Întoarse cât ai clipi, auzind zgomotul pașilor, și se Îndepărtă rapid de cadavru. — Cine ești și ce faci aici? Îl Întrebă brusc priorul. Celălalt șovăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
strigă Dante În timp ce falsul cerșetor Îi pierea din vedere. Tersit mizerabil! mai avu puterea să adauge, gâfâind de efort și de enervare. Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele fugarului. Părea să poarte uniforma polițailor. Speră că va izbuti să-l prindă. Cine era pungașul acela? Îl Întrebă apoi pe Giannetto, care Încă mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca zgomotul unei cascade din depărtare. — Oraș de tâlhari, repetă el plecând de la fereastră. În sfârșit, un slujbaș, Îmbrăcat În uniforma țipătoare a Artei, Îl chemă fără politețe și Îl conduse la etajul superior, deasupra galeriei ce acoperea spațiul vechii Piețe. Rectorul ședea Înapoia unui pupitru Înalt de scris, Înconjurată de alte pupitre mai mici, ocupate de o duzină de contabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iubire. — Sănătate, Guido. Ne reîntâlnim. Ce mai e nou? — Am murit. Iar de când am murit am căpătat experiența lucrurilor, și vreau să-ți vorbesc despre asta. Abia atunci observă Dante veșmântul straniu pe care prietenul său Îl purta, asemănător cu uniforma vreunei confrerii. Pe piept avea brodat un scut, unde cinci culori se succedau În benzi verticale. Probabil că Guido Îi observase privirea, pentru că arătă spre propria inimă. — Există cinci monștri pe drumul tău, Îi zise. Apoi schiță un pentagon În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el nu credea până la capăt În vinovăția pomanagiului. Fără să mai adauge nimic plecă, Îndepărtându-se spre scară, Însoțit de privirea bănuitoare a celuilalt. Se găsea Încă sub portic când văzu, În centrul claustrului, un grup de oameni Înarmați, purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui Potoiki, hatmanul. Păi atunci fata dumitale n-a nimerit așa rău - zise Metodiu. — Ce vorbești?! - se trezi hangiul. Hatmanul a murit anul trecut, ăsta, băiatul, și-a mâncat averea la cărți ca taică-său, n-a mai rămas decât uniforma pe el. îi cunosc eu pe ăștia: vulpem pilum mutat, non mentem; țin fata o săptămână, două, și-i dau drumul. Și i-am tot spus fetei: „Draga tatii, una hirundo non facit ver. Homo ornat locum, non hominem locus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și vreo trei nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce onoare! Poftiți, poftiți, vă rog! Vai de mine, cum m-ați găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în mod deosebit. Pe mine mă angajează, vin și-mi fac meseria, fără să mă amestec cu nimeni... - Făcu un gest semnificativ spre tovarășul său, arătându-l din cap până-n picioare: Dar ceea ce vreau să-ți spun e că aceste uniforme de camuflaj s-ar putea să fie foarte practice în junglă, dar aici verdele ne trădează de la kilometri distanță, pentru că nu există o tufă cât vezi cu ochii și devenim o țintă perfectă pentru niște tipi care au faima că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
amiezii, în mijlocul întinderii celei mai neprimitoare, fără ca focul dogoritor de afară să-l afecteze prea mult. Dar cea mai modernă și mai ucigătoare dintre armele automate fusese concepută astfel încât să ocupe cât mai puțin spațiu posibil, iar mărimea cămășii unei uniforme nu se putea nicicum compara cu cea a unui jaique beduin. Rezultatul a fost că cei paisprezece oameni se văzură obligați să se așeze pe nisip sau pe pietre fără să se bucure de nici un strop de umbră. Imediat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre, guturale, Isoldele cu șepcuțe de catifea roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde se căsca un cîmp mare urcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca-n confesionale campaniile electorale sînt mult mai avantajoase acum călăresc simt că-l călăresc aș putea să alerg așa ca mașina de cusut pînă la terminarea papiotei fără rușine de bărbat de copil de vecini de logica mea În uniformă de guvernantă și-n față mereu semafoare roșii eu n-am mașină călăresc un cal al salvării totul e liber murim În al nouălea cer cu un drăgălaș asteroid de gît domnule Poldi n-ai un chibrit pentru frumoasa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În libertatea verde, În oaza mirifică unde buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am ieșit pe poartă. Iar la cea de a treia m-am dus de bunăvoie la bucătărie, considerând că era singura activitate prin care puteam să-i răsplătesc. Chit că aceste plimbări nu erau prea complicate. Trebuia să fim în uniforme de orfani, dar de fapt eram mereu în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas cadențat, în ritm moderat de plimbare, grupul ajungea în centru, în dreptul statuii eroilor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
treia m-am dus de bunăvoie la bucătărie, considerând că era singura activitate prin care puteam să-i răsplătesc. Chit că aceste plimbări nu erau prea complicate. Trebuia să fim în uniforme de orfani, dar de fapt eram mereu în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas cadențat, în ritm moderat de plimbare, grupul ajungea în centru, în dreptul statuii eroilor la ora nouă fix. Acolo, mulțimea de uniforme orfane înconjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mereu în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas cadențat, în ritm moderat de plimbare, grupul ajungea în centru, în dreptul statuii eroilor la ora nouă fix. Acolo, mulțimea de uniforme orfane înconjura după înălțime tancul așezat pe soclu, sora Gizella se oprea în fața țevii și cântau până ce se făcea ora prânzului. Nu era o afacere. Majoritatea cetățenilor de pe promenadă ocoleau corul de orfani. Așa că era suficient să deschidă cutia sigilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mine, căutând de lucru, preotul și profesorul Angelo, care căuta și el ceva de făcut. Era și protipendada orașului, care fusese fost nevoită să doteze grădina zoologică, presa și judecătorii care contribuiseră la această dotare. Printre civili erau câțiva în uniformă, iar ceva mai departe, câțiva civili printre cei în uniforme. Iar acum eram și noi printre ei, numai Benjamin, croitorul, nu. El visase deja toate astea și un croitor trebuia să știe însemnătatea lor. Urmăream timpul. Până la prânz, pasărea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și el ceva de făcut. Era și protipendada orașului, care fusese fost nevoită să doteze grădina zoologică, presa și judecătorii care contribuiseră la această dotare. Printre civili erau câțiva în uniformă, iar ceva mai departe, câțiva civili printre cei în uniforme. Iar acum eram și noi printre ei, numai Benjamin, croitorul, nu. El visase deja toate astea și un croitor trebuia să știe însemnătatea lor. Urmăream timpul. Până la prânz, pasărea nu s-a mișcat din loc. Atunci a început să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]