8,137 matches
-
de „și să se întărească într-însul toți îngerii lui Dumnezeu”ț. Căci El va răzbuna sângele robilor Săi șîn loc de „căci sângele fiilor Săi e răzbunat”ț și va răsplăti cu răzbunare vrăjmașilor Săi și celor ce-L urăsc le va răsplăti și va curăți Domnul pământul poporului Său!” Așadar, în cazul Exodului, s-a optat pentru versiunea TM, iar în cazul „Cântării lui Moise” din Deuteronom s-a găsit că e mai bine să se traducă după LXX
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să scoată bani și bani și munți de bani, nu să se înalțe, ca zborul, spre cer odată cu gândul. Am încercat măcar vitraliul să-l salvez, dar au răcnit că bucățile alea de sticlă neagră nu folosesc la nimic, sunt urâte, dacă ar fi fost fumurii ar fi fost altceva, le-ar fi pus la mașinile lor, dar așa ce-i drept, ei nu-l priviseră niciodată, decât de afară. Ce să caute ei în biserică?! Și oricum, numai cenușiul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pentru a-l prelua pe rănit... El era alb la față, tremura și gemea mereu. În scurtă vreme, s-au prezentat doi brancardieri, care l-au așezat pe o sanie și au plecat... Ne-am luat rămas bun de la el, urându-i Însănătoșire grabnică. „Te așteptăm cu mult drag să te Întorci” - i-a spus căpitanul, cu durere În glas. Multă vreme am trăit cu speranța că ne vom mai revedea... Nu bănuiam Însă că revederea va avea loc abia după
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a Întâmplat? E noapte... Unde mergem? ― Ai să vezi. Te aștept, scumpo. Despina, care a auzit dialogul din cealaltă cameră, a ieșit. ― Așa-i tati. Un misterios. De aceea Îl iubește lumea.. Să nu Întârziați mult, că mi-i urât - i-a urmărit vorbele Despinei când ei erau deja pe cerdac. Când a văzut birja la poartă și pe cei doi pasageri, Lia a Întrebat: ― Mergem la Hanul cercetașului? ― Poate o fi fost cândva și vreun han pe acolo unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și tu pe-acolo pe unde-a dus mutul iapa, ca să vezi cum e?... Ba la deadul Vasile de la Gostinari am fost!...răspunse Culae, zâmbind cu mândrie. Că trebuia să mă duc... Și la deadul Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ai auzit, Ghiță?... îi șopti. Dddoi ani întttr-unul!... Maică-măiculiță... Și facultatea o termin tot în doi ani!... supralicită Ceaușescu. Gheorghiu-Dej nu reacționă vizibil în nici un fel și își goli liniștit paharul lui cu vin de Cotnari, iar Maurer îl imită, urându-le la toți noroc și sănătate. Bravo, Niculae! îl felicită Gheorghiu-Dej pe colaboratorul său. Înseamnă că ai două creiere-n cap, ca Nicolae Iorga!... Și la ce facultate intenționezi să te-nscrii, după ce termini școala medie..., după ce o să-ți treci maturitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și, fără să spună nici o vorbă, îl trase după ea în odaia de alături, trântind tare ușa în urmă. Rămași singuri, ginerele și socrul se măsurară câteva clipe în tăcere cu o anumită stinghereală, apoi ridicară paharele în aer și, urându-și încă o dată noroc, se grăbiră să le golească de restul de țuică. Ca să spună ceva, Virgil bombăni în chip de scuză că banii aceia vechi erau plini de microbi și că nu se cuvenea să fie dați pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i în prăvălie, se grăbi să-l felicite. Pe căi doar de el știute, Lazăr aflase deja de plecarea Marianei la București. Scoțând la iveală o sticluță cu coniac, el umplu prompt două pahare și îl goli pe-al său, urându-i să aibă încă un băiat. Același lucru și-l dorea și Virgil, care-i ură și el noroc cumnatului său, bând coniacul mai încet, ca să-l savureze. Era un coniac de calitate, dar nu atât de bun ca lichiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să plece capul, ca alții... Și le trase o înjurătură zdravănă acestor "alții", care, cu nemernicia lor, s-ar fi făcut vinovați de complicitate cu regimul. Când își sfârși de fumat țigara, Fănel Trifu îi scutură din nou mâna și, urându-i mult noroc, o luă din loc grăbit, împreună cu camarazii lui, și dispăru în pădure. Când se văzu iarăși singur, pe cărarea care ducea la cabană, Virgil avu brusc sentimentul că strania întâlnire nici nu se petrecuse aievea, ci fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ilustru profesor și că mai avusese și ghinionul de a rata admiterea cu un an mai înainte, era cu adevărat un mare succes. Trecând încă o dată peste felul său mai puțin sentimental de a fi, Sever își felicită călduros discipolul, urându-i nici mai mult nici mai puțin decât să ajungă cât Țițeica de mare. Apoi, într-o rară pornire de generozitate, el îi oferi în dar toată colecția interbelică a "Gazetei matematice", pe care o păstra cu sfințenie, sub lacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
femeie cumsecade și înțeleaptă, îmbătrânită înainte de vreme de necazurile prin care îi fusese dat să treacă. În discuțiile purtate cu el, femeia îi arătă bunăvoință și simpatie, tratându-l ca pe un adevărat fiu. Așa e mama, ea n-a urât niciodată pe nimeni! îi spuse Felicia, cu amărăciune în glas. Asta nu i-a împiedicat pe alții să se bucure de răul ei, c-așa se-ntâmplă-n viață... De la Horațiu, unicul frate al fetei, el află multe lucruri despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și enorma mea grijă era Minodora. Cât timp o voi mai putea ocroti ? Ce viitor puteam întrevedea pentru ea ? Sub flamurile și imnurile de glorie pentru cuceritori se ascundea un neant cenușiu din care nu vedeam nici o ieșire. Totul era urât în jurul meu, ordinea lucrurilor se transformase în dezordine, omul devenise o vietate al cărui unic țel era o strachină de terci. Și de la Simion nici un cuvânt, nici o veste. Până în noaptea aceea, spre primăvară. Dormeam cu Minodora cuibărită în brațele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Alindora. Mărturiile Teodorei nu fac decât să întărească ceea ce bănuiam să fi fost doar halucinația rațiunii mele adormite de anestezie. Minodora... A avut un copil pe când era doar un copil, un copil al deportării, al siluirii. Avea toate motivele să urască bărbații și să fie revoltată de ceea ce i-a rezervat scurta viață, căci a fost scurtă, era cu doi ani mai tânără ca mine. Iar fetița ei, Alindora, ce drum o fi parcurs ca să ajungă de la pruncul înfășat în scutece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și măi Văsâi! De azi înainte eu răspund de satul Arini! Eu sînt tata vostru!! Urechea lui nu-i lungă... Îi numai clăpăugă, i-a șoptit un gospodar vecinului său de laiță. Vorbește tu mult, că poate ți s-a urât cu binele! i-a răspuns vecinul și a zâmbit. De la sine înțeles că mișcarea nu a trecut neobservată de către vorbitor, care totuși și-a continuat perorația oarecum satisfăcut că și-a găsit de lucru pentru finalul prezenței sale în localitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vară-sa i-a strecurat câteva vorbe cum că n-ar fi tocmai rău dacă ar veni mai des pe-acasă... Că paza bună trece primejdia rea, i-a zis. Înseamnă că Năstăsia mea s-a buiecit, i s-a urât cu binele cucoanei!.. Eu asud cioplind la bârne și pe ea o trec căldurile în brațe la ibovnici! Mamă că bine m-a povățuit soacră-mea când îmi spunea că femeia-i ca trandafirul de curând înflorit în grădină, roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dar fără iubire, nu și nu, de șapte ori nu, omule! Apreciez sinceritatea, dar detest inepția gândurilor tale... Că iubirea nu-i un fel de ciulama pe care s-o mănânci pentru a-ți stâmpăra foamea... Ție ți s-a urât cu binele! Dar nici ciulamaua ta nu-i un fel de iubire care să-ți potolească arșița din suflet! Dintre cele două, eu am ales iubirea! Iar tu păstrează-ți soiul ăsta de bine pentru tine. Bună alegere!.. Nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și cum despre sănătate, aș fi vrut să stea așa o veșnicie, pentru că mi se agățau așa de tare ochii de țâțele lor, încât... Drăcoaicele simțeau asta, dar mă torturau, știind că sunt doar un puțoi inofensiv. Iar eu, care uram vizitele de lucru, tot repovestind puștanilor scenele acelea cu fetișcanele în alb, eram ascultat de parcă le citeam din Decameron. Mai mult, după orice mărturisire de acest gen, spuneam că mor de dor după o vizită de lucru de-a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lepădat... Nea Onuț își vede de somn; zâmbind... Roboțelul ruginit muncește din greu. Ține pixul ca pe un târnăcop. Nu scrie nici măcar așa cum scriam eu în clasa întâi. Parcă izbește fiecare literă cu târnăcopul. Aha! Acum m-am prins: omul urăște literele. Parcă ar vrea să le ucidă. Când reușește să aștearnă una pe hârtie, ai impresia că vrea s-o ducă la fitness general sau s-o trimită la carceră, în următoarea clipită. A transpirat tot. Are alături un batistoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încătușatul Onuț, în viața cealaltă, pe când nu eram sfânt de capelă, eram așa de singur în garsoniera aceea a mea, încât, ca să scap de singurătate, aproape că-mi doream tovărășia securiștilor. Singurătatea este o boală mai mare decât ura. Când urăști, măcar ai pe cineva în preajmă, nu ești singur... Milică nu-mi vorbește despre singurătăți. Milică îmi cântă. L-am ascultat ore în șir cântând. Parcă vrea să alunge depărtările și singurătățile, parcă te cheamă să-i răspunzi tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prietenă, cum mi-ai lăsat speranțe...să te văd, să te ating. Însă tu nu mai vrei și mă întreb: cum nu-ți pasă? Nu aș da tot ce simt nici măcar pentru iubirea ta, pe care mă omoară ființa-mi urând-o. De ce atingerea te, atingerea ta, atingerea ta...pentru mine. Numai cu tine, cu nimeni altul, viața merită trăită. Dacă.... Fericirea noastră era atât de mare, încât nimic nu ne-ar fi stat în cale, nimic nu putea fi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Faptul că am veșnicia înainte? Cine-mi spune, vă rog, că viitorul nu se va schimba în mai rău? Pentru că fiind cu el, nu mai sunt eu. Totul se schimbă. Viața se schimbă. Și cu el nimic nu poate fi urât. Căci de idealul fiecăruia atârnă soarta sa. Și idealul meu e el. Și pentru că pentru trupul meu (ce-mi place cum simte trupul meu) există clar, în acel moment (și numai acel moment există, prezentul se simte), în mod cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ei i-ai spus da, mie nu. Care-i adevărul? O: Adevărul e complicat. Cine poate să aleagă? Dar, să-ți explic. Ei i-am spus că nu-mi place rock-ul, pentru că tot ceea ce iubește ea la rock, eu urăsc la viață. Am înțeles că ea nu pricepe nimic, așa că i-am ăspuns cum merita. Să mă opresc? Dar de-abia am început. Și nu te teme, nu am întrecut nici o limită. Memoria mea e foarte bună Numai că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu ar fi fost nimic între noi, desigur. Nici nu a fost nimic între noi! Dacă nu aș fi ținut la el, nu i-aș fi spus asta, căci nu ar fi avut rost ). X: cum poți să nu-l urăști? O: Pentru că nu a fost nimic personal, și sincer m-am săturat de chestii personale în viața mea. Însă stai liniștită, voi acționa în consecință Nu-mi pasă dacă femeia aia țipă la mine pentru că e isterică și țipă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în Angkor, porțile mi se deschid zâmbitoare, iar eu le simt primitoare. E anul 1237, suntem încă în inocența vremii. Angkor e o bijuterie, îl țin în palmă, ca pe o mărgea îl suflu ștergându-l de tot ce-i urât. Și cum cobor, știu că aici , în acest loc, sub India, sub arabi, sub Sumer cu soarele și demonii săi, lângă Egipt soare, sub Olanda, Londra, lângă Evul Mediu, istoria se modifică; se conturează asemenea unei dansatoare minuțios, feminin împodobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nesimțite mă cuprinde cu brațele de mijloc. Mă aduce înapoi încet, mă lasă să mă zbat în disperare, căci mi-am ratat șansa. În același timp, faptul că nu pot mă face să mă simt vulnerabilă, și nu să-l urăsc. Nu mai suport încordarea. Însă instinctul de supraviețuire mă face să încerc să trag de timp. Ciudat, nu-l urăsc pentru ceea ce-mi face. Din cauza lui. Și nu mă deranjează compania lui, ci faptul că-mi va face rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]