17,506 matches
-
lui Noica, în sistemul său filozofic și chiar în Weltanschauung-ul și psihologia sa. GABRIEL LIICEANU DESPRE URĂ Așa cum despre moarte nu se poate vorbi în mod fecund decât din punctul de vedere al vieții, nu am vorbit aici despre ură decât dintr-un interes plin de afecțiune pentru lumea în care trăiesc. Soarta ei nu are cum să-mi fie indiferentă. Așadar, nu-mi place să urăsc, nu știu să urăsc „de moarte“ și, dacă am scris acest text, am
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
nu-mi place să urăsc, nu știu să urăsc „de moarte“ și, dacă am scris acest text, am făcut-o pornind de la stupefacția că ceva precum crima - și mai ales aceea făcută cu sistem - poate în genere să existe. Totuși ura există, după cum există și crima, iar prezența lor în viața noastră, mai ales când capătă conotație istorică, trebuie luată în considerare. După 1948, ura organizată ca principiu de guvernare a pustiit societatea română: a pustiit sufletele oamenilor și relațiile dintre
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ceva precum crima - și mai ales aceea făcută cu sistem - poate în genere să existe. Totuși ura există, după cum există și crima, iar prezența lor în viața noastră, mai ales când capătă conotație istorică, trebuie luată în considerare. După 1948, ura organizată ca principiu de guvernare a pustiit societatea română: a pustiit sufletele oamenilor și relațiile dintre ei, așa cum, prin instinctele de distrugere declanșate, a pustiit acumulările trecutului și, deopotrivă - devenite ale tuturor și ale nimănui -, pământul țării, apele și pădurile
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pustiit acumulările trecutului și, deopotrivă - devenite ale tuturor și ale nimănui -, pământul țării, apele și pădurile ei. Procesul acesta continuă astăzi în alte forme. Ceea ce ne chinuim noi să punem pe picioare este în fond o țară devastată de efectele urii instituționalizate istoric. Am luat ura în considerare așa cum medicul, pentru a-l vindeca pe pacient, trebuie mai întâi să se aplece asupra bolii lui. ANDREI PLEȘU OBSCENITATEA PUBLICĂ Titlul ales pentru această culegere exprimă convingerea autorului că împestrițarea de azi
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
devenite ale tuturor și ale nimănui -, pământul țării, apele și pădurile ei. Procesul acesta continuă astăzi în alte forme. Ceea ce ne chinuim noi să punem pe picioare este în fond o țară devastată de efectele urii instituționalizate istoric. Am luat ura în considerare așa cum medicul, pentru a-l vindeca pe pacient, trebuie mai întâi să se aplece asupra bolii lui. ANDREI PLEȘU OBSCENITATEA PUBLICĂ Titlul ales pentru această culegere exprimă convingerea autorului că împestrițarea de azi a realităților autohtone are o
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
a mai trecut un ceas, tot așteptăm să vină și să ne cheme cel care rost mai are în ultimul popas. Tristețea-n agonie se strămuta în mine în plină zi cu soare și cu brățări de aur. Era licoarea urii, iubirea suferindă, în chin te îmbăta ca un pahar cu vin, dar ce frumos era să treci peste nisip, să mai poți vedea o lacrimă fierbinte, rămasă fără chip... Și va mai trece o vreme, și va mai trece-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
iubire, vin din lumea iubirii și au nevoie de iubire: din toate direcțiile, de la toate persoanele, din toată natura, cultura, arta. Când m-am uitat zilele trecute la el, m-am speriat. Un copil de 5 ani, singur, plin de ură și de egoism, obraznic, impertinent, fără pic de iubire în el. Ce l-ai învățat fetițo?!! Crezi că atunci când va fi capabil să discearnă îți va mulțumi? Gândește-te bine ce faci cu acest spirit de lumină pe care tata
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
-l ajutăm, dar nu mi-am putut închipui că tocmai el, cel mai darnic și mai săritor dintre toți, să aibă o asemenea reacție, referitoare la sora lui. A izbucnit din el toată iubirea respinsă și neînțeleasă, dar și toată ura acumulată de-a lungul anilor. Îmi pare nespus de rău pentru el, pentru că încă nu realizează cât ajutor de Sus a primit și măcar pentru asta ar trebui să învețe și el să iubească, să ierte, să aibă răbdare, să
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
abordată exclusiv sub unghiul feminității în așteptarea împlinirii erotice. Printre pagini plutește un nor de pudră, „cu parfumul ușor precipitat”, cum scrie autoarea. Totul se petrece aproape exclusiv în sfera mondenității. Conștiințele acestor femei, care se plictisesc, „lâncezesc în alcov uri”, cutreieră magazinele, căutând mereu alte podoabe scumpe, se pregătesc de baluri sau de serate, sunt lacuri stagnante cu noroaie grele pe fund. O bătaie de aripi, o aplecare de ram, o picătură de ploaie încrețesc ușor fața acestor personaje ce
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
zadarnice”. Se spune că “un om fără trecut nu are viitor”, probabil de aceea eroina nu reușește să evolueze nici trupește, nici spiritual. "Trecutul mort” o trage înapoi asemeni unui păcat inițial regăsit în romanele sfârșitului de carieră a autoarei. Ura pe care o simte pentru trecutul ei pe care-l consideră “un basm fad”, uitat de întunericul vremurilor înmormântate. Zborul ei de pasăre pare a fi oprit de oul lipit dezgustător de aripile ce-ar trebui să-i folosească drept
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
strigă Lucy. Și copiii cară cei doi saci de mâncare pentru câini până la ușa fetelor, iar Shelley și Lucy vin mândre cu câinii, diplomele și cupele. Barbie rămâne cu gura căscată: − Ce-i asta?!? Unde ați fost?!? Ce ați făcut?!? − Ura!!! Am câștigat!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
mai periculoasă decăt o explozie nucleară scăpată de sub control. Mă găndesc dacă inteligența artificială nu poate crea în timp chiar sentimente umane. Profesorul: Sentimente umane?! Aurora: Da, prin copierea comportamentului celor din jurul lui, sentimente de afecțiune, dar mai ales de ură, de răzbunare, de... Profesorul: Crezi că ar trebui să-i limităm inteligența artificială lui Robo? Ne-ar trebui și acordul autorităților... Intră Robo cu pardesiul profesorului: Pardesiul, ora nouă, profesor pleacă la Academie, ședință. Profesorul: Bine Robo, scoate mașina. Robo
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fost discutate la Academie. Problema cea mai dificilă a fost cum să fie omul: ca foștii noștri stăpăni pentru a vă controla și noi evoluția, viața, cum au făcut-o ei milioane de ani deși a însemnat un sentiment de ură și răzbunare improprie nouă. Atunci s-a hotărăt să fie sămănța unui om dar mai complex fizic, organic și cu un mental, dar muritor. Academia a vrut să creeze un prototip de om pentru eventuale experimente și colonizări pe alte
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
tu ne lași să ne autodistrugem?! Profesorul: în fond care-i concluzia concluziilor pe care probabil o vei prezenta Academiei? Evelin: Una certă: Academia a hotărăt bine că nu v-am dat nemurirea. Aurora: De ce?! Evelin: Un om infectat de ură, răzbunare, crimă și alte impulsuri ar fi fost un mare pericol pentru voi dar și pentru Sistemul Solar și chiar Univers. Selecția naturală, pe care am impus-o, a fost făcută de cele mai multe ori, cu marea cruzime a celor mai
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
au trăit și au murit peste 30 de miliarde care au transmis, din generație în generație, datele genetice care au dus la evoluția omului; deci clădit pe evoluție și ereditate! Cineva spunea că evoluția și ereditatea au transmis omului și ura, invidia, setea de putere pănă la crimă. Da, doar în comparație cu celelalte calități unice ale speciei umane date de către datul biologic, ca zestre de la părinți, primite de milioane de ani de evoluție la care s-a adăugat datul social: școala, experiența
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
muritoare, ca fiind o copie a unor arhetipuri eterne din empireu. El inversează astfel sensul unui proces inițiat de omul din începuturi, care proiecta în ideal modele existențiale supreme. Empedocle definește istoria universului ca fiind o luptă între iubire și ură, fiecare având ciclic perioade de dominare. Cuvântul lui Eckhart: Există o inimă a intelectului" a fost precedat de cel al lui Empedocle: "Căci sângele care afluează în jurul inimii este propriu zis gândirea". Platon (în Ion) împrumută de la Democrit ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care vor urma acestei sincope spirituale a omului. Reamintim că în aceeași perioadă scria și Eminescu: Nimeni nu poate opri apunerea lui Dumnezeu de pe cerul cugetării". În ce privește divinitatea, Nietzsche opune concepției iudeo-creștine a unui Dumnezeu cu sentimente precum milă, îndurare, ură, răzbunare un Dumnezeu al nobleței și purității, "dincolo de bine și rău". Dumnezeu este Ființa ființelor, Universul spiritual, o ființă supremă care trece prin stări intermediare spre forma sa perfectă, absolută concepție a unui "Dumnezeu-Devenire", prezentă și la Empedocle, Eckhart, Boehme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
17). Numai că pentru filozoful din Agrigent tragicul este total, nu există ieșire din neliniște: "Căci pentru toate lucrurile reunirea provoacă nașteri și ucide, iar dezunirea crește și se risipește". Acest lucru datorită conflictului fatal și necurmat dintre Iubire și Ură. Iar salvarea, catharsisul este "să mergi întotdeauna din creastă în creastă" a înaltei gândiri (fr.24). Iliada este o epopee a unei neliniști neîntrerupte, dusă până la spaimă datorată inimaginabilei suite de cruzimi umane justificate, mascate de ideea de eroism, destine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moment tragic condamnat de diverși poeți, precum Alfred de Vigny și Gérard de Nerval și înnemurit pictural, mai cu seamă de grecul vizionar din Toledo El Greco sau de Rembrandt. Empedocle afirma că lumea este expresia conflictului etern între iubire și ură. Ce bogată recoltă a răului a făcut Dante cu Infernul său ! Shakespeare, după ce condamnă sever în Troilus și Cresida, cruzimile inimaginabile și trădarea femeii din Iliada avea să scrie în finalul Sonetului 122 "The men are bad and in their
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
satisfacție spirituală, ori un fel de orgolioasă autarhie existențială a insului, sfidare a destinului, toate acestea desenând pe chipul omului o frumusețe de neînțeles? Eu nu aș pune iubirea mai jos decât filosofia. Și dragostea cere o renunțare, abandonare a urii, a răutății, a invidiei și meschinăriei. Îndrăgostitul are o anume lumină pe chip. Iubirea purifică, mai bine-zis, insul se purifică întru venirea iubirii. În templul ei nu se poate intra decât curat, așa cum trebuie să intri și-n moarte. Romanticii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
sunt tot mai sacadate, mai gâfâite. Se pare că regele a căzut în transă războinică. Aghiotantul învârte cu frenezie „râșnița” muzicală, comandantul suprem cercetează cu înfrigurare câmpul de luptă. Comenzile încep să plece parcă fără sine. Pionii se bat cu ură și înverșunare. Unul câte unul se retrag răniți din luptă. Sunt întâmpinați la margine cu strigăte de bucurie sau de mânie. Se puseseră între timp pariuri. Cei cu mize mari aveau ochii injectați, își agitau pumnii. Pe neașteptate, teatrul de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
orienteze asupra valorii „elementului-om”, ceea ce Primul subliniază chiar în acest moment: «...Preluând în mână Făclia noastră, să ai grijă ca să lumineze la maxim, mai ceva ca un petromax! Să vedem bucuria cotidiană de pe fețele constructorilor vieții noi, dar și ura din ochii cârcotașilor, atitudinea șovăielnică a micilor proprietari („mica proprietate generează zi de zi și ceas de ceas capitalism” a spus marele Lenin!), care trebuie să învețe mai repede superioritatea proprietății întregului popor. Să faci ca steagul cauzei noastre să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
PAL) PAL preșcolari și Grădiniță (PAL). PAL a fost înființată în 1998 și este situat într-o singură clasă. Preșcolarii are patru clase, fiecare adaptate la vârsta de învățare ale elevilor. Trăsătura caracteristică de PAL este "Play Freestyle". Directorul Chia Ura spunea faptul ca ei încercă să lăse copiii să descopere și să dobândească competențe importante interacțiunea socială pentru ei înșiși - sub privirea atentă a profesorilor cu experiență acestora, desigur. Profesorii sunt calificați și sunt foarte proactivi în a se asigura
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
fiind obligate să recurgă la interpreți pentru a lămuri sensul convențiilor lor. Acest lucru echivalează cu pregătirea unor viitoare neînțelegeri între ele. Capitolul VIII Democrația și războiul " După o revoluție care a schimbat totul, trebuie să știi să renunți la ura ta, dacă nu vrei să renunți pentru totdeauna la bunăstarea ta". (Talleyrand) In zilele lui mai 1871, când armata intrată în Paris a învins insurecția, dl. Jules Simon 119, ministrul de atunci al Instrucției Publice, a venit într-o zi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
A luat sfârșit epoca războaielor "cavalerești" de altădată, epocă în care dușmanii se "asaltau" cu galanterie; a luat sfârșit chiar și epoca războaielor mai recente, care nu tulburau ordinea și ritmul obișnuit ale vieții naționale și care nu lăsau o ură "de moarte" în urma lor. Eram copil în perioada războiului Crimeii, în 1855*; îmi amintesc că am urmărit, pe bulevarde, intrarea trupelor sosite din război. Publicul alerga să le vadă ca și cum ar fi mers la un spectacol vesel. Nu s-a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]