4,632 matches
-
vacă foarte bătrână căreia îi spunea Doamna. El și vaca dormeau unul lângă altul în grajd. Ajunseseră să semene, la miros și nu numai, doar că vaca era, fără îndoială, mai înțeleaptă decât el și mai puțin arțăgoasă. Fantin îl ura pe tata. Iar acesta îi întorcea sentimentul. Doi nebuni într-un sat-fantomă, care se înjurau printre ruine, aruncând câteodată unul în altul cu pietre, ca niște puștani cu fruntea ridată și cu picioare strâmbe. În fiecare dimineață, înainte de răsărit, Fantin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mirosind a humus și a lână arsă. Îngrijitorul se întoarse cu două farfurii de supă, o pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște mâini mari, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
târziu, când l-am găsit pe Despiaux. Ceea ce știam deja era că nici judecătorul, nici colonelul nu merseseră să-l interogheze pe procuror. Ceea ce spusese Josăphine căzuse pradă uitării. M-am întrebat, de altfel, adesea de ce. În definitiv, Mierck îl ura pe Destinat, nu era nici un secret. Era o ocazie bună de a-l sâcâi până se plictisea și de a-i târî prin noroi numele și ținuta de împărat roman. Dar cred că există ceva mai puternic decât ura, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
își are poveștile ei, am intrat în istoria lui 1948, an nefericit, ca toți anii ce au urmat lui ’44. Începuse sovietizarea României, comuniștii înstăpâneau în ofensivă și la noi, ca și în centrul și estul Europei. Ursitoarele mi-au urat de bine, știi cântecul ăla: Ursitoare, ursitoare,/ Ce-ai cu mine, frățioare?/ Ursitoarea mi-a fost bună,/ Dragostea mi-a fost nebună. Maică-mea mi-a făcut pe ursitoare-urzitoare, Octavianului, de ursitoare, și, în noaptea ai,a a visat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cântam și îi înconjuram pe oamenii de-i întâlneam pe un drum ce urca mereu, oamenii erau fericiți, luminoși când puneau mâna pe firele alea. Eu îi conduceam. Ne-ai făcut fericiți, îmi spuneau ei, trăim în lumină! Ursitoarele au urat bine, ghiuleaua de foc intrase în mine, dar 1948 a fost pentru România un moment crucial, de schimbări teribile, malefice, schimbări care veneau după instalarea rușilor aici, românii s-au vândut unul pe altul, parcă atunci s-a născut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
supeu consistent, după care, Încă hoinărind agale, s-au Întors la numărul 12. — Splendidă noapte! — Superbă! — Vă duceți să despachetați? — Cred că da. Hai, Burne. Amory s-a hotărât să mai șadă puțin pe treptele din față, așa că le-a urat noapte bună. În spate, unde se mai zărea ultima geană a asfințitului, marea tapiserie a arborilor se Întunecase și promitea fantome. Luna timpurie scălda arcadele Într-un albastru palid și, Împletindu-se În noapte, intrând și ieșind din urzeala razelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
serata a continuat, cavalerii recâștigându-și Încrederea și Începând din nou să o ia unul de la altul În timpul dansului. Cu un sfert de ceas Înainte de miezul nopții, Amory a dat solemn mâna cu Isabelle, În mijlocul unui grup adunat ca să-i ureze drum bun. O clipă și-a pierdut controlul și s-a enervat puțin când o voce satirică, aparținând unui ghiduș ascuns, a strigat: — Du-o afară, Amory! Când i-a luat mâna, a strâns-o puțin, iar ea i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nici acele brațe nu erau Întinse ca ea să se cuibărească În ele, ca săptămâna trecută. Au rămas câteva minute față În față, urându-se reciproc cu tristețe amară. Dar de vreme ce Amory se iubise pe el Însuși În Eleanor, ceea ce ura acum nu era decât o oglindă. Ipostazele lor prefăcute se risipeau În aurora palidă ca niște cioburi de sticlă. Stelele se șterseseră de mult de pe cer și nu mai rămăseseră decât micile răbufniri suspinate ale vântului și tăcerile dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
timp magnific și bun, că geniul Însemna exact combinarea acelor șanțuri și răsuciri inexplicabile din creierul său, că orice fel de disciplină l-ar reduce la mediocritate. Probabil mai mult decât orice viciu sau defect concret, Amory Își disprețuia personalitatea - ura faptul că știa că a doua zi și Încă o mie de zile după aceea Își va umfla pompos pieptul la orice compliment și se va posomorî la un cuvânt mai aspru, ca un muzicant de mâna a treia sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sunt și alte păreri, dar eu trebuia să trec purgatoriul, trebuia să fac o trupă care să mă scuipe la prima ocazie. Văzând că nu are cu cine sta de vorbă, Fialka și-a pus ochelarii și, protocolar, mi-a urat succes. Am ieșit din teatru cu bucurie, ca și cum întâlnirea asta fusese o corvoadă. ― Unde mergem? întreabă, cu accent absolut colosal, ghidul nostru. ― La o bere, spun eu. ― A, păi suntem foarte aproape. Uite, acolo este una la trei beci. ― La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
orice s-ar zice, un pic de timp și pentru așa ceva. Deocamdată mă gândesc la toți prietenii mei, atât de puțini, și le doresc tot ceea ce este mai bun pe lume. Chiar stau și mă gândesc de ce oare, din moment ce toată lumea urează tot felul de lucruri bune, se petrec atât de multe răutăți. Este un singur răspuns pentru asta, credința. Dacă crezi, ai parte de tot ceea ce urezi și ți se urează, dacă nu, totul se năruie, totul este în van. Urările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
este mai bun pe lume. Chiar stau și mă gândesc de ce oare, din moment ce toată lumea urează tot felul de lucruri bune, se petrec atât de multe răutăți. Este un singur răspuns pentru asta, credința. Dacă crezi, ai parte de tot ceea ce urezi și ți se urează, dacă nu, totul se năruie, totul este în van. Urările de bine și de frumos sunt ca niște flori de măr primăvara. Copacul este plin de flori, ca o mireasă îmbujorată, dar multe se vor prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lume. Chiar stau și mă gândesc de ce oare, din moment ce toată lumea urează tot felul de lucruri bune, se petrec atât de multe răutăți. Este un singur răspuns pentru asta, credința. Dacă crezi, ai parte de tot ceea ce urezi și ți se urează, dacă nu, totul se năruie, totul este în van. Urările de bine și de frumos sunt ca niște flori de măr primăvara. Copacul este plin de flori, ca o mireasă îmbujorată, dar multe se vor prăbuși în iarbă, fulgerate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și chiar ușor de Înțeles. Știa foarte clar ce anume Își dorea și se simțea bine În pielea sa, de aceea avea succes la femei. Sursa energiei sale se găsea În momentele În care se simțea cel mai bine; se ura pe sine când nu era așa cum Își dorea. Eu nu prea citesc cărți și nu aș putea explica prea bine natura personalității sale, dar mă gândesc că dinamismul lui Îi deschidea anumite oportunități În viață care se Împleteau armonios, conducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că doream să mă Întâlnesc cu vagabondul și să aflu mai multe. Reiko mă intriga pur și simplu. De câte ori ajungea să-mi vorbească despre Reiko, Keiko Kataoka devenea foarte rezervată, iar expresia feței Îi rămânea impasibilă. Nu știam dacă o ura pe Reiko sau nu, pentru că nu-mi povestise concret ce legătură avea ea cu faptul că bărbatul ajunsese vagabond. Tot ce aflasem despre Reiko era că jucase un rol principal Într-una din comediile muzicale ale bărbatului, că era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
o să-l văd. Vă rămân îndatorată pentru informație. Ați putea să-mi spuneți de unde o aveți? — Informația? Scuze, am o regulă foarte strictă de a nu încălca niciodată confidențialitatea. Sunt sigur că înțelegeți. Ea dădu scurt din cap și-mi ură o seară plăcută. Înapoi în hol negresa încă mai fierbea de enervare deasupra pardoselii ei. — Știți ce-aș recomanda eu? i-am zis. — Ce? întrebă ea morocănoasă. — Cred că ar trebui să îi dai un telefon fiului lui Frau Lange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mult când e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. -3- Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dăm? întrebară femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul la pastă, răspunseră femeiuștile. Atunci, rămâneți cu bine! zise Felix S 23. Tot învârtindu-vă! le urară femeiuștile. Roboții pământeni le îmbrățișară, strânseră îndelung una din mâinile marțianului, apoi, însoțiți de Getta 2, ieșiră din barul „Supernova” și se îndreptară spre navă. În curând, „Bourul” își ambală motoarele valide și, lăsându-se ușor pe-o parte, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
e o problemă reală, de ce o ridici numai dumneata singur, de ce n-o ridică toată lumea? — Unde vor dormi? întrebă mulțimea. — Acolo unde se doarme: în dormitor. Se vor aduce încă două paturi. Altceva? — Altceva nimic, spuse mulțimea. — Atunci, poftă bună! ură responsabilul și, fără să mai scoată o vorbă, se-ntoarse pe călcâie și se îndepărtă. Cei doi pământeni rămaseră în picioare, pradă privirilor curioase a mai bine de o sută de perechi de ochi mediocri. Comandantul Aciobăniței simți că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
viilor din Burgundia", în localitatea Belleville, lângă Paris, între două discursuri prolixe ale participanților, tânărul Galois strecoară un toast scurt, dar categoric. Ținând în aceeași mână și paharul și briceagul deschis, de care se servise la masă, se ridică și urează: "A Louis-Philippe". Apoi golește paharul dintr-o înghițitură și se așează. Toastul lui Galois a fost, în aceea seară, punctul de plecare al unor mari dezordini antiregaliste, în întreg Parisul. La 15 iunie jurații, printre care vor fi fost mulți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dragoste pentru români (și românce) și pentru România noastră natală. Ne vom afla lângă Eminul nostru drag, cu gândul spre țară, spre Platoul munților Bucegi, unde maestrul Corneliu Leu, îndrumător național și internațional al evenimentului, ne va fi aproape. Vom ură cu toții -„ La mulți ani, dulce Limba Română!” și vom cânta : IMNUL MANIFESTĂRILOR de ZIUA LIMBII ROMÂNE (din ”Îndrumarul” pentru Ziua Limbii Române, alcătuit de Corneliu Leu)Ne cheamă Sfinxul din Carpați) Să fim alături frați cu frați În miezul țării
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
rară? să îl ia cu binișorul, că este născut la țară! este un băiat tăcut, la dragoste priceput! toate florile îl plac, e frumos! eu ce să-i fac? voi în pace să-l lăsați, la mulți ani să îi urați! mai multe nici nu vă zic, îl divulg: e un...PITIC *** Crudul adevăr! eu vă spun cu mult respect, prefer totul ce-i concret. chiar de adevăru-i crud, îl prefer să fie... NUD! Referință Bibliografică: CINE ZICE? / Mihai Leonte : Confluențe
CINE ZICE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364411_a_365740]
-
viața și dincolo de ea, ca cerul să vă binecuvânteze cerul pe amândoi și să vă răsplătescă! Nu știu de ce faceți atâtea pentru mine, dar simt că nu mai sunt singură pe lume, așa cum am fost atâția ani! Sofia i-a urat sănătate și emoționată de vorbele ei a închis telefonul. Gânditoare, a ieșit apoi să se plimbe pe faleza din fața casei. Avea o stare de bine pe care nu o mai simțise de mult timp. Se gândeam cu nostalgie la trecutul
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
citește el în ochii victimei, victimelor - frica, spaima. Așa reacționează și câinii - ei mușcă pe cel care se teme, pentru că transpirația izbucnită din frică are un miros specific. Mirosul fricii, ca și al urinei......” Doamne , nu mă-nvăța ce-i ura, nu-mi lăsa sufletul să plece ca un lup în lume, unde e fratele meu, Cain?”, „E lângă tine, lîngă tine”, îmi spune Domnul, acum este momentul răzbunării”. Eu tac, se uită lung la mine Cain, el plânge ori își
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
de apoi - Nicolae, Nicolae, mort, dar vrednic ești Să ne bâlbâi despre mame, și copii, povești - Și în ghetele curate, să ne pui, în dar, Câte-un loc de muncă, frate, și-un abecedar - Nicolae, Nicolae, și ți-aș mai ura Dar nu-i țara poftei tale, ci a altora - Măcar, moșule, din ceruri, să ne pomenești - Căci de daruri, avem darul limbii românești - Și de nu ne-aduci nimică, e pentru că n-ai, Moșule cu traistă mică, un sălaș în
COLINDĂ PENTRU MOŞ NICOLAE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364553_a_365882]