1,952 matches
-
se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești argintii cu trupuri șerpești. Urbea nu putea fi prea departe. Cărarea se lățise și era brăzdată de riduri adânci, lăsate de roți de căruță. Gușteri cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Dar grația nu răpea actului semnificația lui de apetență pro-fund organică. Din contra, o făcea și mai tulburătoare. Adela mănâncă puțin și pe alese, dar cu poftă. Are senzualitatea fină. În restaurant erau o mulțime de cavaleri, probabil funcționari ai urbei, care făceau spirit, toți, cu atâta emulație, de parcă ar fi concurat la un premiu. În sfârșit, am plecat. Înnopta. Apele Ozanei erau acum ca dosul de cositor al sticlelor de oglindă. Din sus, de pe valea largă a râului, venea un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
creștetul brazilor de pe muntele scund din față, apăreau câteva puncte de aur, clătinate de vânt. - De-acu ne-a hi, cucoane! Să plecăm. (Primul plural era abuziv!) Prin Vânători, nici o lumină la case. La crâșma din Humulești - "Despărțirea III a urbei T.-Neamț" - oamenii se antrenau pentru sărbătoarea de mâine. Crâșmărița nu mai cânta. Nu mai avea motiv. Peste mai puțin de un minut, am ieșit în singurătatea imensă a câmpiei. Noaptea era acum înaintată și creștea cu fiecare stea ivită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
permanentă visare, și acum, deodată, toate s-au întors pe dos. El e pensionar; a fost registrator șef la primărie, e adevărat, dar cel care ocupa un asemenea post la timpul acela era respectat și cunoscut de aproape toți cetățenii urbei, era salutat pe stradă cu condescendență, el le răspundea amabil ridicându-și pălăria în descrierea unei fracțiuni de cerc, zâmbind politicos. Acum, după război lucrurile s-au schimbat; este într-adevăr, salutat și acum, dar mai mult de cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce sărbătorea în teatre ultima zi de Ceriales fusese anunțată despre moartea lui Otho și victoria lui Valens și a lui Caecina. Spuse că Flavius Sabinus, fratele lui Vespasianus și prefectul orașului, temându-se de numărul mare de vitellieni din urbe, dăduse ordin ca soldații să-i jure credință lui Vitellius. Poporul îl aplaudase pe noul împărat, considerând că l-a răzbunat pe Galba, și purtase în procesiune, de la un templu la altul, statuile împăratului decapitat de Otho, acoperind cu coroane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cei mai bogați și, prin urmare, cel mai bine înarmați. Când reformele au interzis autofinanțarea, Roma s-a îngrijit de armele și întreținerea soldaților, care au devenit cu toții profesioniști. Azi, soldații pot fi recrutați oricând și oriunde, nu doar în Urbe. — Din câte înțeleg eu, pentru mulți, a fi soldat e doar o meserie, obiectă Proculus. Odinioară însă, pentru romani războiul era o misiune, o datorie sacră față de zeul Marte, potrivit vechilor tradiții. Toți soldații știau că zeii intervin în bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai gărzilor răsunară tot mai încet pe coridor, acoperiți de glasurile gladiatorilor care comentau victoria lui Orpheus. O lună mai târziu, lunga călătorie a împăratului Vitellius, începută la Colonia Agrippinensium, se încheia la porțile Romei. Împăratul insistă să intre în urbe pe podul Milvius, călare și îmbrăcat în ținuta militară, pentru ca oamenii să înțeleagă că aveau să fie conduși de un războinic. Împăratului i se aminti că ținuta militară era acceptată doar în afara zidurilor Romei. După lungi discuții, Vitellius acceptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ajuns ca să-și atragă bunăvoința plebei; trebuia să-i îndrepte atenția asupra faptelor falșilor eroi ai spectacolului, ca s-o țină cât mai departe de treburile politice. Pentru că un popor care se plictisește se poate răzvrăti. De la venirea sa în urbe, Vitellius refuzase să organizeze jocurile în Forum Maximus, unde aveau loc doar curse de cai și de care și unde el însuși se întrecuse cu Caligula, cu ani în urmă. Voia să aibă însă un amfiteatru la fel de frumos, împodobit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Optimus Maximus, ridicat de strămoși, și continuară să se întindă, distrugând arhivele unde se aflau cele trei mii de tăblițe de bronz pe care, din vremuri străvechi, fuseseră scrise textele adunărilor senatorilor și ale plebiscitelor - într-un cuvânt, însăși istoria urbei. De la o fereastră a palatului, Vitellius contempla incendiul. Continua să mănânce, mereu hămesit, golind farfuriile pe care i le aducea Listarius. Privea flăcările și asculta strigătele soldaților săi care, în cele din urmă, reușiseră să pătrundă în Capitolium. Soldații lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
100%) obținut la proba de limba și literatura română din cadrul examenului național de bacalaureat. În egală măsură profesorii de limba română au creat în permanență oportunitatea unui dialog coerent între elevi pe de o parte și diferite personalități culturale ale urbei pe de altă parte: scriitori, actori, muzeografi, bibliotecari. Profesor, Alina Munteanu Profesor, Daniela Ciubotariu Profesor, Alina Oglan Profesor, Alina Stancu Profesor, Oana Amariei Hondrea Motto: Când gata-i cugetul, e totul gata. (W. Shakespeare) Munca și personalitatea educativă ale profesorului
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
AURORA ȘTEFAN Cuvânt înainte Dascăl reputat, director de școală de renume în urbea vasluiană și organizator de manifestări științifice diverse, Aurora Ștefan este fără îndoială o prezență neobosită pe scena didacticii vasluiene, căreia îi face în adevăr cinste de câteva decenii. Nu se ține însă prea departe nici de aceea a literelor din
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București... Foarte de dimineață, dumnealor, (poftește cu mic gest pe cele trei cucoane și pe Goe), frumos gătite împreună cu tânărul Goe, așteaptă cu multă nerăbdare, pe peronul din urbea X, trenul accelerat care trebuie sa le ducă la București. Goe este foarte impacientat. Goe (pe un ton de comandă): Mam’mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie! Mam’mare: Vine, vine acuma puișorul mamii!(îl sărută pe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
i se duce vestea de profesor ultraexigent, sau mai ascunde și alte interese, pecuniare, de exemplu? Cu mulți ani în urmă, pe când practicam dăscălia într-un oraș din Moldova, s-a petrecut un fapt care a uimit și scandalizat întreaga urbe. Doi profesori de matematică, buni prieteni, au pus la cale o afacere murdară. Fiecare să lase cât mai mulți elevi corigenți, dintre cei ce aveau părinți cu posibilități financiare de a-i prepara, și să-i trimită la pregătire celuilalt
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Octavian Stoica sau O comemorare la Casa memorială „Octavian Stoica” Joi, 8 octombrie a.c., între orele 9-11, a avut loc o adunare cu scopul de a ne reaminti despre acela care a fost omul și scriitorul Octavian Stoica, ridicat din urbea noastră bârlădeană. Încă din august a.c. fiica mea, Mariana, a sugerat prof. Serghei Coloșenco dacă n-ar putea să facă un scurt material „in memoriam” Octavian Stoica, fostul lor coleg de clasă, de generație. Cele convenite urmau să devină fapt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fost nevoiți să ne ferim din calea galopului cailor călăreților de Țarigrad sau a harabalelor pline cu mărfuri care intrau sau ieșeau din chervăsăria domnească. Și câte lucruri altfel necunoscute nu am aflat despre cei care au împins înainte această urbe... Când s-a oprit din vorbire, a răsuflat adânc. După câteva clipe, a reluat cuvântul. --Astăzi este pentru prima oară când suntem tuspatru față-n față. Și nu întâmplător... Aș vrea să vă spun că dragul nostru oaspete va pleca
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu Majestatea Sa Regina Elisabeta și A. A. L. L. R. R. Principele Ferdinand și Principesa Maria, cu prilejul serbării a 50 ani de la înființarea Universității; prim miniteru fiind D. Petre P. Carp; Ministerul Cultelor D. C. C. Arion; Primar al Urbei Iași d. Dimitrie Greceanu; Rector al Universității d. D. G. Bogdan; Prefect al județului d. C. Negruzzi; Administrator al Casei bisericii D. D. Boroianu și Protopop Ec. I. Țincoca. Restaurarea celor vechi și zidirea celor noi s-a făcut cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
uram. înviorată, m-am forțat să mă concentrez pe aici și acum și asupra lui Chris. Am mers la Temple Bar, în zona simandicoasă a Dublinului. Unde am fost martora felului în care orașul meu natal se transformase într-o urbe foarte la modă. Care clocotea de viață. Și era foarte atractivă. Oare aș putea să trăiesc aici? m-am întrebat. Cu siguranță, ceea ce vedeam acum era foarte diferit de orașul pe care-l părăsisem în urmă cu opt ani. Destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și negare instantanee, da, da, o descărcare, prefera să nu-și amintească. Nu, nu voiasă-și mai amintească emoții, timidități, neputințe, nu, nu mai avea chef de complicații. O cunoscuse pe Ira în urmă cu ani. Micul său oraș de provincie... Urbea plină de tineri ingineri arhitecți medici din București, trimiși să participe la modernizarea vechiului orășel istoric. Irina lucrase ca desenatoare o vreme, ca aranjoare de vitrine, ca educatoare, așteptând aprobarea de a-și da examenul de absolvire la arhitectură, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nervilor... Păi (strigă băiatul pe geam după mine), mai bine du-te la Ploiești, că-s mai ieftine! Haha, glume de șofer. (Ploieștii erau mai nou orașul lui Brânză, toată lumea îl știe pe cel mai tare om de afaceri al urbei, dar nimeni nu-mi spune din gară cum să ajung la el. În birtul gării, femeia bătrână, dizgrațioasă, nu apucă să-mi pregătescă o comandă simplă și de afară intră apropiindu-se teleghidat de mine un tip țigănos, mic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ne arăta mișcarea de rotație a coatelor. Asta e - constănțenii nu sunt decât bucureșteni care abia așteaptă să poată emigra în capitală. Se întorc apoi în vacanță în orașul natal să-și destindă nervii, cu aere de inițiați în misterele urbei. Aerele astea îi separă net de mitici. Miticul autentic se revendică de la orașul în care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug în provincii și se împăunează că ei locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la orașul în care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug în provincii și se împăunează că ei locuiesc în capitală. Doar ardelenii se simt exilați în Mega Oraș, în Urbea Cașalotică - se lamentează toată viața după burgurile cu arhitectură imperială pe care au fost nevoiți să le părăsească. Îmi aminteam de răfuiala cu miticii a comparatistului Ovidiu Drimba: unde ai văzut tu în Ardeal să se arunce lumea pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
băiat! Cu potențial! îl aprobă din vânt Poetul, ale cărui priviri sclipeau și ele, sub efectul "Morții negre" și se ascuțeau primejdios, răutăcios, ca niște brice. Băiat de băiat! Numele amicului nostru, aici, de față, este pe buzele tuturor, în urbe. Orașu-ntreg este fan Vierme! Dacă i-am cere, ar trece și pe sub asfalt! Nu știi și tu, faima lui ancilară este epică, e lirică, e pe măsura cântecului: "Adrianus vino-ncoace, să ți-o trag la carapace!" Hai, Șefu', se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Orbește! De nu vă-mpotriviți... " Mesajul versificat poartă și o semnătură: Uriel! Arhanghelul însuși, li se adresează: Veniți după mine! BAAL III Veniți după mine... Trecuseră de-acum, în mers, de potcoava largă, de ciment, a stadionului clubului sportiv al urbei (edificiu altădată arătos, prestigios, impozant și plin de glorie, acum demolat integral, cu excepția tribunei principale, generatoare încă de secrete nostalgii, printre suporterii fideli a echipei municipale de fotbal, a găzarilor) și se îndreptau in corpore, supunându-se sugestiei angelice șoptite
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]