1,632 matches
-
ridice și ca o rugă se născu în el năzuința să le facă atât de frumoase încât, deși lucru de mână omenească, să fie demne de jertfa lui Hristos. Parcă plutea, pașii veneau singuri unul după altul, nu simțea oboseala urcușului făcut, da, da, va face o mânăstire în Valahia, acolo în munte, ca să-și aducă aminte... Deodată, din toate părțile, ca o apă îl înconjurară sunete, armonii, glasuri de femei, alternând ca într-o curgere neîntreruptă cu vocile grave ale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spune că a fost a lui Negru Vodă. Acolo ne da voie sfinția sa să coborâm din căruțe. Cu merindea și apa în spinare ne urcam până la schit, pe rând sprijinindu-l pe sfinția sa, care abia dacă mai putea ține piept urcușului. Sus ne așteptau frații și un popă sau doi de la satele din vale. Abia dacă încăpeam în schit, mă întreb dacă aveam loc toți în vârful stâncii. Jos se zbăteau apele Văii lui Coman și ale Dâmboviței, mai ții minte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de părinți, maici și dascăli ai Bisericii. Sunt convorbiri consemnate pe o perioadă de timp mai îndelungată, la începutul anilor ’90. Ele vor rămâne spre zidire sufletească, spre mângâiere și întărire în lupta vieții. Convorbirile redate sunt călăuză bună în urcușul duhovnicesc și conduc spre mântuirea sufletului dacă sunt înțelese și aplicate. 11. Părinți contemporani din Sfântul Munte Athos George Căbaș Descriere: Sfântul Munte Athos este un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga Ortodoxie și nu în ultimă instanță pentru întreaga
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care omul se raportează în întreaga sa existență. Dacă sacrul exprimă idealurile și eternitatea, prin antinomie, profanul urmărește necesitățile lumii fizice îmbrăcate în valorile, de cele mai multe ori, hedoniste ale vieții cotidiene. Trecerea din profan în sacru poate avea semnificația unui urcuș, în timp ce alunecarea de la sacru la profan ar deține sensul unei căderi spirituale. Din această privință, chiar mai mult decât în alte religii, ideea apropierii de perfecțiune se manifestă în creștinism asemenea unui principiu conducător, căutând apropierea continuă de sacru prin
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
nimicirea capodoperelor, și numai Fructele mâniei de Steinbeck scăpa, deși nici acolo nu-mi mai plăcea finalul forțat, cu un bărbat amenințat de inaniție care suge lapte din sânii unei tinere femei. Fără să știu, eram obosit de drum, de urcușul de la gară cu geamantanul în mână până în dealul Furnica unde erau vilele destinate tuturor artiștilor. Chiar în aceeași zi vroiam să mă și apuc de scris! "Mai e și mâine zi", mi-am spus amintindu-mi de frumosul final din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu o făceau cu nimic mai ușoară. Daru se născuse însă aici. În oricare alt loc din lume s-ar fi simțit exilat. Ieși și făcu vreo câțiva pași pe pământul bătătorit din fața școlii. Cei doi ajunseseră acum la jumătatea urcușului. Îl recunoscu pe cel care mergea călare. Era Balducci, bătrânul jandarm pe care-l cunoștea de atâta vreme. Balducci ținea în mână o frânghie, la capătul căreia se afla un arab. Acesta venea în urma calului, cu mâinile legate și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cealaltă parte. Coborî până în vale și urcă pe altă coastă, mai piezișă. Pădurea părea mai deasă și mai tânără. Din când în când crengile joase se agățau de hainele lui Apostol ca niște mâini care ar vrea să-l oprească. Urcușul îl ostenea, își ștergea mereu gâtul cu batista udă și sudorile îi picurau neîncetat din păr pe gât, fierbinți, și se prelingeau pe sub guler, pe spate... În sfârșit pădurea se rări și gardul de sârmă dispăru tocmai la marginea unei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
picioarele coastei... Auzind cum gâfâie oamenii împrejurul lui, Apostol șopti la urechea preotului: ― Nici nu-mi simt picioarele... parc-aș pluti... Boteanu rosti mai tare rugăciunea, înfricoșat de cuvintele lui Apostol care atârna tot mai greu pe brațul lui amorțit... Urcușul se isprăvi. Pârâul iar murmura alături, somnoros. Lui Apostol i se părea că merge de o veșnicie pe o cărare fără sfârșit și din nou îi răsări în creieri întrebarea: "Unde mergem?" Atunci preotul parcă se poticni și îndată prinse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
imense neplăceri. Geniile - acești minoritari sublimi și turbulenți. Gloria are un singur cusur : incomodează atât pe posesor cât și pe cei din jur. Zbate-te pentru glorie! Dar ferește-te de copita ei. Râvnim podiumul regal al artei. Nu și urcușul până acolo. Noi, românii, suntem înșurubați în univers prin speranța fără de sfârșit a lui Brâncuși. Capodoperele se spală pe mâini cu ifosele timpului. Oamenii de geniu nu pot intra în uitare. Pentru că au gabaritul depășit. Geniile au făcut lumină chiar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
putea deveni barieră. Talentul poate fi stea în frunte, dar și cocoașă. Pe oameni, nici spre Paradis nu trebuie să - i îndemni cu biciul. Emigrarea din limba natală provoacă scriitorilor cele mai adânci leziuni artistice. Atenție ! La întoarcere, valea devine urcuș. Există și pacienți care și - au înmormântat mai mulți medici curanți. Mentalitatea oamenilor se schimbă chiar mai greu decât orânduirea socială. Se desprind de mine cărțile pe care le - am scris precum rocile dintr-o stâncă detonată. Speranța și disperarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de mine cărțile pe care le-am scris precum rocile dintr-o stâncă detonată. Mentalitatea oamenilor se schimbă chiar mai greu decât orânduirea socială. Există și pacienți care și-au înmormântat mai mulți medici curanți. Atenție! La întoarcere cărarea devine urcuș. Emigrarea din limba natală provoacă scriitorilor cele mai adânci leziuni artistice. Pe oameni, nici spre Paradis nu trebuie să-i îndemni cu biciul. Talentul poate fi stea în frunte, dar și cocoașă. Din ștachetă, condiția umană ar putea deveni barieră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
se profilează culmea Repedii. La stânga se ițește Păunul. Cu răbdare și tutun, vorba ceea, vom ajunge și acolo... Când ne-am văzut la umbra brazilor uriași din fosta curte a mănăstirii Păun, ne-am așezat răsuflând din greu după atâta urcuș. Pe măsură ce îmi recapăt suflul și mintea începe să se zburătăcească: Dragă ieșene, știi tu când se pomenește pentru prima oară despre existența viilor aici în Bucium? De vreme ce ai pus întrebarea, cred că ai și răspunsul. Așa că îl ascult - mă ia
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
drum. Altfel nu ne mai stă bine numele sau renumele de „Hoinari în jurul Iașilor”, care până acum încă ne mai aparține... Dragă vere, cred că ai dreptate. Ca atare, duși ne cheamă! Coborâm cu pas măsurat, fiindcă se știe că urcușul îl faci cu inima, iar coborâșul îl faci cu genunchii. Când ne vedem la bariera Socolei, privesc căte ieșean și îl întreb: Știi tu câte bariere a avut târgul Iașilor? Dacă mă-i lăsa să mă gândesc, am să-ți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
băut sau ceva de mâncare treacă-meargă, dar să iau frunze de dud este peste înțelegerea mea. Am eu de hrănit niște gângănii - cuminți de altfel - dar mai multe ai să afli mâine, pe când ai să gâfâi călcând anevoie pe Ulița Urcușului... * M-am trezit de dimineață cu gândul la prietenul meu ieșeanul, care sunt sigur că și-a bătut capul toată noaptea cu enigma frunzelor de dud. O fi dezlegat-o, n-o fi dezlegat-o, asta-i treaba lui, dar
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
așteaptă cu gurle căscate? Știi că m-ai luat cam tare? Întâi cu frunzele de dud și acum cu Galata din Deal. Un bob zăbavă, dragule. O să le luăm pe rând, dar picioarele să „lucre”, că altfel Ulița asta a Urcușului n-o urcăm în veci! Cum îi numele uliții așa îi și dealul. Șade proțăpit în calea noastră ca un perete! Până sus îți dai duhul! Asta nu te scutește să-mi lămurești povestea frunzelor de dud. Întâi aș spune
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-i lumină, Pe posturi și programe, spunându-ne -nainte, Că el va fi alesul poporului român, Și nimeni nu va scoate mafia din culcuș, Decât el sau un altul, ce au toți în comun Doar, umbra judecății și dorul de urcuș.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93374]
-
ridica, încet. Alteori vocea cântecului tăcea, și altă voce, parcă a altui om chiar dacă ieșită din aceeași gură, șuiera scurt ca vântul puternic sau bătea ca apa care cade din stânci, și numaidecât cealaltă voce, groasă și grea, își reîncepea urcușurile și căderile. Ieșiseră câțiva păstori și, lăsîndu-și munca, ascultau în tăcere. Deodată, cântecul se frânse tocmai când părea că începe din nou. - Nu mai cînți? întrebă copilul. - Cântecul s-a sfârșit. Copilul își căută bila. O găsi și câteva clipe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
s-ar fi părut stranie bucuria lui, fiindcă nimeni nu era mai nefericit decât în clipa când trebuia să intre din nou în casa stăpânului. Bucuria lui Auta avea însă cu totul alte pricini. Drumul era acuma larg, șerpuind ca urcușul să fie mai dulce, și împodobit cu tufe și cu arbori care rămân totdeauna verzi. La stânga drumului curgea în puhoi puternic, împroșcînd stropi și curcubee, un râu cu apă rece. În dreapta săreau spume și clăbuci de abur pe treptele de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aflaseră de această credință, fie că în fața deznădejdii nu mai aveau de ales. Astfel că ceata sutașului nu s-a dus decât până dincolo de păduri, unde începeau stâncile golașe și peșterile cu lilieci. Căzuse noaptea și oamenii erau istoviți de urcuș. Sutașul le porunci să facă popas. Nu-și luaseră corturi, nici asini. Din neprevedere nu și-au luat nici hrană destulă, și câtă le-a mai rămas au fost nevoiți să le-o dea câinilor, ca să-i liniștească. Se retraseră
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aceea... (Străinul nu-l pricepu. De altminteri, nici nu se străduia acum, urmărind altceva). - Dar palatul Marelui Preot nu este chiar în pisc. Noi zicem așa, Piscul Sfânt, însă de pe umărul Muntelui Vulturilor unde stă palatul și până în pisc e urcuș de o zi. În pisc e un fel de podiș, și o peșteră... Ascultîndu-l cu luare aminte pe pământean, străinul nu mai așteptă și zise: - Atunci ne ducem acolo. Urcîndu-se în luntre, cârmaciul zise: - Prietenul tău nu vine cu noi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la altele. Bărbatul trebuie să fie atent să-și susțină greutatea, pentru a nu influența respirația femeii, sau să adopte variante pe o parte a acestei poziții, care nu exercită greutate asupra nici unuia din parteneri. A cincea cale se numește „Urcușul Broaștei-Țestoase”. Femeia trebuie să stea pe spate și să-și îndoaie genunchii în sus, până când ajung să se plieze pe sânii ei, bărbatul o penetrează și pătrunde adânc în interior. Folosind înfigeri adânci și superficiale, el face ca Tulpina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mea. Despre asta era vorba În clubul nostru de sex. Bruce știe că micile noastre jocuri și flirturi nu fac decât să Întărească o iubire sinceră, făcând-o să se confunte cu propriile-i profunzimi, făcând-o să-și simtă urcușurile și coborâșurile proprii. A făcut-o pentru mine și a mers. Acum sunt o persoană diferită. Mai bună. Zone infectate Un weekend trândav. M-am pilit puțin sâmbătă noapte cu Lennox care a tras un șut În paharul din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de-a doua propune o interpretare diferită, îmbrățișată și de etnologul român Ion Ghinoiu. Ea ar marca încercarea oamenilor de a ajuta soarele, "să-l mențină la aceeași înălțime pe boltă la solstițiul de vară și să-l sprijine în urcușul lui pe cer la solstițiul de iarnă"(p. 107). 83 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, București, Ed. Artemis, 1994, vol. 2, pp. 62-67. Despre simbolismul focului mai pot fi găsite referințe în Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
textelor, introducere și note Diac. Drd. Liviu PETCU Lasă fiilor, înainte de toate, moștenirea credinței nepătimașă (nepătată), și a dogmelor binecredincioase, ca să călăuzești la Domnul nu numai pe fii, ci și pe nepoți, pe calea dreptei-credințe. (Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cuv. 31, cap. 96) Introducere Atât în Noul Testament, cât și în Sfânta Tradiție se găsesc o bogăție de nume, însușiri și sensuri ce se atribuie credinței. De pildă: ea are sensul de: cale de a intra în starea de har
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
va primi toate<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Credința nu e o teorie teologică despre atotputernicia lui Dumnezeu, ci convingerea lăuntrică că Dumnezeu îi va împlini rugăciunea celui ce cere. (n.s. 872, p. 397) footnote>”. (Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, cuv. 27, partea a doua, cap. 32, în Filocalia..., vol. IX, p. 397) Credința - vederea cu ochii minții a celor ce nu se văd „Și cel care nădăjduiește, ca și cel care crede, privește cu mintea pe cele spirituale și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]