24,868 matches
-
Sau ar fi arătat altfel. Istoria presei culturale ar fi fost diferită. Cînd mă uit în urmă și-l văd pe Roger - neobosit că o furnică și neclintit că o stîncă - la biroul lui, aplecat peste șpalturi, cu telefonul la ureche și cu o imensă carioca în mînă, îmi dau seama că pînă și cele mai neliniștite și periculoase epoci din trecutul nostru recent își aveau partea lor de stabilitate și de certitudine. Grație acestei instituții, ascunse privirilor celor mulți care
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
un uriaș din toate punctele de vedere. Degeaba mă vâram eu la Fălticeni în coșul lui de hârtie, sau la București mă cătarăm pe fotoliul sau, inventând cele mai năstrușnice și stupide diminutive. Lui E. Lovinescu să-i susuri la ureche 'tăticontule', ideea mi se pare acum deliranta. Nu și atunci. Nu și lui: mă accepta pesemne că pe pisică noastră persana, Djala (adusă cu avionul de Cella Delavrancea din Egipt), prin blană căreia își trecea mâna când scria la birou
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
tinerețe, La main chaude (1933): Se vede cum se lungesc cămpiile/ pe care le-nfloreste trifoiul stacojiu:/ o sărăcie aprigă/ usucă/ oasele craniene/ prin niște linii franțe ămbinate,/ palida cenusă-a unui Byron/ se vantura pe malul marilor;/ albele oscioare/ ale urechii lui Mallarmé/ șanț ascunse an tărăna din Valvins,/ postavul verde/ al hainei ămpăratului/ se destramă că spumă/ și inima lui Apollinaire/ ănfloreste-ntr-o mușcată roșie? (Poem glorios) (traducere Aurel Țîța). Să ăncercm a proiecta lumină poeticii după care se călăuzește bardul
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
și confecționarea, de dragul demonstrației, a unor atitudini de care tocmai vrei să te desolidarizezi pentru a da credibilitate propriilor aserțiuni. Dacă Perjovschi ar fi citit așa cum se cuvine textul meu, adică l-ar fi citit cu ochiul și nu cu urechea, ar fi constatat că eu nu făceam acolo decît să observ un fenomen și să-l exprim, oarecum, inteligibil ( deși, trebuie să recunosc, această ultimă intenție nu mi-a reușit în toate cazurile). Remarcam acolo un paradox și atît. Tradus
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
an ăncăperea de alături a cabaretului Very din Paris prin al carui perete subțire despărțitor se aude tot ce se discută?... De toate și despre toți. Bârfa celor patru aventurieri ai vremii: Bixiou, Blondet, Finot și Couturier. Tot trăgând cu urechea la ce spun ei alături, așezați la masă, autorul ni-i prezintă: ..." Erau patru din cei mai ăndrăzneti cormorani născuți din spumă ce ăncoronează talazurile neăncetat reănnoite ale generației prezente; niște băieți drăguți a caror existența este problematică, despre care
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
demonizat mereu), care a avut interesul expres "de clasă" de a-l îndepărta de la împărtășirea mai profundă cu "ideologia proletariatului revoluționar", singura corectă, singura mîntuitoare. Eminescu nu este iertat pentru apostazia să, fie și nedusa la capat. E "tras de urechi" pentru că n-a ținut seama întrutotul de Marx și pentru că "în conștiința lui predominau clișeele edenice ale socialismului utopic" (citatul este de asemenea din opera stomatologului Vitner). Să urmărim acum comentariul mucalit al lui Emil Iordache, asupra acestei admonestări post-mortem
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
am avut și noi o epocă de Renaștere, mai putin fecunda decît în occidentul Europei, dar, așa tîrzie cum a fost, reprezintă un fenomen din trecutul literar și cultural. (Udriște Năsturel, Petru Movila). Apoi se ocupă de marii cronicari moldoveni ("Ureche este un om de stil latin, un om de strict stil latin"), de N. Milescu, Istrate Logofătul zis Eustrate, și el, "un om al Renașterii". Și cum ar putea ocoli fenomenul secolului al XVII-lea cînd, la noi, se produce
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
latin, un om de strict stil latin"), de N. Milescu, Istrate Logofătul zis Eustrate, și el, "un om al Renașterii". Și cum ar putea ocoli fenomenul secolului al XVII-lea cînd, la noi, se produce o mare mișcare către individualism. Ureche, Miron Costin, chiar Nicolae Costin, Stolnicul Cantacuzino, Ion Neculce că povestaș (memorialist), Radu Popescu, D. Cantemir influențat de erudiția apuseana sînt expresii remarcabile ale acestei expresivități. Capitolul despre personalitatea și opera lui Cantemir este remarcabil. Îl prezintă ca scriitor de
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
lui Ariosto în biată romanesca ardeleana de pe vremea aceea". Laudă, după aceea, într-un capitol special, ceea ce numește "curentul autohton în faăa romantismului de împrumut". Aici se referă la Heliade Rădulescu, desi crede că "în materie de poezie n-avea Ureche", Costache Negruzzi, Gr. Alexandrescu cu fabulele lui ("fabulele lui au păstrat acest caracter indigen"), Ion Codru Drăgușanu. Cît privește romantismul francez, pe subiecte românești, el e "contemporan cu curentul autohton". E surprinzătoare observația că "Grigore Alexandrescu nu poate fi separat
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
prînzului - auzisem de-afară niște zbierete puternice în interiorul localului. Normal. Nu-i crîșma un'să nu cînte băutorul. Dar, sînt cîntece și cîntece. De jale, de of, de dor, de facut omul să mai riza,... "Si-aolicălică d-aolicăăăăă ș.a.m.d. Urechea mea se deprinsese din copilărie cu sunetele Bărăganului și cu vocile. Dar zbieretele colosale ce se auzeau de dincolo de ușă birtului... Mi-am făcut curaj, am apăsat pe clanță ușii și am intrat. Nici n-am mai auzit clinchetul clopoțelului
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
Mircea Mihăieș Din noianul de inepții, ca să nu zic mârlanii, ce ne trec zilnic pe la urechi, puține depășesc în cinism vorbele unui celebru funcționar de pe la visterie. Întrebat de ce se repede cu atâta violență pe bugetul Ministerului Culturii, filozoful de la Finanțe (nu-i dau numele, pentru că nu merită tipărit într-o revistă culturală!) n-a găsit altceva
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
vijelioși sub cerul care mi se pare brusc asiatic din cauza... (șters, n.n.). Un ofițer în uniformă. Clar, un rus. Mă uit mai bine la el pe furiș și văd că e un maior după grad. El merge absorbit ținînd la ureche un mic tranzistor, care, nu știu cum, îl umanizează. Ceva absurd. Și din nou mă gîndesc la generalul ungur romantic înhățat de piept,...ah! ți, bandit!...și pac, pac! Nici o ceapă degerata nu face un cuvînt dat... Istoria însă, ține minte.
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
de la descalificantele dezvăluiri la gestul adorației se săvîrșește conform unui protocol abil, în trepte. Cu cît supirantul e aparent mai secătuit de blazare și viciu, cu atît se arătă mai înzestrat cu puterea convingerii: Întind brațele să te caut. Ascut urechea să-ți aud glasul. Îmi apare mereu, obsedanta, chinuitoare, silueta ta coborînd nonșalanta scările sau lenevesc căzută pe o bancă. Și ochii. Și mustrarea mirata din privire... Și atîtea. Pot toate acestea umple o viață? N-am crezut-o. Mai
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
sovietici se fotografiau cu mânecă suflecata, ca să li se vadă ceasul de la mână, Gabriel Plesea face tot posibilul ca să i se vadă New York-ul din spate. Strădania să este atat de mare, încât doi dintre zgârie-nori pot fi confundați cu urechile a hipertrofiate a ale distinsului exilat. Dar și mai înduioșător este să descoperim în ochii new-york-ezului de origine română că armata de fotoreporteri se reduce de fapt la un prieten amabil sau poate doar la un aparat de fotografiat cu
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
Curioasa lui marfă, scăpată dintr-o maree îndepărtată, trebuia să atragă atenția cartierului: diverse cochilii, pietre ponces, pietricele lustruite și carapace de crustacee, etalate într-o progresie geometrică. Și aici, prețurile rotunjite și fără vigulă, îl informau pe eventualul client. Urechi blegi și față oacheșă, picioare încă scurte, tânărul posesor al comorii căuta în mod vizibil să atragă atenția trecătorilor. M-a descoperit într-o clipă și aerul său hotărât îi dezvăluia intențiile. El, în persoană, era proprietarul magazinului de pe stradă
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
până atunci, intrând pe neobservate în pielea însinguratului fără identitate, extras din mediul său și pus pe o lamă, ca un gândac, unde ochii observatorilor îl cercetau drept creatură necunoscută, de neînțeles. Dintr-o astfel de noapte rămâneau toți în urechi cu noțiuni de o masivitate apăsătoare, de metal greu, ce începeau să ocupe în conștiințe locul unor piloni. Lozinci bombastice, sforăitoare, părți împietrite ale unei scheme de valori strivitoare. Însăși scara valorilor era o schemă. Societatea - în mare și în
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
un amurg spre răsărit, odată cu fiece dimineață clandestină de nuntă. și se surpau pleoapele sub tălpi, rănindu-mă, Între două săruturi, risipindu-mă, îți simt îmbrățișările înconjurându-mă, pe trupul foșnit, ca pe-o recoltă a piratului tău reflux. al urechii din marginea sunetului ud, căzut printre cuvinteleXIII. cu care mă tac, cu care m-aud. Doar lumina garoafelor ațipite în vază mai bântuie umbra candelei RUGĂCIUNEde dinapoia ochilor tăi, înnoptând pâlpâirea rugăciunii Doamne, fă-mă dor pe frunză,picurate în
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
au fost ei invitați la vreo televiziune? De câte ori au fost invitații lui Cătălin Ștefănescu la Garantat 100% sau ai Eugeniei Vodă la Profesioniștii? Câte premii au primit acești oameni pentru munca lor? Tare mi-aș dori un lucru: cine are urechi să audă! Dacă aș putea, i-aș invita mâine la o asemenea emisiune, să ne povestească dumnealor ce înseamnă să CREEZI un dicționar! Câtă muncă, câtă finețe, câtă migală, câte câutări, cât studiu!! Eu doar bănuiesc câtă trudă se află
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
a mai fost vreo deschidere de an școlar cu fast și oaspeți de la Ministerul Învățământului. Deși, nici asta n-a ținut. Fostul ministru Hârdău este o mărturie. Nu s-a cântat nici Imnul României și i s-a tradus, la ureche, în românește. S-a înfuriat, a vociferat, a plecat, i-a trecut, s-a uitat. Citește și:
Scrisoarea unui român din Ţinutul Secuiesc: Noi românii ne întrebăm dacă mai avem o patrie sau dacă mai suntem cetăţeni ai României () [Corola-journal/Journalistic/25161_a_26486]
-
dacă ne gândim din perspectiva ziarului cotrocenist Hotnews. Sau cioara, din perspectiva organizației politice care este. Când îți spuneam că Gândul a terminat tot ce era de scris, nu mă credeai. Nu mai există niciun articol despre un câine cu urechi imense, un pește care își înghite coada sau o femeie cu branhii pe care să nu le fi tradus deja masteranzii, din Sunday Mail. Așa că au inventat citarea propriilor articole, cu titlu schimbat. Au început cu ceva despre lichefierea morților
Cum se va numi noul post de televiziune al lui Prigoană () [Corola-journal/Journalistic/25217_a_26542]
-
Deschiderea anului școlar la Colegiul Național "Matei Basarab". În fața liceului așteaptă grupuri de elevi îmbrăcați după ultima modă, cu nelipsitele căști din urechi dar și cu fumul ce iese din zecile de țigări aprinse. Dintr-un Passat coboară 5 băieți cu ochelarii de soare deja pregătiți să înfrunte umbra pe care o lasă castanii ce străjuiesc vechiul liceu, construit încă de pe vremea lui
Generaţia Facebook: Bobocii din ziua de azi se cunosc cu mult timp înainte de prima zi de şcoală () [Corola-journal/Journalistic/25237_a_26562]
-
singurul reprezentant al loteriei care se spurcase la cataif. Stănoiu-cred că nu mă înșeală memoria-care vindea lozuri la Tu venise rândul meu luai eclerul și roșeai tot până la cetățeni. În fiecare lună, a doua zi după tragere, se înfățișa o urechi până ce îl mâncai. bătrânică, destul de simpatică, dar tare bizară-ca să nu zic Și noi care credeam că furam neobservați. sonată-și întreba: Și în loc să ne ia banii, ne-a poftit: Am câștigat ceva Maică? Și acum mâncați pe săturate și
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
nemulțumiri de ordin estetic. Soluția pentru aceștia este chirurgia de ginecomastie, care constă în lipoabsorbția sau excizia la nivelul glandei mamare", afirmă chirurgul estetician. Pe de altă parte, otoplastia (soluția propusă de esteticieni pentru a obține armonizarea mărimii și formei urechilor cu celelalte trăsături ale feței și capului) este o procedură mai rar întâlnită în rândul persoanelor de sex masculin din România, însă nu într-un procent neglijabil. Procedura de body lifting este recomandată doar după ce pacientul a ajuns la greutatea
Studiu șoc! Unde se duc, mai nou, bărbații din România by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/25429_a_26754]
-
că trecerea sub tăcere a lacunelor ar fi neserioasă. E uimitor să vezi cum, despre un poet a cărui cadență îi molipsește chiar pe cei mai inerți cititori, molipsire ce merge pînă acolo că ritmul silabelor îți răsună stăruitor în urechi după încheierea lecturii, e uimitor ca despre un autor a cărui poftă de expresie stridentă a atins pragul rar al surprizei estetice - tocmai despre el să se scrie studii de o platitudine lucie. E o impolitețe să scrii fără stil
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Locuri și grupuri e cu totul aparte: poetul nu poate în ruptul capului să scrie eseu, dar nu pentru că ar fi liric sau fiindcă ar avea repulsie față de nuanțele speculative (dimpotrivă, Foarță e un prestidigitator al noțiunilor rare), ci pentru că urechea îi este pliată exclusiv pe calambururi sonore, drept care aliterațiile, asonanțele și etimologiile la care recurge preschimbă pagina într-un carnaval fonetic, zgomotos ca un clopot și gol ca un pahar. Din acest motiv, fragmentele epice care îi ies din condei
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]