2,433 matches
-
trăiască! O femeie se apleca spre copil și își recunoștea în el fiul. Și nu știa ce să facă cu acel bătrân-insectă, ea, care se hrănise timp de câteva săptămâni cu carne de om. Atunci, din gâtlejul ei pornea un urlet de lup. Nici o fotografie nu putea fixa strigătul acela... Un țăran s-a uitat suspinând în ochii capului aruncat pe drum. Apoi s-a aplecat și, cu o mână stângace, l-a împins într-un sac mare de pănură. „Am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al dimineții... Noutatea repetată de sute de guri a răzbătut, în sfârșit, prin zgomotul bombelor. Ultimul tren spre Est tocmai plecase, respectând cu o precizie absurdă orarul obișnuit. Mulțimea s-a lovit de ruinele gării, a încremenit, apoi, covârșită de urletul unui avion, s-a risipit pe străzile învecinate și pe sub copacii dintr-un scuar. Charlotte, derutată, și-a plimbat privirea în jur. La picioarele ei zăcea o pancartă: „Nu traversați calea ferată! Pericol!” Dar din calea ferată, smulsă de explozii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care făcuse din mine un mutant ciudat, incapabil să trăiască în lumea reală. În mintea mea, această distrugere trebuia să semene cu un țipăt prelung, cu un răcnet de mânie, care ar fi exprimat cel mai bine toată revolta mea. Urletul acela țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea unui pince-nez
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aveam să o acuz... Totuși, auzind zăngănitul imperceptibil al ușii, la fel de familiar ca și vocea cuiva apropiat, respirând mirosul plăcut și discret care plutea în apartamentul Charlottei, am simțit cum mi se golește capul de cuvinte. Doar câteva crâmpeie din urletul meu pregătit cu grijă îmi sunau încă în urechi: - Beria! Și bătrânul ăsta care își stropește liniștit gladiolele. Și femeia tăiată în două! Și războiul uitat! Și violul tău! Și cufărul siberian plin de hârțoage vechi, franțuzești pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre ciungul care scutura din cap sfârtecând trupul dușmanului său. Alte cuțite au sclipit între dinți. Din toate părțile izbucneau urlete. Lăzile se izbeau unele de altele. Trecătorii, subjugați de bătaia care devenea generală, nu îndrăzneau să intervină. Un alt soldat cobora în viteză panta străzii și, cu lama între fălci, se cufunda în învălmășeala înspăimântătoare de trupuri mutilate... Charlotte a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
jalnic glasul cobii Și pe uliți grămădite stăteau roabele și robii. Stăteau legați împreună, ici ostași legați de clerici, Țipetele de muiere răsunat-au din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau în aer. Numai turnurile nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste spaimele aceste; Clocotea întreg orașul prins de spasmele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cobii Și pe uliți în grămadă plângeau roabele și robii, Când din Aghia Sofia n-auzeai cântări de clerici: Țipetele de muiere răsunau doar din biserici Prin strigări de bucurie... Oardele cele barbare Înadins făcuse nunta lor păgână în altare; Urlete de biruințe mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau prin aer Numai turnurile-nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste sîngiurile-aceste; Clocotea întreg orașul prins de ghearele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
surpat-au și pe șaptesprezece regi, Țara [î]i supune râuri, marea [î]i supune valul Și în Aghia Sofia cu ovăz hrănit-au calul. Acum stă măreț și rece între suliți, între darde, Prin fereștile deschise vede-orașul care arde. Urlete de biruință, ale chinurilor vaier {EminescuOpVIII 205} Glas tremurător de clopot se amestecă [î]n aer I-ajungea l-a lui ureche printre stâlpii nalți ai scării Și prin vaietul mulțimii sună marmurele mării. * Strecuratu-s-au mulțimea, sala naltă e pustie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
s-a întins. El vedea pe ienicerii cu turbane și [cu] suliți Și mulțimea cea robită se-mpingea vuind pe uliți. Peste-oraș cădea o ploaie de scântei și de cenușă, Grinzi cădeau arzând pe drumuri, și cădeau ferești și ușe Urlete de biruință și al chinurilor vaier Glas tremurător de clopot se amestecă prin aer, Trec prin fum și bălți de sânge, trec pin stîlpii-nalți ai scării Și prin țipătul mulțimii sună vuietele mării. * risipite Și pe frunți încoronate trec a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
copii de crudă vrâstă, și bătrâni și albi sânt unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile mării, Numai bolțile înalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturile mute peste vaietele-aceste
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țărei în Tine - și mă rog, Genunchii-n piatra stearpă și cugetul în cer, Ca Dumnezeu să-ți deie aceea ce îi cer! TEXT AFERENT 2254 Este neagra Miazănoapte Ce-n ruinele de gheață Doarme recea ei viață În lungi urlete de vânt REGELE NORD soți REGINA MIAZĂNOAPTE săraci, căci palatele lor sunt ruine; doar în nopțile [senine] au visuri superbe, căci li se deschide ceriul și-și rumpe negurile lui*; când Miazănoaptea își deschide De poate ca să facă [2memoria mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fiind una de igienă. Comentând acest pasaj, Felicia Vanț scrie : Herodot confundă două lucruri : practicarea băii cu abur, pentru curățenie, și o scenă finală a funeraliilor, îmbătarea cu aburii stupefianți ai seminței de cânepă, cu care ocazie sciții scoteau niște „urlete” (probabil un soi de bocete), crezând că în felul acesta vor îndepărta de la ei sufletul mortului (67, p. 519). încă din 1873, istoricul Alexandru Odobescu a dat o interpretare similară textului lui Herodot : Scriitorul elen a confundat două usuri distincte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acesta încercă să-și elibereze brațul printr-o schemă rotativă clasică. Quintul îi văzu axila expusă și, într-un gest reflex, își proiectă degetele dure precum oțelul într-o lovitură fulgerătoare. Unghiile pătrunseră prin carne, apucară de tendon și traseră. Urletul de durere al călugărului era neimportant pentru că Rim trebuia să se apere de furia unui atac simultan din părți. Sări exact atât cât era necesar pentru a lovi simultan bărbiile celor doi călugărilor. La aterizare, singurul sentiment al lui Rim
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
unei populații înarmate cu... ce? Soldatul îl privi în ochi fără teamă. ― Sper să nu ajungem niciodată la asta, domnule. Cât despre populațiile primitive, istoria Vechii Terre e plină de asemenea conflicte câștigate... Crey răcni atât de tare încît acoperi urletul motoarelor. ― Dacă nu încetezi cu defetismul ăsta, ai cuvântul meu că te voi executa pe loc. Și voi da astfel și un semn privind hotărârea mea de a încheia în liniște cea mai simplă misiune pe care ați avut-o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iar urmărirea filamentului fusese o imensă pierdere de timp. Xtyn reușise să ucidă ființa aceea ciudată, dar realizase că, în lipsa lui, războinicii Omenori din rand suferiseră pierderi serioase. Sondă cu disperare vocea ly, dar acolo se auzeau numai gemete și urlete de groază și nimeni nu părea să aibă vreo soluție. Pe Xtyn aproape că îl durea absența Alaanei din mintea lui. Ar fi avut nevoie de sfaturile ei sau, și mai bine, de ajutorul ei. Aproape că renunțase la ideea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
La catedra de la Collège de France, pe fotoliul său de la Academia de Inscripții, septuagenarul, octogenarul, nonagenarul (subl. n.) stătea ca un înțelept al vechimii pe marmura băncilor ateniene. Afară ceața se întindea și se strângea înapoi, picături cădeau din neguri, urlete de sirene și vâjâituri de motoare tăiau un aer gros și obscur, strigăte nervoase trimeteau unde spre fereștile sălii, iar el stătea liniștit, străin de toate aceste deșănțări ale unei vremi triste și chinuite și în colțul gurii zâmbea o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
se estompa. Iată de ce s-a invocat atât de mult numele Revoluției. Ba mai mult de atât, de acum erau clare nu numai imposibilitatea unei dialectici, cât și imposibilitatea unei comensurabilități între capitalismul tehnologic și marxismul umanist. De aici și urletul ce a răsunat în întreaga Europă și în care predomina cuvântul Marxism. Nu se voia - pe drept cuvânt - să se accepte inacceptabilul. Tinerii au trăit cu disperare zilele acestui urlet prelung, ce era un fel de exorcism și un adio
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
comensurabilități între capitalismul tehnologic și marxismul umanist. De aici și urletul ce a răsunat în întreaga Europă și în care predomina cuvântul Marxism. Nu se voia - pe drept cuvânt - să se accepte inacceptabilul. Tinerii au trăit cu disperare zilele acestui urlet prelung, ce era un fel de exorcism și un adio spus speranțelor marxiste: intelectualii maturi ce erau alături de ei, în schimb, au comis, repet, o eroare politică. Eroare care, dimpotrivă, nu a fost comisă și de Partidul Comunist Italian 1
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
chip copleșitor, sentimentul scurgerii vieții. Poezia, greu perceptibilă imediat, crește și se impune progresiv, prin măreția ansamblului. „Frazele, considerate singure - scrie G. Călinescu -, sunt incolore ca apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării.” Ion înseamnă o revoluție și față de lirismul sămănătorist sau de atitudinea poporanistă și față de eticismul ardelean, constituind o dată, istorică am putea spune, în procesul de obiectivare a literaturii noastre epice. Formula lui Ion este îngrămădirea unui fluviu curgător de
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
este?, Zodie, Vine seara, Cine ești? ș.a.). O orientare singulară în poezia lui Ș. se afirmă în volumul Rugă pentru cei blânzi (1999). Celui ce a fost „sluga clipei trecătoare” și care s-a bucurat „de lucruri mărunte” pe când era „urlet mort” și „mâzgă plutitoare” i se revelă divinitatea, intens colorată biblic, a primilor creștini. Confruntat cu singurătatea și moartea (în poeme ca Pierdut în spațiu, Singuri sub cer, Eram gheară înfiptă în mătase, Gol și plin de frică, Un urlet
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
urlet mort” și „mâzgă plutitoare” i se revelă divinitatea, intens colorată biblic, a primilor creștini. Confruntat cu singurătatea și moartea (în poeme ca Pierdut în spațiu, Singuri sub cer, Eram gheară înfiptă în mătase, Gol și plin de frică, Un urlet până la cer ș.a.), eul își caută izbăvirea: „Lepădați leșul, veniți în imaculata stratosferă / Acolo cuvintele levitează și sufletele alcătuiesc un munte trandafiriu / Purtat de păsări pe aripi. Urcați cât mai e timp, spălați-vă de carnea muritoare, / Veniți sub pleoapa
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
unde notele sumbre se înmulțesc. Starea de angoasă e transpusă cu accente caracteristice unui discurs modern („acest peisaj e rupt/ e făcut din picăturile/ unui cer/ căzut peste noi”, Acest gând), totul situându-se sub semnul destrămării (prăbușire, sufocare, cădere, urlet). Și încrederea în „îngroparea în poem” (Văzduhul surd) parcă dispare, căci verbul se dovedește „orb” și „mut” (Febră), iar cuvintele au „moartea pe ele” (Roata durerii). Culegerile Fumul (1997) și Convoiul (1997) includ poeme ample, unde își fac apariția obiecte
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
de corectitudinea strâmbă, de norma ideologică intrată în carne și în suflet, îndoielile, spaimele și tristețile poetei (abia deghizată în ipostaza eului liric) conturează o zonă de umanitate - una ce se restrânge tot mai mult, pe măsura unor „frânturi de urlet trist, fără ecou” și a unor „deliberări chircindu-se-n unghere”. Utopia e schițată într-un poem de final, în care se exclude parcă, printr-un gest decis, orice intermediar nedorit dintre Autor și Cititor: „Hai, concentrează-te: / vezi cum
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
poltroneria, lipsa ereditară de unitate! Azi după-amiază am trecut prin transele silei de mine însumi, ba chiar m-am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau cu lacrimile". Dar altădată, cu cîteva luni înainte, nota cu semn de memento: "Să nu-ți renegi niciodată originile, oricîte motive ai avea să roșești pentru ele. E o apostazie rușinoasă și de altfel fizic imposibilă, o contradicție în
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
viață din camera de gazare, dar care alege totuși să moară). Interesul simbolisticii vine mai ales din substratul său beckettian: în lipsa lui Dumnezeu, „îngerii bătrâni” nu au cum alege decât propria lor moarte. Dipticul Noaptea e parohia mea (cu părțile Urletul și Beciul) surprinde destinul „groparului Europei” (Hitler) în două momente-limită: la preluarea puterii și în ultimele zile petrecute în buncăr, când are loc și sinuciderea. Nu personalitatea dictatorului iese în evidență, sufocată în tirade prelungite, ci eforturile lui S. de
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]