1,212 matches
-
plante s-ar putea să folosească metalul pentru a stimula producția carbohidraților și încurajarea creșterii. Acest fapt ar putea explica de ce majoritatea plantelor au o parte per milion (ppm) de titan, plantele alimentare au 2 ppm, iar coada calului și urzica au până la 80 ppm. Ca pudră sau în formă de pilitură metalică, titanul reprezintă un risc semnificativ de incendiu și, dacă este încălzit în aer, un risc de explozie. Metodele pe bază de apă și dioxid de carbon pentru stingerea
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
se numește siconă (smochină), fiind tot un fruct multiplu și fals. Cuprinde plante erbacee cu flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic. Frunzele și tulpina pot avea peri urticanți. Fructele sunt achene, înconjurate sau nu de perigonul persistent. "Urtica dioica" L. (urzica mare) este perenă, ruderală din zona de cîmpie pînă în etajul subalpin, mai ales prin locuri tîrlite. Frunzele sunt bogate în fier. Se utilizează în boli de reumatism sau de piele, în anemii și hemoragii, iar tinctura de rădăcină ("Urtica
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
prin locuri tîrlite. Frunzele sunt bogate în fier. Se utilizează în boli de reumatism sau de piele, în anemii și hemoragii, iar tinctura de rădăcină ("Urtica radix") se folosește în soluții de amestec contra căderii părului. Ceaiul din frunze de urzică este recomandat în bronșite. Este o valoroasă plantă alimentară, fiind utilizată în cure de primăvară, depurativ. Alte specii din flora ruderală a României sunt: "U. urens" L. (urzica mică), cu flori monoice; "Parietaria offlcinalis" L. (parachemiță), sporadică prin locuri ruderale
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
folosește în soluții de amestec contra căderii părului. Ceaiul din frunze de urzică este recomandat în bronșite. Este o valoroasă plantă alimentară, fiind utilizată în cure de primăvară, depurativ. Alte specii din flora ruderală a României sunt: "U. urens" L. (urzica mică), cu flori monoice; "Parietaria offlcinalis" L. (parachemiță), sporadică prin locuri ruderale, bogate în humus. Sunt plante erbacee, cu frunze stipelate, simple sau compuse, alteme. Organele vegetative au glande secretoare. Florile sunt unisexuate, dispuse dioic, iar fructul este o achenă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
le cunoaștem în original, ci numai în reproducerile grecești și latinești, care erau de cele mai multe ori niște violente stâlcituri ale originalelor”. Constantin Daicoviciu reține ca „indiscutabil dacici” doar șase termeni: "aniaserxe" (iarbă săracă), "budathla" (limba boului), "diesema" (coada vacii), "dyn" (urzică), "mizela" (cimbru), "riborasta" (brusture). Numele plantelor din lucrările lui Dioscoride și Pseudo-Apuleius au făcut obiectul studiilor mai multor savanți români, printre care: Un studiu laborios și interesant este cel publicat de botanistul clujean Coloman Váczy în lucrarea sa "Nomenclatura dacică
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
Mărin miliardar" pe locul 1 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Într-un interviu publicat în ianuarie 1973 în revista umoristică "Urzica", regizorul Sergiu Nicolaescu a fost întrebat dacă se gândește să realizeze și o comedie. Cineastul a afirmat că are „o fire posacă” și că nu crede că are umor, caracterizându-se drept o persoană serioasă. În opinia sa, „comedia e
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
pe foaia numită pânză, scoate afară staminele și stigmatul, frecându-se de corpul insectei. Există și plante ale căror flori pot fi polenizate numai de insecte care posedă trompe, cum sunt albinele și fluturii. Albina care vizitează floarea albă a urzicii, spre a culege hrana, trebuie să pătrundă adânc cu capul în cavitatea florii pentru a ajunge la nectarul din fundul acesteia. Între timp, staminele de pe foile superioare se freacă de corpul insectei. La unele plante, spre a facilita polenizarea încrucișată
Polenizare () [Corola-website/Science/304425_a_305754]
-
flori ca: trandafiri, panseluțe, coprine(narcise), garoafe, crini, ruji(gherghine), regina nopții, busuioc, tămâița, calapăr, flori de paie, sulumini(gălbenele), la loc de frunte fiind „mălinul”(liliacul) și florile albe(iasomia). Prin case cultivă plante ornamentale ca: țâtronul(lămâiul), leandru, urzica moartă, begonia, crăciuneasa, cercelușii și diferite specii de cactuși numiți de localnici „limba soacrii". În păduri este comun ursul, nărăvit uneori nu numai la vitele locuitorilor ci și la stupii și poamele de prin ogrăzi. Îl urmeaza cerbul carpatin, căpriorul
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
o mare parte dintre ei au fost expulzați, în sat rămânând foarte puține familii printre care se numără Bobanga, Cîndea și Doican. Familiile expulzate, printre care Banciu, Bănceu, Cîrțău, Durdun, Faur, Frăsie, Hoandră, Ionuș, Lazăr, Nicula, Ritivoi, Sarchiz, Tîlvan, Totan, Urzică, s-au stabilit în Sebeșu de Sus și Sebeșu de Jos, Porcești (actualul Turnu Roșu), Bradu și Săcădate, unde s-au apucat de „boștănărit". Satul a fost repopulat cu familii — uneori și familii cu statut de „boieri” ce nu prestau
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
setacea"), mohorul ("Setaia glauca") mai ales în zonele mlăștinoase, coada-calului ("Equisetum arvense"), patlagina ("Plantago langiolata"), roinița ("Melissa officinalis") denumită popular floarea-stupilor, șovârvul ("Origanum vulgare"), tătăneasa (Symphytum officinale), turița mare ("Agrimonia eupatoria"). Pe malul râului Mureș dar și pe lângă pârâuri întâlnim: urzica ("Urtica dioica"), potbalul ("Tussilago farfara"). Terenurile umede, talazurile și grohotișurile sunt acoperite cu covoare de flori de potbal care apar cu mult timp înaintea frunzelor. Întâlnim, de asemenea, lumânărica ("Verbascum phlomoides") sau coada-vacii și captalanul (Petasites officinales). Colinele uscate, terenurile
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
în Turcia, Italia și Japonia. În 1985 obține Marele Premiu și Medalia de Aur la Festivalul Internațional de umor grafic de la Skoplje. În perioada 1983-1984 este redactor colaborator și tehnoredactor la "Viața studențeasca" și "Amfiteatru". Publică numeroase desene în presa: Urzica, Flacăra, România literară, Contemporanul. Părăsește România în 1986 și așteaptă în Grecia viza de emigrare în Statele Unite ale Americii. Între timp deschide o expozitie personală la sala Ministerului Culturii din Atena și expune lucrări în diferite galerii din Atena. Colaborează
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
magalebn, carpen. Din arbuști se întîlnesc: drăcila, păducelul, scumpia, măceșul, porumbarul, mura. Plantațiile artificiale de salcîm sînt întîlnite îndeosebi deasupra dealului. În adîncimile din pante predomină frasinul, teiul, iar mai aproape de rîu - salcia albă, salcia galbenă. Din plante se întîlnește urzica, leunurul (leunurus cardiaca). Printre crăpăturile din piatră atîrnă feriga, în caverne se formează pernuțe de mușchi, iar porțiunile deschise ale pietrelor sînt împodobite cu diferiți licheni. În lunca rîulețului, mai aproape de sat, putem întîlni coada calului de luncă. Pe “Movilă
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
cartofi, ardei), fructele (prune, pere, mere, caise) și, bineînțeles carnea și produsele lactate erau componente ale mîncării. Totuși alimentația țăranilor depindea și de anotimp. În fiecare sezon erau bucate specifice. De exemplu, printre bucatele tradiționale, consumate primăvara erau: tocana de urzici, borșul verde, zeama din carne de miel, cașul ș.a. Vara și toamna țăranii se alimentau, în special, cu legume proaspete și produse lactate. Pentru iarnă și primăvară făceau rezerve de cartofi, morcovi, leguminoase, ceapă, diverse murături, brînză de oi, slănină
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
mai răspîndite bucate la Alcedar erau: borș gros sau borș scăzut (borș des cu varză și crupe de porumb, cu untdelemn sau untură), serbușcă (din zer de oaie), fasole făcăluite, cartofi înăbușiți, varză scăzută (varză înăbușită cu carne), tocană de urzici, cartofi copți, mămăligă, mălai, nălăvancă și multe altele. La felul doi serveau: balabuște cu usturoi și învîrtită. Învîrtita se prepara cu brînză, varză sau bostan. Se mai cocea învîrtită cu ceapă, mărar, nucă cu zahăr, cartofi și diferite dulcețuri. În ceea ce privește
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
ale istoriei republicii este foametea din 1947. Puterea Sovietică, declarată putere a muncitorilor și țăranilor, a confiscat fără scrupule toate rămășițele de pâine din anii precedenți. După mărturisirile martorilor oculari oamenii au mâncat nu numai turte de lobodă, dar și urzică, cioroi, câini, mălai, frunză verde de vie etc. Alții ca să supraviețuiască strângeau buruiene, le amestecau cu tescovină, coceau turte și le mâncau. Unii plecau prin Polonia și vindeau lucruri care le mai aveau prin casă pentru a salva familiile de
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
Obțíne diploma de licență în științe economice în 1971. Lucrează în Ministerul Comerțului, Ministerul Finanțelor și la Consiliul Concurenței, ca auditor. Debutează cu proză în anul 1979 în revista România literară. Colaborează înainte de 1989 la revista Viața Românească și la Urzica iar după 1990 colaborează și la revista Lucifer. Îi sunt publicate în revistele online Respiro și Egophobia diferite scrieri ale sale, iar din 1993, colaborează la revista Luceafărul
Ioan Suciu (scriitor) () [Corola-website/Science/305842_a_307171]
-
Urzica a fost o revistă de satiră și umor, care a apărut în România în perioada 1949-1989, publicând literatură satirico-umoristică și grafică satirică. Revista fost înființată de Aurel Baranga ca "sarcină de partid" primită în 1948. Articolul program al primului număr
Urzica (revistă) () [Corola-website/Science/314907_a_316236]
-
Când acesta și-a dat demisia în 1990, pentru a înființa publicația "Baricada", în locul lui a fost instalat Niculae Stoian, un poet proletcultist de proastă calitate, fost cursant la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. În 1989 revista Urzica a organizat concursul de proză satirico-umoristică, la care Marele Premiu “ I.L. Caragiale” a fost câștigat de Lucian Perța Din 1975, revista Urzica a publicat anual, până în 1989 inclusiv, câte un "„Almanah Perpetuum Comic - Urzica”". După revoluție și revista "Urzica" a
Urzica (revistă) () [Corola-website/Science/314907_a_316236]
-
proletcultist de proastă calitate, fost cursant la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. În 1989 revista Urzica a organizat concursul de proză satirico-umoristică, la care Marele Premiu “ I.L. Caragiale” a fost câștigat de Lucian Perța Din 1975, revista Urzica a publicat anual, până în 1989 inclusiv, câte un "„Almanah Perpetuum Comic - Urzica”". După revoluție și revista "Urzica" a fost lovită de economia de piață. Unii au vrut să și-o adjudece gratuit și de aceea publicația a sucombat. Din 1990
Urzica (revistă) () [Corola-website/Science/314907_a_316236]
-
revista Urzica a organizat concursul de proză satirico-umoristică, la care Marele Premiu “ I.L. Caragiale” a fost câștigat de Lucian Perța Din 1975, revista Urzica a publicat anual, până în 1989 inclusiv, câte un "„Almanah Perpetuum Comic - Urzica”". După revoluție și revista "Urzica" a fost lovită de economia de piață. Unii au vrut să și-o adjudece gratuit și de aceea publicația a sucombat. Din 1990, revista a apărut sub titlul Moftul român, serie nouă, avându-l ca redactor-șef pe prozatorul și
Urzica (revistă) () [Corola-website/Science/314907_a_316236]
-
gorunete unde predomina fagul, carpenul, gorunul, stejarul, cerul, teiul, frasinul, paltinul de munte, ulmul), plantații de conifere (pinul), specii de arbuști (tulichina, șocul roșu și negru, vonicerul, alunul, cornul, sângerul, clocotișul, lemnul câinesc), specii de ierburi (vinarița, trepădătoarea, colțișor, silnic, urzica galbenă, sănișoara, leurda, slăbănogul) și multe specii din floră de primăvară (pâștița, floarea paștelui, găinușe, brebenei, vioreaua). Fauna este diversificata în specii de: mamifere (lupul, mistrețul, vulpea, căprioara, iepurele, veverița, viezurele), păsări (mierla, gaița, pițigoiul, privighetoarea, grangurele, ciocănitoarea, fazanul) și
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
1990-1992), „Clipa", Baia Mare (1992-1995), „Glasul de Nord", Baia Mare (2000-2002), „Jurnalul de Sighet" (1993-1999), „Astra vișeuană", Vișeu de Sus (1996-1998). Redactor-șef al cotidianului „Opinia" — subredacția Vișeu (1996-1998). Colaborator la revistele „Echinox" (1974-1978), „Viața studențească", „Amfiteatru", „Dialog", „Astra", „Tribuna", „Orizont", „Cronica", „Urzica" și almanahul „Urzica", „Luceafărul", „Steaua", „Perpetuum comic", „Familia", „Târgoviștea", „Ziua literară", „Curierul ucrainean", „Helvetica", „Archeus", „Poesis", „Nord literar", „Poezia", „Mișcarea literară", „Oglinda literară", ,Plumb", ,Ramuri", ,Citadela", ,Nord literar", ,Bucovina literară", cotidianul „Graiul Maramureșului" și ,Informația zilei de Maramureș" la hebdomadarele
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
1985 — Premiul „Andrei Mureșanu" și Premiul revistei „Contemporanul" pentru participare la ediția a VIII-a a Festivalului „Armonii de primăvară" — Ziua creației literare, Vișeu de Sus. 1989 — Marele premiu „Ion Luca Caragiale" la Concursul de proză satirico-umoristică inițiat de revista „Urzica", București. 1995 — Marele premiu și premiul revistei „Luceafărul", pentru participarea la ediția a XVIII-a a Festivalului „Armonii de primăvară" — Ziua creației literare, Vișeu de Sus. 1997 — Premiul pentru volumul de poezie în manuscris ,În numele limbii române, la Festivalul Internațional
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
după an a renunțat și s-a înmatriculat în 1949 la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", București, unde l-a avut profesor pe pictorul Camil Ressu. A fost membru în redacțiile revistelor "Contemporanul, Luceafărul, Gazeta literară, Secolul XX" și "Urzica". A fost redactor artistic la revistele "Ramuri" (Craiova) și "Tribuna României" (București). A fost pictor scenograf la Teatrul Dramatic Galați (decoruri și costume la piesa „R.U.R.” de Karel Čapek) și la teatrul din Craiova ("Doi tineri din Verona
Benedict Gănescu () [Corola-website/Science/318626_a_319955]
-
cânte doar pentu el melodia "Highway to hell". Deși în adolescență a practicat canotaj, rugby și handbal, fotbalul australian rămâne sportul său preferat. Toni este un mare gurmand, mâncarea sa preferată fiind macaroanele milaneze, însă detestă preparatele cu mărar și urzicile. Înainte de masă, își deschide apetitul cu un păhărel de palincă de țară. Cele mai frumoase momente din viața lui Toni Ionescu au fost marcate de căsătorie și de nașterea fetiței sale, Crenguța. După cum însuși Toni mărturisește, celebritatea i-a adus
Toni Ionescu () [Corola-website/Science/318865_a_320194]