4,529 matches
-
să păstreze greutatea la care au ajuns. Pe această listă regăsim: ananasul, ardeiul iute, brocoli, andivele, castraveții, căpșunile, ceapa, cicoarea, conopida, fasolea verde, grepfruitul, guliile, lămâia, merele, mango, morcovii, păpădia, piersicile, portocalele, sfecla, ridichea, spanacul, sparanghelul, țelina, varza verde, zmeura, usturoiul, lubenița/harbuzul. Foarte gustos și hrănitor este următorul desert, care se mănâncă, bineînțeles, pe stomacul gol. Eu l-am denumit „desert Gicu”. Se pasează o banană coaptă sau două, se adaugă nucă sfărâmată, o linguriță rasă de scorțișoară și miere
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
să plîngă, și să zică: Cine ne va da carne să mîncăm? 5. Ne aducem aminte de peștii pe care-i mîncam în Egipt, și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6. Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decît mana aceasta." 7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, și la vedere era ca bedeliumul. 8. Poporul se risipea și o strîngea, o măcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
turcească, fettuccine țărănești, gogoșari cu smântână, veloută de potiron aux châtaignes, pește cu salvie, spumă de zmeură, ou frecat, gomboți și ciorbă de praz), face dreptate bietei, dar delicioasei felii de pâine prăjită din anii săraci, unsă cu untură și usturoi, dar și co livei, la fel de seducătoare în dejism, ceaușism, postmo dernism. Revine cu tâlc în carte una dintre cele mai profunde și perene efigii ale rânduielii familial-culinare: cuptorul bunicilor. O „instituție“ vitală, aproape complet dispărută, dar care asigura cândva fermecător
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Abrumcic". Alături de cei câțiva copaci vii mai erau și câțiva de natură statică pictați pe copertine. Abrumcic bătrânul avea un fecior, Ițic, care învârtea toată afacerea și două fete care serveau la masă. Fripturi de tot felul, mici, cârnați cu usturoi, fudulii, în fine, tot ce-ți dorea suflețelul dacă te ținea portofelul. Aici veneam de obște sâmbăta. Și iată că-l văd la o masă pe Petrică Tănase împreună cu Onofrenco Vasile. Onofrenco, după o baie bună mânca de speriat. Mi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
că tot învățători, ne-am suit într-un vagon de marfă plin cu baloți de paie. Deshidratați, bolnavi, am ajuns la Lugoj și de aici, pentru o haltă de înzdrăvenire la Slatina, în familia unei cunoștințe. După o cură cu usturoi am început să ne refacem sănătatea dar să crească spaima de avioanele americane și engleze care bombardau morile și fabrica de biscuiți “HerdanAluta” din apropierea casei unde eram găzduiți. Am plecat din cartierul Clocociov, fiind trimisă de către inspectorat la Urși-Vâlvoi. Directoarea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
rămână dincoace, unde îi condusese destinul lui de parvenitism, de care destin începea să aibă conștiință. Pentru norocul lui, nu putuse trata pe Ada altfel decât trata pe mahalagioaicele lui; felul ăsta avea pentru ea savoare, un gust ușor de usturoi, ce-i plăcea făinăresei. El se purta cu ea așa pentru că avea firea prea formată ca să și-o schimbe și pentru că temperamentul lui îl slujea bine acum ca și totdeauna: nu fusese niciodată refuzat de femei pentru a avea îndoieli
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vii cu Zeida ca să-nveți himiș... Leonaș scoase limba. Dintr-o dată, cei doi bătrâni începură a hărhăti cu spor. Lângă boiangeria lui Simca Rotner, cu spatele la orgile lui din ceară roz și ceară albastră, Aizic, lumânărarul, ședea după tarabă puțind a usturoi. Privea răbdător la îmbulzeala de peste drum unde negoțul de oale al lui Iuju Șafer era înfloritor. Gălăgioase și pline de pretenții, niște țărănci ciocăneau vasele de lut, încercând să rupă prețul. O doamnă cu voaletă intră la „Mobila”. Gras și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și-l ducea În dormitorul lui. Dar acum cum nu se mai Întîmplase pe vremea cînd frații lui mîncau În Disneyland; toți servitorii veneau să-i țină de urât lui Julius venea pînă și Nilda Sălbatica, bucătăreasa care mirosea a usturoi și era spaima tuturor În zona ei, cămara și bucătăria, cînd apărea cu satîrul În mînă; venea, Însă nu Îndrăznea să-l atingă. El ar fi vrut s-o atingă, dar pe atunci era sub influența atotputernică a maică-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În zona ei, cămara și bucătăria, cînd apărea cu satîrul În mînă; venea, Însă nu Îndrăznea să-l atingă. El ar fi vrut s-o atingă, dar pe atunci era sub influența atotputernică a maică-sii, care detesta mirosul de usturoi; pentru Julius tot ce mirosea urît mirosea a usturoi, a Nilda și cum nu știa prea bine ce este usturoiul, Într-o seară a Întrebat-o, iar Nilda a Început să plîngă; Julius Își aduce aminte de ziua aceea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
satîrul În mînă; venea, Însă nu Îndrăznea să-l atingă. El ar fi vrut s-o atingă, dar pe atunci era sub influența atotputernică a maică-sii, care detesta mirosul de usturoi; pentru Julius tot ce mirosea urît mirosea a usturoi, a Nilda și cum nu știa prea bine ce este usturoiul, Într-o seară a Întrebat-o, iar Nilda a Început să plîngă; Julius Își aduce aminte de ziua aceea ca de prima zi tristă din viața lui. De mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar fi vrut s-o atingă, dar pe atunci era sub influența atotputernică a maică-sii, care detesta mirosul de usturoi; pentru Julius tot ce mirosea urît mirosea a usturoi, a Nilda și cum nu știa prea bine ce este usturoiul, Într-o seară a Întrebat-o, iar Nilda a Început să plîngă; Julius Își aduce aminte de ziua aceea ca de prima zi tristă din viața lui. De mai mult timp Nilda Îl fermecase cu povești despre pădurea virgină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să moară de frică atunci cînd Îi invită să bea un pahar de sirop și să stea puțin de vorbă. Julius spuse: bine, dar ea refuză, altădată, acum erau grăbiți. Totuși, chiar atunci apăru Nilda cu coșul ei plin de usturoi, varză, țelină, ceapă etc. și numai ca s-o contrazică pe Vilma acceptă invitația. Merseră toți trei la un restaurant-bar, o terasă foarte mare așezată chiar pe malul rîului, lîngă podul suspendat. Aici Nilda a băut o halbă mare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mexican. Dar asta n-o privea pe ea, era bărbatul doamnei, nu al ei. Se Întoarse din nou și observă că Santiaguito continua să se uite lung la ea. Nilda se spălase bine ca să nu-i mai miroasă mîinile a usturoi și scotea strigătele ei obișnuite de bucurie, Întrerupte de data asta de privirea aspră a domnului, ce-i cu exaltarea asta femeiască?, de ce nu plecau odată?, să fie totul instalat În mașini cît mai repede, nu puteau să bea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
totul instalat În mașini cît mai repede, nu puteau să bea și ei un gin and tonic pe o terasă, undeva la umbră? Susan ținea la ei, desigur, dar exista din păcate o Întreagă tradiție, ca bunăoară Nilda mirosind a usturoi și apoi Arminda asta, care plîngea Întruna, făcea mereu semnul crucii și scotea cîte un „Binecuvîntați fie cei care trec pragul acestei case“. Biata Susan făcu un efort și o sărută pe bucătăreasă, dar, uite, Arminda Începu iar să bocească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bloc, așa că, biata vietate sfârșește destul de repede și, o dată cu moartea ei, se destramă și sublima iluzie. Alții, tânjind tot de dorul satului, “ochesc” vreun petic de pământ și nu se lasă până nu pun pe el ba niște ceapă sau usturoi, ba cartofi, roșii sau fasole. De cele mai multe ori ies în pagubă cu “lotul” lor, care le oferă, să zicem, o roșie la un preț mai mare decât dacă ar lua-o direct din piață. Însă, bucata aceea de pământ e
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
În salon sunt trei paturi ocupate de femei care au născut recent, la una dintre ele au venit soțul și soacra. Neavând niciun obiect de mobilier la îndemână, soțul a pus farfuria de plastic și pachetul cu carne unsă cu usturoi direct pe burta soției, care, operată fiind, prezenta o proeminență bine înfășurată în bandaje și nicio reacție umană, fața în sus și ochii închiși. Soacra turuia lângă ea pe pat, nu părea să fie deranjată de lipsa unui răspuns, soțul
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
de simple coincidențe, dar aproape în fiecare dimineață, când mă duceam să cumpăr pâine sau vinete, doamna aceea (se numea cam Gerda) ieșea din cameră, să mă întâmpine. În mâna dreaptă ea ținea olița, în mâna stângă un cățel de usturoi. „Vezi ce cuhată sunt ?“, spunea, de fiecare dată (ar fi vrut să spună curată, dar graseia cumplit), „Vezi ce cuhată sunt ? Spăl până și ustuhoiul, cahe n-ah thebui spălat fiindcă stă acopehit de cojițele lui, dah eu tot îl
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu ușa deschisă ? Nu-i fhumos“. „Citeam o carte, doamnă, de unul, Kierkegaard, dacă vreți, v-o împrumut și dumneavoastră.“ „Mehsi“, mi-a spus ea, „deocamdată citesc alt homan“. Iar după ce a vărsat olița în chiuvetă și a clătit demonstrativ usturoiul, doamna Gerda s-a întors spre mine, șoptindu-mi ca pe o taină: „Am auzit că și dumneata shii...“. „Da, doamnă“, i-am mărturisit, „scriu de mă rup“. „Ce shii ?“, m-a întrebat ea, „și de ce shii ?“. „E o infirmitate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îl trăgea de urechi sau îi dădea cu nuiaua peste mâini, pentru asta: „Matale ai mâncărime la limbă!“ și „Matale nu stai o clipă locului, parcă ai viermi“. Nicu avusese viermi, într adevăr, dar doctorul Margulis îi dăduse să ia usturoi și țelină și cofeturi contra limbricilor, și l scăpase. Voia să se împrietenească cu străinul, pentru că se vedea de la o poștă cât de neajutorat era. Nu se aștepta chiar să primească răspuns la întrebarea lui despre Dumnezeu, așa că spuse tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fine, vorbind din nou mai pe românește, i-a poruncit cu multă blândețe ce să facă de azi încolo. — Intri la regim. S-a terminat cu țuica dumitale de prune, chiar dacă-i foarte bună, cu ciorbele acre ale nevestei, cu usturoiul și ceapa și piperul, nici legume sau poame crude n-ai voie. Nici pâine abia scoasă din cuptor, cu cât e mai uscată, cu atât e mai sănătoasă. În schimb, să mănânci untdelemn, carne fiartă, legume opărite cu unt. Ou
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Două brazde - am răsturnat, Am tras o brazdă, am tras două, Am tras patruzeci și nouă. Cat la soare, prînzu-i mare, Nu-mi aduce de mâncare. Mă uit în vale, pe cărare, Vine toanta cu mâncare Tot cu turtă ș-usturoi. - Du-te toanto! înnapoi. La tătuța - am alergat Și așa mi L-am rugat: - Dă-mi, tătuță, patru boi Să duc toanta de la noi. - Ie, băiete, și opt boi Că toanta tot îi la noi. La popa am alergat Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
miei. 336 Culbeci, ca să crești, Scoate coarne boerești Și te du încet pe cale Pân-la Dunăre la vale, 5 Fie apa-i bună, rea, Tot să bei din Dunărea. 337 Jos în vale pe-un pietroi Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, 10 Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. 5 Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-ai miei. 336 Culbeci, ca să crești, Scoate coarne boerești Și te du încet pe cale Pân-la Dunăre la vale, Fie apa-i bună, rea, Tot să bei din Dunărea. 337 Jos în vale pe-un pietroi Șede-un codobăturoi Și mănâncă usturoi, Și nu se mai satură Cu-a lui codobatură. 338 Epșoara Domnule, Măria Ta, Aveam toată starea mea, O epșoară, bună, rea Îmi țineam casa cu ea. Slujbașii Măriei Tale, Venetici și haimanale Mi-o ochiră Și-o răpiră. {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu anumite însemnări edificatoare... ― Nemernicule! ― Chestiunea asta am aflat-o, firește, fără să vreau. Pereții ăștia sânt al naibii de subțiri... Bătrâna clipi nedumerită. ― Nu înțeleg. Despre ce însemnări e vorba? ― Te faci că nu știi?! Bătrânul o privea cu ură. Nici usturoi nici... Avea dreptate maiorul! Melania Lupu zâmbi trist: ― Deci a reușit. Asta a urmărit și iată că a izbutit. ― L-a aiurit ca pe un sugaci, spuse Doru Matei improvizând așternutul în fotoliu. Uite cu cine m-am înhăitat! ― Domnii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-mi, copii, cum v-a plăcut cina? — A fost delicioasă, spuse domnul Robichaux. — Minunată! îi întări cuvintele doamna Reilly. N-am mai mâncat o mas-așa bună de nu știu când. Santa râgâi sonor. — Cred c-am pus prea mult usturoi în vinetele umplute, da’ am mâna spartă când e vorba de usturoi. Chiar și nepoții mei îmi spun: „Hei, mam’mare, iar ai pus prea mult usturoi.“ — Ce drăguț, spuse doamna Reilly, gândindu-se la nepoții cei mâncăcioși. Mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]