KorAP: Find »[drukola/base=uter & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...59 >

1,473 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

dumneavoastră e pe mâini bune... Cât despre uter...” „Spuneți odată ce aveți de spus și nu mă mai chinuiți atât...” „Iată cum stă chestiunea”, se hotărî să vorbească mai de-a dreptul ciungul. „Există cazuri când și bărbații sunt Înzestrați cu uter... Știți, excepțiile Întăresc regula...” „Vreți să spuneți că eu sunt o excepție?” „Din câte țin minte, n-am spus aci” (ciungul accentuă cuvântul aci) „că ați fi o excepție.” „Și atunci cum rămâne cu sarcina?” „Trebuie să vă mărturisesc totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
putea să vă pierdeți piciorul...” „Lăsați piciorul la locul lui. Mai bine lămuriți-mă mai Întâi cum stă chestiunea cu sarcina...” „Am spus că dumneavoastră sunteți excepția de la excepție. Un caz Într-un fel unic. Sarcina dumneavoastră e aici, iar uterul În altă parte...” „Cum adică În altă parte?” făcu Noimann, simțind că-l ia cu frig... „Să presupunem că aș avea un uter...” „Păi tocmai, că nu aveți...” „Atunci...” „Aveți În schimb un fetus...” „Și uterul unde se află?” nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
că dumneavoastră sunteți excepția de la excepție. Un caz Într-un fel unic. Sarcina dumneavoastră e aici, iar uterul În altă parte...” „Cum adică În altă parte?” făcu Noimann, simțind că-l ia cu frig... „Să presupunem că aș avea un uter...” „Păi tocmai, că nu aveți...” „Atunci...” „Aveți În schimb un fetus...” „Și uterul unde se află?” nu putu să se abțină să Întrebe Noimann... „Naiba știe unde”, spuse ciungul. „Într-un alt corp...” „Ceea ce-mi spuneți e absurd”, Încercă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
dumneavoastră e aici, iar uterul În altă parte...” „Cum adică În altă parte?” făcu Noimann, simțind că-l ia cu frig... „Să presupunem că aș avea un uter...” „Păi tocmai, că nu aveți...” „Atunci...” „Aveți În schimb un fetus...” „Și uterul unde se află?” nu putu să se abțină să Întrebe Noimann... „Naiba știe unde”, spuse ciungul. „Într-un alt corp...” „Ceea ce-mi spuneți e absurd”, Încercă să se revolte pacientul. „Așa pare la prima vedere, dacă Însă am sta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
epopee...” Noimann dădu să schimbe vorba: „Bine că n-ați dat și de o piramidă...” „V-am spus de atâtea ori, dar dumneavoastră nu vreți să rețineți, piramida e În altă parte. Aici a fost doar o mumie.... Vorbesc de uter și placentă, cred că ați Înțeles?” Noimann făcu din cap că da. „Atunci e-n regulă”, conchise ginecologul. „Avem aici de fapt o incantație... priviți, vă rog!” Și, scoțând feșele din rană, ciungul Îi desfășură În fața ochilor un sul, plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
uităm faptul că orice judecată ține de instinct. Suntem, la urma urmei, cu toții niște fetuși expulzați În necunoscut. Un pântece ne germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. Și pe aceasta de casa de nebuni. Vă sfătuiesc Încă o dată: vizitați stabilimentul doctorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
În ceață. După al patrulea și-al cincilea, plutești În ape tulburi. Al șaptelea te trimite să poposești un pic În lichidul amniotic. Acolo totul e cald, umed și plăcut. Stresurile dispar. Și, odată cu ele, și mustrările de conștiință. În uterul matern ai parte doar de vise plăcute. La ce bun aceste guri, aceste cavități bucale ce plutesc În fața ochilor? Cui folosesc obscenitățile? Dacă nu Încapi În uterul matern, atunci poți Încăpea În uterul consoartei. Mathilda, desigur, nu are doar cavități

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
umed și plăcut. Stresurile dispar. Și, odată cu ele, și mustrările de conștiință. În uterul matern ai parte doar de vise plăcute. La ce bun aceste guri, aceste cavități bucale ce plutesc În fața ochilor? Cui folosesc obscenitățile? Dacă nu Încapi În uterul matern, atunci poți Încăpea În uterul consoartei. Mathilda, desigur, nu are doar cavități bucale, are și uter ce seamănă, la drept vorbind, c-un alambic... Fraze sofisticate. La ce bun să gândești astfel. Poate e mai bine să nu gândești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
odată cu ele, și mustrările de conștiință. În uterul matern ai parte doar de vise plăcute. La ce bun aceste guri, aceste cavități bucale ce plutesc În fața ochilor? Cui folosesc obscenitățile? Dacă nu Încapi În uterul matern, atunci poți Încăpea În uterul consoartei. Mathilda, desigur, nu are doar cavități bucale, are și uter ce seamănă, la drept vorbind, c-un alambic... Fraze sofisticate. La ce bun să gândești astfel. Poate e mai bine să nu gândești defel. Șuvița rebelă Începea să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
doar de vise plăcute. La ce bun aceste guri, aceste cavități bucale ce plutesc În fața ochilor? Cui folosesc obscenitățile? Dacă nu Încapi În uterul matern, atunci poți Încăpea În uterul consoartei. Mathilda, desigur, nu are doar cavități bucale, are și uter ce seamănă, la drept vorbind, c-un alambic... Fraze sofisticate. La ce bun să gândești astfel. Poate e mai bine să nu gândești defel. Șuvița rebelă Începea să-l enerveze. Mereu Îi pica În același loc. Nu cumva Îi făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
de tălpi? Tălpile, când atingeau podeaua, trebuia să nu se transforme În șalupe plutitoare. Picioarele le puteai ancora În podea, dar atunci când podeaua devenea lunecoasă, ce făceai? Unde mai găseai punctul fix de care să te-agăți? În drum spre uterul matern, obiectele din jur deveneau lichide. Noimann se afla la al câtelea pahar? Prin urmare, marșul continua. „TABLETELE ACTIVE DE CURĂȚARE PROTEFIX Înlătură rapid (15 minute) și eficient resturile alimentare, de cafea, ceai sau nicotină și au efect deodorizant. Toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
sa se datora și dozei de barbiturice pe care, probabil, o luase În timpul „marșului său funerar”... Poate că viziunile se datorau amestecului de alcool și de medicamente... Pudra adezivă Extra Forte nu putea să aibă decât un efect colateral. Imaginea uterului matern În care plutea Noimann cufundat În lichidul amniotic, Înconjurat de ochi triunghiulari, de tălpi imense, Încrustate cu zodii, și dinți ce clănțăneau de frig nu venise de la sine. Poate că acolo Își avea rădăcinile infernul său... Cine spusese că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
doua urnă sau urna umedă, văduva Își pune un cubuleț de zahăr În ceșcuța de cafea, amestecându-l cu mare grijă. În timp ce cubulețul se dizolvă În lichid, urna doamnei Începe să se agite. Toate organele ei, Începând cu ficatul, pancreasul, uterul și intestinele Încep să se rotească, Încet, În sensul acelor de ceas. Apoi invers. Toată această operație se Întinde pe parcursul unei jumătăți de oră. Timp În care distinsa doamnă și inginerul stau liniștiți la taclale, fumând câte o țigară. Poartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
și-am dispărut... trăim ca-ntr-un coșmar. Suntem, la urma urmei, cu toții niște fetuși expulzați În necunoscut. Un pântece ne germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac veșnic nesătul. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămânilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într‑un cuvânt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim viețile. Inutil să vă mai spun câte ne vor sta În cale: familie, clanuri, prieteni, rude, coterii literare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

zi. Cu numai un ceas înainte de a expia, vei zice: „Viața mea a fost un dezastru!”. NU! Ești câștigătorul unei curse demențiale! Ți s-a spus la școală. Din câteva milioane de spermatozoizi-frați, ai fost singurul care a ajuns în uter! Un parcurs al disperării; încerci, uneori, să îl vizualizezi, te întărește. Te duci cu gândul că ai fost chiar un ales. Mereu cauți să te poziționezi; nu ai venit pe lume întâmplător; nici măcar un fir de praf nu există fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
mai introduci câteva fufe. Nu. Caravella e suficientă pentru Stațiune și pentru roman. Ar mai intra în discuție femeile rele de muscă; nu te interesează, țin de micile găinării sentimentale; în rest, nasc și cresc, convinse, copii; fac parte din uterul Stațiunii. Scrii; nici Romancierul nu stă degeaba... Filozoful a fost vizitat, azi-noapte, de Castelan; trăiește și vrea să salveze Stațiunea de „revoluția” pe care o pregătește Comitetul Cetățenesc! Este, se pare, o acțiune disperată din partea lui. Și o greșeală, totodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

scuipe prin closetele publice, la masa bogaților sau în obrazul sfinților? Ce-i mai trist decât să îngădui viermelui să te lepede părticele printre cearșafuri, prin săli de așteptare, în gări din care doar se pleacă, în pântecele șotronului, în uterul locomotivelor, în sângele șinelor de cale ferată? Ce-i mai dezgustător decât să ascunzi în buzunarul de la piept un fir de vis cât grăuntele de nisip, să crezi în el, să aștepți rodirea și, apoi, când lumea trâmbiță deșteptarea, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
zi de muncă, înnopta în pragul ușii, pentru a nu tulbura liniștea grinzilor. Căsuța lui Petru avea 4 grinzi, erau la fel de obosite precum stăpânul (cât era ziua de lungă țineau pe umeri cerul; stelele, ca niște pioneze, fixau întunericul de uterul nopții). Petru își privea povestea pe gaura cheii, punea punct, punea virgulă între inimi și o lua de la capăt. Oamenii nefericiți își zidesc fericirea în ascuns: mormântul, sicriul, punțile, bani negri pentru vămi albe. Petru ardea în propria nefericire, precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Ghearele spintecau razele lunii, viscol cu îngeri blonzi la fereastră. Dumnezeu, în postul Paștelui, mătura cerul de stele, mamiferele își ancorau zborul de alt cer. Dumnezeul nebunilor, închide ochii cât să înfigem pioneze în tavan! La noapte întunericul va ermetiza uterele cimitirelor, visele vor despleti curcubeul ca pe o fata morgana în călduri. Pe scaun în dreptul ușii, paznicul dormea cu țigara arsă pe jumătate între degete, cizmele rupte în talpă împrăștiau somnul pe dușumele, pufoaica puțea a lagăr, căciula roasă dosea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
vezi cum visele încă îți rămân lipite de retină. Mereu vei fi altfel și mereu vei fi tu în ele. Viața este o înșiruire de trepte, rabdă-le să crească în tine! După atâtea virginități pierdute, cale de-ntors nici măcar în uterul nopții nu vei găsi. Aici îți este Iordanul, Petre, botezul, primul semn că se moare și-n cer. Biserica era goală. Lumânarea, aprinsă a veșnică pomenire sub Ușile Împărătești. Focul, precum o înălțare din cenușă, indica sensul. Catapeteasma, jertfelnic pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
e toamnă. I-a fost sete. Întunericul este mai mult decât asfințit de soare. Întunericul se lasă decupat de locuire precum pământul cimitirului, nici o unghie mai mult, nici o sămânță mai puțin. Întunericul absoarbe absența, o digeră și o scuipă în uterul nopții. Sfinții Anthoniți dormeau ziua, pentru că noaptea era păcat să închizi ochii. Dumnezeu nu îngăduie o noapte ascunsă în altă noapte, precum un sâmbure în alt sâmbure. Rugăciunea se întâmpla doar când atingi cu umerii cerul. Noaptea, cerul se împrăștie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

gelul pe burtă: — E rece ? — Puțin. Râde. Și în timp ce sonda se plimbă pe ea, este poate mai emoționată decât lasă să se vadă. Eu aștept în picioare. Manlio apasă sub ombelicul Elsei, căutând zona unde s-a implantat embrionul în uter. Nu știu la ce mă gândesc, Angela, nu-mi aduc aminte, dar poate sper că nu există nimic acolo. Mama ta are o expresie rigidă, privește monitorul cu gâtul întins, se teme ca visul acela să nu se materializeze. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
tăiat. I-am auzit zgomotul când se deschidea și i-am așteptat sângele. Mi-am început apoi treaba. Sângele care ieșise învălmășise organele care în partea mai expusă aveau deja culoarea închisă a necrozei. Am dat la o parte intestinul. Uterul era gri, trompele îngroșate, peste tot era plin de puroi, o pungă mare zăcea sub sacul lui Douglas. M-am gândit imediat la avort, Angela. Infecția aceea era cauzată de o intervenție traumatică. Și totuși nu-mi venea să cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
strânși în mănușile însângerate. Aș fi luptat, n-aș fi lăsat-o să plece, și vroiam ca el s-o știe. Am tamponat hemoragia, am curățat puroiul, am făcut o mică rezecție intestinală. Doar la sfârșit m-am ocupat de uter. Era mult prea compromis, infecția se întinsese peste tot, nu puteam să risc. Am scos punga aceea gri care ar fi trebuit să fie lăcașul fiului nostru. Nu mi-am mai ridicat ochii, Angela, doar din când în când, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]