3,613 matches
-
viu. Să-și dorească viața, liberă și caldă Făurind din brațe viitorul său, Holdele de aur, trupul țării scaldă Doar la oameni liberi, binele-i nu-i rău. Sângele din vine să le curgă rece Atunci când necazul va pluti-n văzduh, Să zdrobească hoțul ce hotarul trece Să-l trimită - acasă gol și făr-de duh. Învățați copiii să-și iubească țara Asta tre să vadă, însă și la voi, Povestind legende din zori până sara Cum că neamul nostru a crescut
PATRIOȚI DIN FAȘĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370546_a_371875]
-
adevăr, pentru a se putea apropia de orizontul realității divine, sufletul trebuie să se elibereze de trup, de lume și chiar de sine, trebuie să se autodepășească prin contemplație și extaz mistic și să se înalte prin hâr prin vămile văzduhului până când depășește cenzură transcedentala și primește permisiunea de a privi laolaltă cu îngerii din umbră gloria divină. • Este paradoxal faptul că omul care se luptă să-și prelungească măcar cu puțin viața pământeasca, să supraviețuiască, nu se îngrijește prea mult
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
o parte din moarte: dar de pe urma jertfei - nu s-a mai trezit vie decât vița-de-vie - îndoită cu lacrimi - de curată soră și luminată mamă... ...strujenii putrezesc în glugi pe șesuri - 'nainte de-a muri - murmură-eresuri... picură mir de bocet din văzduhuri se-alină răni în Crucea dintre duhuri... ...se așteaptă - în aceste câmpìi și pe buciumândele dealuri - a doua Înviere: poate că Hristosul acela de-atunci nu va mai purta căciulă fioroasă de blană-amurgindă și nu va mai vandaliza - cu ucigașe
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
2015 Toate Articolele Autorului Urlet de lupi vrea gură să strige... Vifornița, ger---e iarnă în mine. E iunie-afara---caniculă frige, Iar ochi-mi de gheață te vor doar pe tine. În umbrele zilei te caut, iubite, Privirea ce-mi arde, străpunge văzduhul... Trec nopți și trec zile--- toate-s cumplite Și plânsul ma-nneaca să îmi dau duhul. Privesc în camera goală. Găsesc amintiri pe-un perete. Revăd doi ochi că de smoala... Chiar și fantasma îmi lasă regrete... Se-aude țipat de
URLET DE LUPI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369403_a_370732]
-
personalitatea artistului văzut ca un „demiurg și mag, zămislitor, a-toate-făcător”, obsedat mereu de „grija pentru perfecțiune”, atelierul său devenind „un complex laborator al artei moderne, loc al jocului demiurgic” unde își creează operele „din lut, din foc, din apă, din văzduh”, aceste elemente fundamentale ale existenței Universului reprezentând „realitatea transfigurată” a unor „viziuni fascinante și tulburătoare”. Ca într-o „magică retortă”, creatorul acestei capodopere „a despărțit pământul de ape, a însuflețit văzduhul și marea, a făcut lumină”, din mâinile sale fermecate
FASCINAȚIA CAPODOPEREI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369394_a_370723]
-
creează operele „din lut, din foc, din apă, din văzduh”, aceste elemente fundamentale ale existenței Universului reprezentând „realitatea transfigurată” a unor „viziuni fascinante și tulburătoare”. Ca într-o „magică retortă”, creatorul acestei capodopere „a despărțit pământul de ape, a însuflețit văzduhul și marea, a făcut lumină”, din mâinile sale fermecate ieșind „luminozitate, șlefuire, lustru”, în așa fel încât acea „formă între străvechi și modern, dincolo de Cyclade, de vârsta de bronz, cu izvor în paleolitic” să exprime „misterul care îi oferă și
FASCINAȚIA CAPODOPEREI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369394_a_370723]
-
JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Umbra Pietricicăi e azi și dintotdeauna o armură plumburie ce-mbracă orașul de la gleznele muntelui, Piatra Neamț. Nu e adânc văzduhul căci muntele-l ajunge și-l sărută cu sărut împietrit din timpuri fără ani, mai vechi decât omul! Cât văzduh învăluie Pitricica de când s-a născut copilul fluid al pietrei, din lavă fierbinte, răcită sub nori...! De câte ori s-a sărutat
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
Autorului Umbra Pietricicăi e azi și dintotdeauna o armură plumburie ce-mbracă orașul de la gleznele muntelui, Piatra Neamț. Nu e adânc văzduhul căci muntele-l ajunge și-l sărută cu sărut împietrit din timpuri fără ani, mai vechi decât omul! Cât văzduh învăluie Pitricica de când s-a născut copilul fluid al pietrei, din lavă fierbinte, răcită sub nori...! De câte ori s-a sărutat piatra cu vântul tăiat de ea sus, la cer, de câte ori soarele a încălzit-o și a iubit-o în raze
JULIA JIANU. FRUMOASĂ ARTISTĂ MOLDOVEANCĂ PIETREANĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369428_a_370757]
-
pițigoii și alte orătănii. Dar, cea mai mare bucurie o au copiii. Iarna e prietena lor. Ea aduce bucurie celor mici, pregatindu-le derdelușurile. Nici un alt anotimp nu le aduce copiilor atata bucurie! De dimineata pana seara chiotele copiilor umplu văzduhul. Gerul le îmbujorează obrăjorii, înjghebând omuleți de zăpadă, amintindu-le de cele mai îndragite personaje din povești, cel mai îndrăgit fiind Mos Craciun! Asa că, chiar daca afara e frig, Iarna aduce multă căldură în sufletele tuturor! Zăpada cernută din văzduh
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
văzduhul. Gerul le îmbujorează obrăjorii, înjghebând omuleți de zăpadă, amintindu-le de cele mai îndragite personaje din povești, cel mai îndrăgit fiind Mos Craciun! Asa că, chiar daca afara e frig, Iarna aduce multă căldură în sufletele tuturor! Zăpada cernută din văzduh a troienit drumurile și se așterne peste tot ca o plapumă albă, iar vântul șuieră melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. luna își arată fața
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369517_a_370846]
-
și frumusețea lui sensul operei. Sensul vieții, al minții, al sufetului omenesc, al dragostei, al setei de absolut. Pentru că o dată pornit împreună cu autorul pe aripile acestui excurs epistemologic te găsești simultan în planul concret al solului artistic, dar și în văzduhul metafizic al esențelor, al revelațiilor, al Ideilor pure". Dintre participanții la eveniment amintim pe prof. Mioara Gafencu, prof. univ. Dan Dascălu, prof. Ioana Grosaru (președinte a Asociației Italienilor din România - RO.AS.IT), muzicienii prof. univ. Nicolae Maxim, prim solist
IRIMESCU DEMIURGUL DE TĂCERI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370631_a_371960]
-
surprins literar de Vasilisia Lazăr. Aprecieri la același nivel se pot face și despre „Icoană”, un minipoem cu reverberații simfonice dedicat clipelor de dinaintea trecerii mamei într-o altă dimensiune a existenței, despre atmosfera bacoviană a unui octombrie din „Pustiu”, când văzduhul hohotește de plâns, miroase a ger/ și tu îți cânți pustiul deasupra umbrei mele” sau despre „Regret”, unde timpul și spațiul învăluie cuplul cu nemărginirea lor: „Tu, floarea unei clipe și fructul unui timp/ M-adăpostești cu grijă când ploi
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
Toate Articolele Autorului (Dumnezeul convenabil) Știu că Ți-e greu să ne accepți prostia Și modul tâmp în care, deseori, Compușii Tăi din lut devin actori În roluri care îți stârnesc mânia. Desfigurăm pământul, știi prea bine! Am otrăvit pădurile, văzduhul, Exterminăm materia și duhul, Inconștienți și fără de rușine. Tot ce ne-ai dat e copleșit de ură. Schimonosindu-ți chipul în versete, Închipuim credințe desuete Și-agoniseală fără de măsură. Te-am împărțit în forme grobiene: Al meu e bun! Al
STRUNEŞTE-ŢI, DOAMNE, SACERDOŢII! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369616_a_370945]
-
picură-n grădină Când razele lumina-și curg, A jale clopote suspină În ochi întunecat de-amurg. Se spulberă fără păcat, Ca ploi de stele-n miez de iarnă, Culese de un vânt turbat Ce smulge-a primăverii haină. Cuprind văzduhul cu aleanuri Miresmele pierdute-n fum; Rămasă-n golul dintre ramuri Se-ascunde-o palmă de parfum. Șoapte, pe portativul vremii, Ca printre degete privesc... În nepăsarea crudă-a serii Concertul ploii rânduiesc. Referință Bibliografică: UVERTURA PLOII DE APRIL / Pușa Lia Popan
UVERTURA PLOII DE APRIL de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369695_a_371024]
-
Poezie > Afectiune > MIRESME DE CETINI Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Suspină brazii-n tainic foșnet, În șoaptă vântul îi mângâie verde, Ridică-n vârf de crengi lumânărele; Mirosuri amărui văzduhul cerne. Ciute cuprinse de miresme Înalță botul umed; înspre seară Frământă-auzul de cântarea vremii Un vuiet lin de dor ce se presară. Se scurge lunecos peste pădure Sonetul cu acorduri de durere Să-ți fure adormirea-ascunsă-n sânge și-un strop
MIRESME DE CETINI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369696_a_371025]
-
Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1669 din 27 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Picătura asta a umplut paharul, Peste clipe seci se revarsă harul Vara întețește parcă iarăși focul, Ielelor le place să pornescă jocul. Aburii fac scară până în văzduh Vino Ploaie dragă, oare ești un duh? Și ne spală ochii, inima de vrei, Stropii să-i trimiți iute pe alei! Vino ploaie-n hohot și ne răcorește, Fierbe parcă zidul și în flăcări crește Ard pe câmpuri roade și
VINO PLOAIE! de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369757_a_371086]
-
tristă, de demult, Îmi pică-n suflet plânsul ce-l ascult. Te văd prin ceață într-un trist amurg, Privesc cum valuri, pletele îți curg. Aveai atâta farmec și-atâta har și duh, Cu ochii mari și umezi pierduți peste văzduh. Sub gene lungi de taină și zefir Aveai obraz ca mărul, miros de trandafir. Și mai aveai, femeie, pe vino-ncoa mereu, Încât la despărțire mi-a fost atât de greu. marți, 28 august 2012 Referință Bibliografică: de ce? / Ion Ionescu
DE CE? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369767_a_371096]
-
Introspectie > UMBRE Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului FUGAR PRINTRE UMBRE Au ruginit frunzele, frunzele mele, de când alerg printre imagini și mi-e teamă să nu-și ia zborul în văzduh. E-atâta toamnă în mine; am chemat-o, am așteptat-o, o iubesc ca un îndrăgostit ce nu-și poate dezlipi ființa de idolul dragostei sale. Acum tresar cu fiecare adiere, cu fiecare foșnet și privesc spre frunze; Sunt atâta
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
le prind de păr, să le scutur și să mă eliberez de povara deșertăciunii. OMUL Un punct minuscul stă să crească Cu fiecare rază de lumină Și-apune ori de câte ori o umbră I-atinge-a inimii grădină. Un joc de-a umbrele-n văzduh E viața fiecărei ființe, Un punct ce-aleargă după-al luminii început, Îmbrăcat în foc și suferință. El arde, punct pribeag, cu prima lui sclipire, Se-mpiedică în umbre, cade, se ridică Și-ncearcă să-nflorească, să se coacă, să
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
în argintul plin de miasma ceții verzi de pădure și eu cu gândul la tine mă pierd în lumea visurilor și de fiecare dată te găsesc și nu te ating, o umbra mea pierdută. Povestea ploii Atâta umezeală e-n văzduh, încât acesta a-nceput să geamă și geamătul tuna și fulgera până ce lacrimile au început să șteargă durerea, durerea apei. Șiruri de perle curgeau din văzduh și se sfărmau de pământ ca o umbră, o umbră umedă, imaginea unei clipe
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
și nu te ating, o umbra mea pierdută. Povestea ploii Atâta umezeală e-n văzduh, încât acesta a-nceput să geamă și geamătul tuna și fulgera până ce lacrimile au început să șteargă durerea, durerea apei. Șiruri de perle curgeau din văzduh și se sfărmau de pământ ca o umbră, o umbră umedă, imaginea unei clipe trecătoare, imaginea unei picături de apă incoloră, insipidă, inodoră, o ploaie caldă, o ploaie rece ce-a fost ... și parcă n-ar fi fost niciodată. Între
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
parcă n-ar fi fost niciodată. Între două hotare A alergat între două hotare ca „o pasăre rătăcită în furtună“ și care nu-și găsește cuibul orbită de apa ce-i îngreuna zborul și-i smugea penele împrăștiindu-le în văzduh; care într-un final se lasă doborâtă de oboseală, uită să mai bată aerul cu aripile grele și moare. Am alergat între două hotare ca vântul printre crengile copacilor, încercând să adun cât mai multe frunze și mere. M-am
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
așa fel, încât atunci când te arunci de pe stâncă să simți aerul și să-ți înalți capul fără să stingi lumânarea de care ești legat cu o sfoară, colacul tău de salvare. Magia umbrelor Ca o iluzie a eternității pătează fața văzduhului umbre palide, umbre temătoare, că vraja se va destrăma în mai puțin de-o clipă. Ca o imagine a umbrelor, pătează fața pământului, oamenii; oameni însetați de viață, dar pândiți de moarte la fiecare pas; pândiți de moarte ca umbrele
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
mortului și să-i dezlege simțurile; Cei care au scânteie înfloresc și sub gheață, topesc totul în jur; Iar mortul ... își scutură vălul și aleargă; Aleargă spre infinit. VLĂSTARI ÎN IARNĂ Copacii ard cerniți sub gheață, Și-agață brațele-n văzduhul mut, Așteaptă-un fulg din neagra dimineață Să le deschidă drum spre absolut. Ieri seară a nins mult peste grădină, Un ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
le deschidă drum spre absolut. Ieri seară a nins mult peste grădină, Un ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins Rădăcinile fac vlăstari ca altădată. LUT ȘI PIATRĂ Am luat în pumni lut și-am
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]