6,856 matches
-
în Apus de soare, dar ele devin sufocante în Viforul și Luceafărul. In schimb, în mod inspirat, Delavrancea a avut intuiția de a transforma drama istorică despre Ștefan în basm dramatizat. Cînd eroii își pierd identitatea documentară, ei dobîndesc contururi vagi, creatoare de atmosferă; gesturile lor abia schițate, hieratice, se combină cu un limbaj aluziv. I s-a reproșat lui Delavrancea frecventa utilizare a muntenismelor într-o trilogie din istoria Moldovei, dar faptul nu prezintă prea mare importanță: ca și în
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
ajuns pictor, apoi, dintr-o intâmplare, spectator de operă și răpit fără scăpare de făptura unei primadone implorând luna. Si iată-l pe solarul Alecsandri compunând o deplină ode de la lune, o proză în clarobscur, cu cotloane ferite și pericole vagi, amenințări ale unui trecut care se prelungește ca o umbră. Povestea în sine e, de bună seamă, naivă, și cu multe fire legate la vedere. Doi vitregiți ai sorții -el, de traiul într-un pension unde doar „zugrăveala" îi aduce
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
au ralenti, li se potrivește întru totul unor poezii care încearcă să rețină ceva din lumea pe care congenerele lor o dinamitează. „Ceasul copilăriei colbăit în tăcere" (Palmares) e cel care sună, în cadențe minore, în aceste notații de-o vagă înduioșare, frumoase ca viața văzută de sus. Un soi de artă poetică e Plasa lui Pitagora, o blândă împăcare a meșteșugului cu natura. Se spune că, prinzând pescarii o plasă de pește și aflând de la Pitagora câte capete trage capcana
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
de la granița secolelor, nici unei ideologii. Modernismul său instinctiv, aristocratic și calofil nu s-a asociat Literatorului; iar biografia sa culturală pare o suită de întâlniri ratate și de neînțelegeri programate. Astfel, entuziasmul de tinerețe față de socialism a însemnat doar o vagă opțiune sentimentală, repede uitată; cu Junimea și spiritul junimist n-a avut nici o legătură; în mod bizar, s-a apropiat însă tocmai de Sămănătorul, de revista unde naționalismul lui Iorga reprezenta tot ce poate fi mai depărtat de spiritul artei
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
cu câmpurile magnetice din vecinătate a luat formă spectaculoasă a unei mâini. Deși „Mâna lui Dumnezeu” se poate spune că este o exemplificare a fenomenului numit pareidolia - fenomenul psihologic care constă în a percepe contururi sau forme familiare în imagini vagi sau întâmplătoare - de pildă, atunci când ni se pare că un nor are forma unui animal, imaginea captata de cercetătorii de la NAȘĂ se datorează unor fenomene astrofizice naturale.
Imagine impresionantă cu "Mâna lui Dumnezeu", realizată de NASA by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62760_a_64085]
-
recluziune și se simt grozav împreună. Doar că resorturile celor mai lumești gesturi ale lor nu par să fie din lumea noastră. S-a spus, cu îndreptățire, că principalul atu al lui Marin Mălaicu-Hondrari e forța interioară. Noțiunea e cam vagă, dar acoperă complet senzația din timpul lecturii. Apropierea e genul de carte dominatoare al cărei adevăr, chiar contrariant, nu se lasă contrazis. E unul din motivele datorită căruia prefer să-l numesc pe autor estet, nu stilist. Cultul rafinamentului, la
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
dilueze muzical: „Fantasma unui bărbat îndrăgostit bântuie Europa pe urmele unei femei căsătorite. De la Barcelona la Livorno, de la Napoli la Villefranche-sur-Mer, Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea București, Editura Cartea Românească, 2010, 248 p. mă urma ca o umbră, român nebun pe urmele vagi ale unei spanioloaice adultere. Dragostea noastră a fost legată de apă, de un dig la Marea Cantabrică, de șase ancore văzute de el pe cer, de croazierele pe Mediterana. In timp ce eu cu Tinto Brass Band încântam publicul din
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
dintr-o veche familie de diplomați germani și atras iremediabil de sud-estul magic al vechiului Bizanț, de insulele Mării de Marmara și de atâtea altele. A apărut în traducerea mea în România literară cu poeme, în care am recunoscut o vagă tonalitate din T.S. Eliot. u.c.: Ce mai știți de Tobias Wenzel, fotograful care imortalizează scriitorii printre morminte? N.I.: Prietenul meu e unul dintre cei mai originali tipi întâlniți vreodată. Cutreieră lumea; în ultimele trei săptămâni a bântuit țările nordice
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
în sens psihologic) de personalitate. Unul dintre aceste nuclee, cel legionar, pare a fi fost adus de el, treptat, prin morți simbolice succesive, într-o stare vegetativă, de mugure în vreme de iarnă. Eliade nu și-a ținut niciodată promisiunea - vagă - pe care i-a făcut-o lui Vintilă Horia, că va scrie dinăuntru despre «drama legionară». Paginile despre legionarism din Memorii sunt o autoficțiune, atât pentru uzul occidentalilor (de aici omisiunile și revizuirea adevărului), cât și pentru ochiul vigilent al
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
dialogul Quignard-Savall „Despre uitare”. Inevitabil discuția celor doi monștri sacri se referă și la muzica lui Sainte-Colombe și la cea a lui Marin Marais, la Festivalul de muzică barocă de la Versailles, al cărui cunoscut și pasionat inițiator este Quignard. O vagă confuzie între trecutul, pe nedrept uitat, și copilărie se simte în cuvintele lui Savall, trimițînd indirect la obsesia pe această temă manifestată de autorul Vilei Amalia: „Cred că sîntem mereu marcați de ceea ce s-a întîmplat mai demult, cu mult
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
reflectare istorică a regimului antonescian și a figurii mareșalului Antonescu, însă în ce privește capitolul regalitate și palmaresul regalității, în special între anii 1940 și 1944, cred că operăm în mare parte, dacă nu cu clișee, cu o imagine destul de relativă și vagă", a continuat el. Ungureanu a sugerat că opinia publică a interpretat eronat spusele lui Traian Băsescu, grăbindu-se să-l acuze că-l reabilitează pe Ion Antonescu. Dacă ne uităm la declarațiile președintelui de la B1TV, acolo președintele n-a spus
Mihai este singurul suveran est-european care a abdicat înainte de a pleca în exil, declară Traian Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/48213_a_49538]
-
și cosmetice, de solvenți, esențe și uleiuri eterice, precum și laboratoarele farmaceutice, enumerate în lista anexă Nr. XIX. 50. Toate morile sistematice avînd cel puțin un valț dublu pentru grâu sau porumb și o capacitate teoretică de măciniș de minimum 1 vag/24 ore de păioase sau de porumb. 51. Toate fabricile de bere cu o capacitate de producție de cel putin 1.000.000 l/an. 52. Toate întreprinderile producătoare de spirt, cu o capacitate de producție de cel putin 100
LEGE Nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de tranSporturi*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106100_a_107429]
-
în care se dădea cu piciorul. Nu auzise pînă la Porthos de handball, de „Grossfeld Handball”, cum îi subliniase noul lui prieten, „care e cu totul altceva decît Hallen Handball sau Ceská Házená”, de parcă Bruno ar fi avut măcar vreo vagă idee despre acele variante ale jocului atît de drag lui Porthos. Handball-ul în unsprezece, pe teren mare, adică specific football-ului, urma, după ispășirea pedepsei, să-i aducă lui Porthos un viitor, chiar dacă vîrsta nu-i mai permitea practicarea lui. Experiența
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
prime zile remarcabile când se întorsese la viață. În ciuda frumuseții Annei, a fotografiilor încântătoare, a apartamentului primitor, plin de semne ale unei vieți trăite frumos, Samson n-avea cum să scoată la lumină alt sentiment față de viața lui decât o vagă admirație. S-a trezit la auzul alarmei, a simțit că Anna s-a trezit și s-a dat jos din pat. Cu picioarele goale pe podeaua de lemn. Zgomotul apei în chiuvetă, apoi dușul. A rămas întins sub cuvertură în timp ce
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
fie spus, o personalitate extrem de energică ideatic.) Îl îndeamnă să sară peste propria umbră. Dar cum să facă asta o femeie sărmană, abia scăpată din mâinile unui bărbat murdar și alcoolic? Când, însă, personajul este, emoțional, un individ stenic, rezistent, vagul melodramatism cu care-l înzestrează Ioana Baetica ajunge să-l prindă. Să-i stea bine. Așa se întâmplă cu Maria, de exemplu, sau cu Traian. Pentru nici unul dintre ei, destinele proprii nu sunt subiect de analiză. Ele rămân în sarcina
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
unei pagini albe, portrete de o forță extraordinară - ca, de pildă, acela al lui Ion Iancovescu sau Toma Caragiu - sînt respirații cu oameni mari de teatru. Citind, simt într-adevăr miracolul și umanitatea teatrului. Fără de limitele sale. Simt cît de vagă este această vorbă „globalizarea”. Și cît de mult am fost și am circulat, prin marile personalități dintotdeauna, în sistemul de idei și de valori de pretutindeni. Citind, simt spațiul fără de granițe al spiritului lui Radu Beligan. Lumea se deschide, stau
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
European și după consultări corespunzătoare". Prima șansă o are candidatul partidului european care s-a clasat pe locul I. Concret, dacă un alegător român votează PSD, el îl preferă implicit pe Martin Schulz la șefia Comisiei Europene. Formula este însă vagă și riscant de interpretabilă, iar unele voce se tem că membrii Consiliului European, președinți și premieri, vor face rabat de recomandarea din Tratat astfel încât să-și păstreze monopolul asupra alegerii noului președinte al CE. Martin Schulz (PES), Guy Verhofstadt (ALDE
Candidații la șefia CE, în consens: E sfârșitul democrației! by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54278_a_55603]
-
ascunsă din această nesfîrșită operă presupune o investigație aproape polițistă. „Cel mai poet” dintre pașoptiști poate fi înțeles mai bine dacă îl privim ca pe un fel de pre-Eminescu. Nu știm aproape nimic despre Bolintineanu dinaintea debutului din 1842; urmele vagi de școlaritate bucureșteană (la Colțea și la Sfîntul Sava) sînt ipotetice și neguroase; își începe existența cunoscută odată cu plecarea pentru doi ani la Paris, în 1846, ajutat de un subsidiu oarecum întîmplător oferit de Societatea Literară; contemporanii săi simțiseră probabil
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
grija de a-i menaja pe cei care s-ar putea considera incriminați. Din acest motiv, și aceasta e păcatul capital al cărții, Nicolae Radu nu folosește nume proprii și se mărginește la schițarea unor amintiri care sunt atît de vagi sub unghiul amănuntelor concrete, că deseori ai impresia că te afli în fața unui volum de alegorii, și nu de memorii incomode. Pe scurt, autorul e în culpă de omisiune voită, cruțîndu-și apropiații și pereclitînd volumul dintr-o prea mare indulgență
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
afli în fața unui volum de alegorii, și nu de memorii incomode. Pe scurt, autorul e în culpă de omisiune voită, cruțîndu-și apropiații și pereclitînd volumul dintr-o prea mare indulgență. De aceea cititorul străbate un catastif de elegii personale, care vagi fiind, nu-l pot face să priceapă în ce stă trauma suferită de autor. Episoadele nu atrag din lipsa cărnii anecdotice, tonul fiind aluziv și voalat, ca într-un joc de umbre în care autorul, preocupat de a nu isca
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
principala vulnerabilitate a României este reprezentată de instituțiile slabe. "Pe plan intern, este o problemă de construire a unor instituții puternice, impersonale, de construire a statului de drept. Rușilor nu le place statul de drept. Lor le plac chestiile tulburi, vagi, în care pot mitui politicieni", spune analistul Stratfor. În ceea ce privește punctul forțe al României, Kaplan a spus că țara noastră "nu este atat de dependența de Rusia pentru energie pe cât sunt Bulgaria, Ungaria, Șerbia și alte țări. România deține depozite importante
"Rusia vrea să creeze dificultăți între România și Ungaria" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54133_a_55458]
-
care, pusă în contextul tuturor meseriilor din care abia dacă se poate trăi în țara noastră, cade într-un ușor ridicol) și de comentariile pe această temă ale câtorva scriitori români, cărora pare să li se fi pus doar întrebări vagi, generaliste (ca dovadă, câțiva răspund cu aprecieri despre inspirație și Dumnezeu), era interesant de urmărit într-un astfel de reportaj pur și simplu (?) parcursul banilor din domeniul editorial. Dar și teme precum motivul pentru care drepturile de autor nu depășesc
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5124_a_6449]
-
lui Montesquieu, cel care se întreba cum e posibil să fii persan. Eugen Suciu se întreabă cum e posibil să fii pisică - pentru că de perși se îngrijește chiar motanul lui autoritar, micul dictator care organizează întregul univers domestic. Spre deosebire de pisica vag demonică a lui Baudelaire, Eustache de pe malul lacului Snagov își exercită fascinația pentru a corecta măruntele inconveniente ale clipei („cu un grăunte din somnul lui/ învelea luminile/ din stația de tramvai/ ca să nu-mi bată în ochi”). El are capacitatea
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
poezii mai „simple” (nu simpliste!), a unui lirism „vătuit” (amintind de Virgil Mazilescu, cel din Va fi liniște, va fi seară, din același an 1979) și a poemului care nu mai este o înșiruire de metafore, ci devine o metaforă vagă el însuși. Eugen Suciu se plasează, astfel, cu o remarcabilă maturitate, între Virgil Mazilescu și Nichita Stănescu, dar nu cel din O viziune a sentimentelor, nici cel din În dulcele stil clasic, ci cel din Noduri și semne sau Oase
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
pe disidență, născută din convingere, nu din obligație. Iată și câteva puncte sensibile în care morala cititorilor români s-ar putea simți lezată la lectura Paradoxului iubirii. Autorul pare să apere o anumită duplicitate presupus benefică în cuplu - discreția, confidența vagă este preferabilă crudei sincerități, în virtutea faptului că „este aproape supraomenesc să ceri de la un bărbat sau de la o femeie o perseverență fără cusur”; mai mult, micile aranjamente între parteneri ar constitui dovada unui adevărat rafinament (vezi eșanjismul, schimbarea partenerilor în interiorul
Despre dragoste în secolul XX () [Corola-journal/Journalistic/5356_a_6681]