2,042 matches
-
persecuția... Din acest motiv, numele său a fost dat doctrinelor bispeculative ― zise "aristoteliene " ― pe când realităților polispeculative proprii științelor moderne li s-a atribuit calificativul de "non-aristoteliene". Era mult prea devreme ca să fie cu adevărat periculos. Noaptea abia era la început. Vagabonzii și găștile, criminalii și hoții care nu vor întârzia să se manifeste, așteptau să fie mai întuneric. Gosseyn trecu pe lângă un panou care se lumina intermitent, repetând ademenitoarele cuvinte: CAMERE PENTRU CEI FARA PROTECȚIE 20 dolari pe noapte Gosseyn ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
s-a uitat la papa: „E timpul ca Iulia să se gândească la un bărbat cumsecade cu care să se mărite!“ Papa l-a consultat pe străin la rugămintea lui Costache, prietenul nostru de la Poliție, și zice că nu-i vagabond, chiar dacă e îmbrăcat cu niște haine neînchipuit de ciudate. O fi clovn, la circ. Altfel curat, nici un cusur „fiziologic“, în afară de faptul că, într-adevăr, vorbește uneori în dodii. Dar, dacă-i nebun, e unul cultivat, „rotunjește frumos vorbele“. Însă când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Bărbatul ori n-auzise, ori voia să tacă. Nicu îi studia încălțămintea colorată, acum îi deslușea mai bine dungile lila și pe cele verzi. Nu părea deloc solidă și se vedea că-i încă umedă, din ajun. Dormise îmbrăcat, ca vagabonzii. — Poate-ți dă o pereche de galoși de la Universu’. Cei mai buni sunt marca St. Petersburg, toți tinerii poartă din ăștia, au talpă dublă. Nicu îl luă de mână, cum făcea cu maică-sa când nu prea știa ce se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a fost scânteia. Niște bande de derbedei, drojdia Bucureștilor, pungași de meserie, certați cu legea, spărseseră vitrinele și furaseră din magazinele din strada Carol, cele mai multe ținute de evrei. Bucureștenii nu mai pomeniseră așa ceva de la jafurile grecului Melanos Bocceagiul și ale vagabonzilor lui, pe care oamenii i-au numit „craii de la Curtea-Veche“. La Inger și la prăvălia „Au bon goût“ au spart vitrajele care erau groase de un centimetru, iar la doctorul Steinhart numai ferestrele. Câțiva fuseseră și loviți. Ziarele fuseseră de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ascunde cruzimea rituală a canibalilor. În această aventură, Light întâlnește straniul cuplu care va fi călăuza sa în tentativa de a descifra taina mărilor Sudului. Între polinezianul tatuat Taro și temerarul căpitan Cormorant se sudează o legătură indestructibilă și eroică. Vagabond al oceanului, aventurier care nu respectă legile omenești decât în măsura în care ele nu contravin propriului său cod al onoarei și curajului, Cormorant este plămădit din aluatul pe care Pratt îl va utiliza atunci când îl va crea pe Corto Maltese. În linia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este cea a unui spectator pasiv, stare care nu implică tensiuni și neconcordanțe axiologice, ci, mai degrabă, o stare de așteptare: "[...] se aflau aici ucigași ocazionali și ucigași de meserie, tâlhari și șefi de bande tâlhărești pungași de buzunare și vagabonzi meșteri în a șterpeli bani picați din senin sau de-ale mâncării. Mai erau și unii despre care cu greu ți-ai fi dat seama ce căutau printre ceilalți, cum de nimeriseră într-un asemenea loc? Și totuși fiecare își
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
nevroze d'angoisse) și care invadând tot individul până la obnubilarea înțelegerii îl poate conduce la acte din cele mai stupide (ca, de pildă, fuga automobilistului de la locul accidentului, legitima apărare imaginară etc.). Printre psihastenici indolenți și inactivi se găsesc mulți vagabonzi, prostituate, homosexuali utilitari etc. Aceștia furnizează un important contingent de delicvenți, fără o personalitate solidă, pe care unele doctrine criminologice îi declară atinși de labilitate. Trebuie menționată aici și importanța mitomanilor mici isterici a căror manifestări exterioare pot fi foarte
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
să moară Dinu" era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de Plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o rușine. El nu-mi ierta faptul că nu semănam fratelui meu mort, eu nu-i iertam faptul că vroia să nu am propria mea identitate. Uneori, mă duceam la cimitir și priveam, pe crucea de marmură neagră, chipul lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se speriau cel mai repede, adică exact ce urmăream eu. Mă țineam, deci, după ele până ce reușeam să le aduc în situația de a-și astupa urechile ca să nu mă mai audă. Eram încîntat, mă închipuiam un fel de rege vagabond al străzii și fiecare reproș care mi se adresa îmi ațâța entuziasmul; toată lipsa mea de măsură jubila în asemenea împrejurări. Cu timpul, sigur, m-aș fi plictisit de asta, cum mă plictisisem și de alte isprăvi nu mai puțin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
drepturi vechi și depline, Limba Română. Degeaba vine câte cineva să ne spună că rușii ne sunt prieteni și că din prietenie au furat din România în lungii ani de ocupație. Noi ne putem lăuda cu strămoși iluștri, nu cu vagabonzi ai istoriei, cu migratori purtați de vânturi.” E o îndreptățită mândrie națională în fața celor aduși de vânturile istoriei din pustiul asiatic îndepărtat. în La Porțile Orientului, cu mândrie patriotică pe deplin justificată, scriitorul militant, om al Cetății, scoate în evidență
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
stăm afară și să mâncăm cârnați? — Mi-a trecut prin minte. — Nu, se împotrivi doamna Reilly, cu o hotărâre de om beat. Hai acasă. Or’cum, n-aș mânca nimic din cărucioarele alea slinoase. Vânzătorii ăștia sunt o șleahtă de vagabonzi. Dacă insiști, acceptă Ignatius îmbufnat. Deși mi-e destul de foame, iar tu tocmai ai vândut un memento al copilăriei mele pe treizeci de arginți, am putea spune. Continuară mica lor schemă de pași pe dalele umede de pe Bourbon Street. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști? Vrei să zici, afară pe stradă? — Afară, pe stradă, dragă, ca o haimana. — Chiar haimana, fetițo. Ba și mai rău! Am citit uneori prin jurnal note de la poliție. Toți sunt o șleahtă de vagabonzi! — Nu-i groaznic? — Cineva ar trebui să-i dea băiatului ăstuia un pumn zdravăn în nas. — Când s-a întors, Santa, m-a pus mai întâi să ghicesc ce fel de slujbă și-a găsit. Eu am spus „măcelar“, înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tine. Tii, ce-o să mai bâzâie telefonu’ de la secsie! Ș-acu’, lasă-mă-n pace să mătur și să șterg. Patefonu-i treabă prea grea pen’ cei de culoare. Ț-aș strica pro’abil mașinăria. — Tare aș vrea să văd un vagabond urmărit de poliție cum ești tu că-ncearcă să-i facă pe polițiști să-l creadă. Mai ales când am să le spun c-ai cotrobăit prin casa mea de bani. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene din spatele micii cortine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
simplă. Deoarece, chipurile, sunt implicat în ceea ce Clyde numește „comerț pentru turiști“, am fost îmbrăcat într-un costum adecvat. Judecând după clienții pe care i-am avut în această primă zi a noului traseu, „turiștii“ par să fie aceiași vechi vagabonzi cărora le vindeam crenvurști și în centrul comercial. Într-o stare de stupoare cauzată de băuturi alcoolice, au rătăcit probabil până în Cartierul Francez și astfel, mintea senilă a lui Clyde i-a clasificat drept „turiști“. Mă întreb dacă Clyde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Începusem să mă simt ca un cruciat. În cele din urmă am traversat Canal Street, prefăcându-mă că nu bag de seamă atenția pe care mi-o acordau toți cei pe lângă care treceam. Străzile înguste din Cartier mă așteptau. Un vagabond m-a rugat să-i dau un crenvurșt. I-am făcut semn să plece și am mers mai departe. Din păcate picioarele mele nu puteau ține pasul cu sufletul. Țesuturile de sub glezne se tânguiau cerându-mi odihnă și confort, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se vedea decât un rest cleios de suc care mi s-a scurs pe mână. Să fi fost acesta un mesaj obscen? Pe când chibzuiam la această posibilitate, uitându-mă în sus spre fereastra de la care fusese aruncată cutia, un bătrân vagabond s-a apropiat de cărucior și mi-a cerut un crenvurșt. Cu părere de rău i-am vândut unul, constatând pentru a nu știu câta oară ca munca te întrerupe întotdeauna în momentele cruciale. Firește că între timp fereastra de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
strădui nu are până la urmă nici un rost, că trebuie să înveți să accepți. Întreab-o pe domnișoara O’Hara despre el. — Da’ ție ț-ar place să fii vagabont juma’ din timp? — Ar fi minunat! Eu însumi am fost un timp vagabond. Eram fericit. De ce nu sunt eu în locul tău? M-aș urni din cameră doar o dată pe lună să caut în cutia poștală cecul de șomer. Fii conștient de norocul pe care îl ai. Grăsanul era de-a dreptul scrântit. Bieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Vreun doctor bogat. Vreun avocat. Poate ar fi putut să prefacă acest mic fiasco în ceva profitabil. — Desigur, șopti ea. Uite ce, e păcat să-ți pierzi seara c-un individ culcat pe stradă. Nu-i decât un fel de vagabond. Nu ți-ar prinde bine să te distrezi un pic? Păși în jurul grămezii mari și albe, care gâfâia și sforăia ca un vulcan. Undeva, într-o țară imaginară, Ignatius visa o Myrna Minkoff terorizată, judecată într-un tribunal al bunului-gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a fost transportat la un spital pentru a fi tratat în urma șocului. — Ghinionul nostru să fie un fotograf prin preajmă, care stătea ș-ardea gazu’ de pomană, așa că l-au trimis să te pozeze stând culcat în drum ca un vagabond beat. Doamna Reilly începu să se smiorcăie. Trebuia să-mi închipui eu c-așa ceva avea să se-ntâmple cu pozele alea scârnave și tu umblând aiurea pe străzi îmbrăcat ca de bal mascat. — A fost cea mai lugubră noapte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încercând să audă comentariul, peste discuțiile celorlalți din celulă, încercând să ignore mirosul vag de vomă și senzația adâncă de disperare care îl cuprindea, în timp ce privea. Mai întâi apăru o imagine cu el însuși, cu părul lung, îmbrăcat ca un vagabond, mergând între doi indivizi în costume de protecție biologică. Arăta chiar mai rău decât se temuse. Reporterul care citea știrea, un lacheu al companiilor mari, rostea răspicat cuvintele cheie: Sanger era șomer. Era un ratat lipsit de educație. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acestui fapt deveni presantă. Cum stătea acolo, un bărbat își croia drum pe lângă el, îmbrăcat cu o haină sărăcăcioasă și cu niște pantaloni căptușiți cu paie și ziare. Cu toate că în St Petersburg se găsesc mulți asemenea indivizi, anonimi și nediferențiați, vagabondul apăruse ca din senin, de nicăieri, cu pași aproape surzi. Virginski încerca să îi evite privirea, uitându-se la picioarele acestuia încălțate cu o pereche de cizme vechi, rupte și murdare. Studentul deveni conștient de oraorea superstițioasă care îl oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
murdare. Studentul deveni conștient de oraorea superstițioasă care îl oprea să se uite la fața omului, amintindu-și o poveste pe care o citise despre un om bântuit de dublul său. Înainte de a-și continua pașii, acesta îl lăsă pe vagabond să dispară după colț. șaptezeci și nouă, optzeci, optzeci și unu... Când dădu și el colțul, vagabondul nu mai era de văzut. Optezeci și doi... Canalul îl scoase pe Nevski Propspect de-a lungul Catedralei Kazan, iar acesta fu intimidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-și o poveste pe care o citise despre un om bântuit de dublul său. Înainte de a-și continua pașii, acesta îl lăsă pe vagabond să dispară după colț. șaptezeci și nouă, optzeci, optzeci și unu... Când dădu și el colțul, vagabondul nu mai era de văzut. Optezeci și doi... Canalul îl scoase pe Nevski Propspect de-a lungul Catedralei Kazan, iar acesta fu intimidat de lărgimea și prosperitatea străzii. Avea senzația că vântul care spulbera strada îl va distruge și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trăgea când un picior când pe celălalt. Virginski își ridică privirea, dar nu văzu pe nimeni, deși simțea că nu se află singur sub colonadă, bănuind prezența altuia, ascuns printre coloane. șapte, opt, nouă... Apoi îl văzu pe bărbat - același vagabond pe care îl văzuse dincolo de canal - fugind între două coloane. Se mișcă repede, gândi Virginski. și, totuși, dacă te uiți la el, e într-o stare mai proastă decât a mea. Deși încă nu-și găsise încă curajul să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
conversație foarte nostimă, spuse Porfiri. Își scoase tabachera frumos colorată și o deschise înspre Salitov, însă polițistul refuză cu un mârâit. Druzhki începu să încetinească, iar Porfiri băgă tabachera înapoi fără a-și lua vreo țigară. § Virginski îl văzu pe vagabond chircit la o intrare de pe Strada Gorokhovaia, cu un sac aspru tras peste cap. Își dădu seama după cizmele scâlciate ieșind în afară că este vorba despre același om. Fu ușurat că fața bărbatului era acoperită. Îl ferea să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]