2,308 matches
-
scria OSSIE, pusă acolo, fără îndoială, de Martina ieri seară, conținând lucrurile lui. În ea erau diverse obiecte de toaletă, o pereche de espadrile, câteva cămăși murdare, un pașaport expirat (capul tânăr și blond ținut ridicat în nota unei clasice vanități), o geantă pentru călătorii, plină cu acte: cărți de credit, facturi, bilete folosite, un bloc-notes cu antetul The Cymbeline, Stratford-on-Avon, cu un număr de telefon și calendarul întâlnirilor pe o parte și un mesaj de la Selina pe cealaltă. „O. Oooo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nu-i chin, nu-i dramă, nu-i „textualism“. E doar uimire și bucurie. Aproape că simt ce-a vrut să spună Flaubert cu „Madame Bovary, c’est moi“. Doar că-i minciună spusa lui, cel mult o expresie a vanității de a fi „scriitor“, de a putea închipui. Cred că o înțelegere mai limpede - și poate salvatoare - a scrisului, acum, ar fi aceea care te-ar face să scrii, să simți că tu, cel ce scrie, ești eu, cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
descopăr eu, această vrajă a memoriei uitate. Fascinantă în mreaja pe care ți-o întinde, dar periculoasă prin credința că tu ai ajuns să spui adevărul, doar tu. Majoritatea cărților de memorii publicate de foștii demnitari comuniști, câți au avut vanitatea să și le publice, păcătuiesc tocmai prin tonul acesta fals al adevărului deținut de unul, doar de unul singur. Dacă n-ar fi fost ei atunci, la momentul potrivit, chiar s-ar fi ales praful de tot și de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de Veta, Zița, Chiriac). Înțelegem că tejghetarul Chiriac va prospera înșelându-și patronul de două ori - o dată prin adulter și a doua oară prin farsa pe care i-o joacă, făcându-l să creadă că-i apără „onoarea de familist”. Vanitatea Jupânului Dumitrache, încrederea în sine și în categoria căreia îi aparține, excelenta părere despre membrii clanului său, trăsătura de naiv, capacitatea de iluzionare și autoiluzionare, o viziune cu totul falsă asupra realității, minciuna, înșelătoria și autoritatea subminată dau dimensiunile unui
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
că Trahanache nu-l desemnează pe Tipătescu păzitor al onoarei sale. Acesta are pe lângă Zoe Trahanache rolul „cavalerului curtenitor”: „trebuie să stai cu Joițica, i-e urât singură”, îl roagă Trahanache pe Tipătescu. Relația Tipătescu - Zoe este bazată pe atracție, vanități, interese. „Momentul de criză” intervenit prin pierderea scrisorii determină la cei doi o precipitare care duce la uitarea conveniențelor lor și precauțiilor, la recompunerea trecutului sentimental și la gesturile pasiunii romantice, fuga, ruperea legăturilor cu un mediu ostil împlinirilor sentimentale
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
onestă stupiditate, suprema satisfacție a lui Ipingescu este de a se face stimat de familia lui Dumitrache și de a-și afirma „superioritatea intelectuală” tălmăcind articolele politice. E un tip de „farsă groasă”, cum îl caracterizează însuși dramaturgul, dar având vanitatea relațiilor sociale. Tot în relații de alianță amicală este și Ipistatul din comedia D-ale carnavalului. În schimbul unui bilet la loteriile Ipistatului, Nae Girimea îi poate solicita oricând serviciile. Exclamația energică „Vorbă” constituie mecanismul personajului și destăinuie caracterul de autoparodie
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ta din istorie? — Maria Antoaneta. — Ai ales niște personalități cu totul opuse, am comen tat, uimită de opțiunea Ioanei. — Așa e, aprobă ea, dar omul este făcut din contrarii. Martin Luther King ne propunea să vedem lumea fără egoism, fără vanitate, eliberată de egoul criminal din noi, pe când Maria Antoaneta se purta ca un copil, se juca ase meni unui mânz năzdrăvan, era poate prea tânără, prea frumoasă pentru a înțelege răspunderea pe care o avea față de țara ei. Spune-mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
-l văd... sau, dacă-l văd, nu-l mai recunosc!? Cuvintele lui, rostite cu voce calmă și duioasă, m-au pătruns până la lacrimi și au avut un răsunet atât de puternic în sufletul meu și au știut să-mi măgulească vanitatea în așa măsură, încît pe trimestrul al doilea am luat media "nouă", că "zece" nu dădea! Nouă nu mai avea nimeni din clasă, nici cei doi premianți, afară de Nae Georgescu. * Ca să fim cât mai bine pregătiți la Istorie și ca să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
primitivă ca a buretelui. In același timp, gândul că taina și potecuțele acelor mări perfide și căpcăune sunt la îndemîna negoțului omenesc și că bureții, locuitori aderenți ai profunzimilor, se găsesc pe toate cărările o umplea de un fel de vanitate. Nu semăna deloc cu acele femei - cu cele mai multe, zice-se - care vor la picioarele lor oameni și lucruri, dar nu-i lipsea desăvârșit o astfel de înfumurare feminină. Faptul că atâția învățați, cu și fără ochelari, prin cercetări mai aride
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de scris nu are pe ea nicio foaie rătăcită, iar dulapurile cu uneltele sale de lucru mai puțin obișnuite, sunt încuiate și zăvorâte. Nici o imagine sculptată nu întinează puritatea pereților albi, nici un covor frivol sau rogojină nu pângărește podeaua onestă. Vanitatea personală este închisă într-un cufăr metalic de haine, de unde, de două ori pe lună, acestea sunt scoase afară și întinse pe spațiul restrâns, ocupat de obicei de oglinda de bărbierit, care stă cu fața în jos atunci când nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ta din istorie? — Maria Antoaneta. — Ai ales niște personalități cu totul opuse, am comen tat, uimită de opțiunea Ioanei. — Așa e, aprobă ea, dar omul este făcut din contrarii. Martin Luther King ne propunea să vedem lumea fără egoism, fără vanitate, eliberată de egoul criminal din noi, pe când Maria Antoaneta se purta ca un copil, se juca ase meni unui mânz năzdrăvan, era poate prea tânără, prea frumoasă pentru a înțelege răspunderea pe care o avea față de țara ei. Spune-mi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sărace, să-ți inculce în așa fel o idee încît să-ți fie rușine că n-ai descoperit-o singur, sugerîndu-ți totodată că dezbaterea la care asistă el de câteva minute de când a intrat are în ea ceva steril, prin vanitatea participanților de a rezolva problemele literaturii în afara realității, care ne aștepta de fapt afară, plină de simboluri mari. Ce discutam noi acolo? ne întreba el, și adăuga: Chiar în ziua aceea între Agnita și Botorca se perforase ultimul metru de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
rușinii. Printre oamenii de rând din provincie, se auzeau glasuri spunând că guvernul intrase în declin de pe vremea lui Shingen, iar creșterea impozitelor grele era considerată o cauză principală a nemulțumirilor. Dar Kaisen știa că nu pentru luxul sau pentru vanitatea sa mărise Katsuyori taxele. Fiecare încasare fusese destinată cheltuielilor militare. În ultimii câțiva ani, tactica și tehnologia militară progresaseră cu pași repezi în capitală și chiar și în provinciile învecinate. Dar Katsuyori nu-și putea permite să cheltuiască pe arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de atitudinea lui, am crezut că, dacă m-aș fi adresat să-i amintesc de vremea aceea de demult, i-aș fi știrbit autoritatea față de subordonații săi și n-am vrut acest lucru. Am tăcut, la gândul că lumea are vanitățile ei, nevrând să-l cobor în ochii subordonaților... După alți ani, Ghiță a trecut pragul în lumea de dincolo și abia atunci am aflat de la un nepot al meu că Ghiță nu m-a recunoscut din orgoliu, din vanitate, ci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
are vanitățile ei, nevrând să-l cobor în ochii subordonaților... După alți ani, Ghiță a trecut pragul în lumea de dincolo și abia atunci am aflat de la un nepot al meu că Ghiță nu m-a recunoscut din orgoliu, din vanitate, ci din simplul fapt că el era miop în ultimul grad în momentul reîntâlnirii noastre... Bietul om! și eu care... l-am judecat nedrept, încercând să-i menajez un orgoliu pe care el nu-l avea... De-aș fi știut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Nu știu ce să zic, îmi trebuie ceva timp ca să analizez oferta. - În condițiile astea prevăd că nu va dura prea mult, comentă Poha sarcastic. Angir se hotărâ să intervină. Preaonorabilul Poha risca să piardă avantajul obținut doar pentru a-și satisface vanitatea. - Nimeni în afară de noi nu va ști că dumneavoastră transportați și altceva în afară de mărfuri, interveni el strângându-l ușor de braț cu privirea ațintită în privirea lui parcă încercând să-i spună ceva ce nu se putea exprima în cuvinte. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
și comentariile postului de radio Londra, despre speculă și legea marțială și legile rasiale și bizantinismul poliției secrete și cumplitele ierni rusești și scandalul amoros de la Operă și înfometarea țărănimii și deportările rasiale și camuflaj și chefurile corpului diplomatic și vanitatea mareșalului dictator și și... toate le știa inginerul Claudiu Mircea Vancea Voinov. Cina de după nuntă și de după înmormântare: până în zori. Prelungită prin abilitatea și eforturile noului cap de familie, Mircea Claudiu Vancea, grijuliu a nu pomeni de locul gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acum, coaliția. „Amantissime“ suna batjocoritor, desigur. Îi semnalau, poate, că nici sceneta cu Vasilica nu o privea doar pe biata Vili? Știau că reacția lui Tolea era imprevizibilă. Putea să tacă, aferat, ca și cum nu observase nimic sau să declanșeze spectacolul vanității rănite. Sau să livreze, pur și simplu, cel mai năstrușnic discurs, fără vreo aparentă legătură cu ceva din preajmă. „Cum i-or fi primit nenorociții pe eliberatorii lagărelor Dachau, Maidanek, Auschwitz? Ca pe niște zei! Dar după aia, cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mic și perfect, cu chipul de culoarea mierii, cu membrele lui prelungi și suple, era întruparea desăvârșită a unui individ plăpând și ușor de dominat, a fătălăului. Dar era în el ceva feroce, un soi de idealism neobișnuit care respingea vanitățile și dorințele care ne fac pe noi, ceilalți, atât de vulnerabili la ispitele lumii. Pentru binele lui, speram că se va răzgândi în ce privea moștenirea. Speram că va începe să gândească la fel ca noi și că va accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu înseamnă nimic. Ele nu au mai multă însemnătate decât mormăielile animalelor sau țipetele păsărilor. Pentru a ni-l insufla pe Domnul și a ne pătrunde de Cuvântul Lui, reverendul ne învață să ne abținem de la a ne împărtăși din vanitatea vorbirii omenești. Acesta este sacrificiul. O zi din șapte, fiecare membru al parohiei trebuie să păstreze tăcerea deplină și totală, timp de douăzeci și patru de ore la rând. — Trebuie să fie foarte greu. — Este, la început. Dar pe urmă începi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
I-a strecurat-o, În timp ce i-a fluturat pe sub nas pachetul de Dunhill, să știe ce să-i aducă data viitoare! Fiecare frază a unui astfel de taler cu două fețe trebuie interpretată ca prorocirea Pythiei! Secretomania În luptă cu vanitatea, să te facă să crezi că ești la mâna lor! Îl deprimă și primele zile din martie, fără anotimp. Dacă te uiți, așa cum face el acum, la limbile anemice de zăpadă căzute În timpul nopții peste straturile din grădină În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sunteți de acord cu mine. Cu Napoleon nu te joci! Expresia ursuză din primele minute ale întâlnirii dispăruse de pe chipul diplomatului suedez. Își ridică sprâncenele groase cu un aer de superioritate. Eleganța restaurantului, serviciul ireproșabil, finețea coniacului și propria lui vanitate îl îndemnau să nu se lase mai prejos și să-i dovedească acestui prinț armean cu priviri catifelate și visătoare cât de bine informat era. Manuc fixă chelnerul, care aștepta în picioare, într-un colț al separeului. Acesta pregăti imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ignora, nu-l asculta și nu-l simpatiza pentru că nu-i putea înghiți superioritatea. Acesta era fondul problemei. Acel om cu chip de înger, dar plin de rele bine ascunse pornise atunci la bătălie cu totul orbit de marea lui vanitate și fusese pus pe fugă de o armată franceză epuizată, dar strunită exemplar de Napoleon, care sesizase imediat incompetența adversarului său. Nu lipsise mult ca să fie capturat și scăpase doar inventând ad-hoc o minciună despre un armistițiu deja încheiat între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
eu sunt capabil să-l înfrunt pe acel «distrugător de lumeț. Mă somează acum să închei pacea. Mare scofală! Puteam să închei pacea asta încă din toamnă, imediat după victoria de la Slobozia. Nimic mai ușor! Dar am vrut să îngenunchez vanitatea lui, am vrut să-mi spună clar că are nevoie de mine și numai de mine. Șiretul! Trimite acum un amiral, iar pe mine mă «înainteazăț într-o slujbă de servitor de curte. Să mă umilească, dar să mă știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să mi-o imaginez dând altele, Chiar dacă realitatea le contrazice, De la bun Început noi n-am făcut altceva decât să contrazicem realitatea, și iată-ne aici, Ce va spune oare papa, Dacă eu aș fi papă, dumnezeu să-mi ierte vanitatea neghioabă de a mă gândi la așa ceva, aș ordona să se pună imediat În circulație o nouă teză, cea a morții amânate, Fără alte explicații, Bisericii nu i s-a cerut niciodată să explice ceva, cealaltă specialitate a noastră, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]