3,889 matches
-
jertfei și taina misiunii apostolice. În proscomidie, încăperea din stânga altarului, unde se pregătesc Sfintele Daruri, pâinea și vinul, este reprezentat printre altele “Iisus Arhiereu” și „Iisus în mormânt” sau „Iisus Împăratul Slavei”. În diaconicon, încăperea din dreapta altarului, unde se păstrează veșmintele liturgice, apare pe boltă „Iisus Emanuel” promis poporului ales în Vechiul Testament, înconjurat de o serie de scene pictate pe pereți, care prefigurează coborârea Fiului lui Dumnezeu pe pământ și jertfa sa pentru mântuirea neamului omenesc. Naosul este separat de pronaos
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
VIS Am intrat în vis cu un ochi deschis și azur topit la-nDumnezeit; adâncul din semne nu prinsese forme era doar lumină în curgere lină lacrimă uimită, despământenită ÎNGERUL ALB Rotește, Doamne Căile Lactee- ce Înger alb și-a fluturat veșmântul!, în noaptea mea s-a luminat cuvântul... ce imne se vor naște în femeie ? Cometele iubirii însetează ninsorile mai arse în sărut, ce duh a zămislit adânc femeia - a infinita punte de trecut? Ce rugă nerostită prin cuvinte a troienit
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
trebuie să intri în ea până la gât, cu ochii închiși. -Și apoi? -Apa îți va șopti un secret. -Vreau și eu! striga domnișoara Mauve, cu gustul aventurii ireale. -Așa să fie! îi răspunse cavalerul, rugând-o să-și dea jos veșmintele vaporoase, în curbura crengilor de plopi, crescute într-o atingere fizică cu veșnicia. El într-o parte, ea în cealaltă a copacilor primitori și voluminoși, scăpară de conveniența recuzitelor. -Și acum? întreba ea cu o netăgăduită emoție în voce. -Acum
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un cânt sublim... e vechea pianină Pe care-o urmă ai lăsat, în grabă - Răvaș sfințit de roua din cuvinte Rostiri de gând în palide veșminte Când eu credeam, purtându-le podoabă... Strângeam în pumnul clipelor, sălbatic, Rodiri de vise tescuite-n lutul Ce nu voia a-și ofili tumultul Iubindu-te, bătrâne singuratic. Odaia caldă, mere coapte-n spuză, Căminul vechi, scântei amețitoare Un paradis
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
jumătatea mea de tăcere, prin albia rîului meu, jeluită de fantomele vîrstelor mele. Oh! Cum stau ghemuite lîngă zidul scorojit, acolo unde beznele pun la cale o nouă și nelegiuită execuție!? 11 iunie 2013 Vîrstele rostirii Am dăruit stihului meu veșmînt de-argint și ode. Iartă-mă, tu care știi a ierta! Nădejdea e-n linia zborului tău, cuvînt pămîntesc, desprins ca un fulg din comoara mea de gînduri. Cum aș putea să trec nepăsător pe lîngă explozia ta de lumină
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
între adînc și înalt. Un univers de prospețime și de aur se revarsă în sîngele-mi albastru. Ca o ramură plină de rod, mi-e mîna aceasta, ridicată în dreptul buzelor, spre a-ți savura pătimașă vîrstele rostirii... Am dăruit stihului meu veșmînt de dragoste și cîntec. Iartă-mă, tu care știi a ierta! Nădejdea mea e-n ceasul acesta și-n priveliștea toamnei ce-mi crește înlăuntru meu lăstari argintii, cuvinte ce se dezbracă de văluri delirante, provocînd o nouă naștere și
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
și de ieri. Este ceas aniversar, este ceas de bilanț, bilanț pe care-l facem de fiecare dată când este ziua noastră, punând pe talere valorile formate aici, în școala movileană, dascăli deosebiți și binepregătiți, iar pe de altă parte, veșmântul școlii de ieri și de azi, aspectul interior și exterior al acestui lăcaș. Descoperim cât de multe a realizat școala prin cei care au condus-o, câte drumuri a deschis, câte destine a pecetluit cu dragostea de slove. Urarea de La
EMOŢII ANIVERSARE LA ŞCOALA GIMNAZIALĂ MOVILA MIRESII, DIN JUDEŢUL BRĂILA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342053_a_343382]
-
sfinților ortodocși. Privește curios la arcele interioare, cupolele și bolțile care se ridică în tavanul impetuoasei și sacrei clădiri. Sfinții din picturi parcă au viață și-l privesc sobri. În fața Sfântului Altar îi întâmpină, cu zâmbetul pe buze, preotul în veșmintele sale aurii și patrafirul pe piept. Catapeteasma ce desparte Sfântul Altar de naos este aurie și din iconostas îl privesc cu slavă Mântuitorul și Maica Domnului. Își ridică ochii spre marea cupolă a turlei bisericii și întâlnește privirea Domnului Iisus
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
întru Alchimia Iubirii, Puritatea Hibernal-Printanieră a Artei, cea învingătoare, de fapt, sintetizatoare și transfiguratoare, la nivelul esențelor, a sezoanelor, în ETERNITATE (Zăpezile se contopesc, în Athanorul Poeziei, cu Zarzării în Floare!): „Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
celor trei, năruite de soarta potrivnică și nemiloasă pe altarul sacrificiului de supraviețuire. Ce dur am scris ! Rămas singur, omul în pijama, care nu mai era în pijama deoarece s-a dezbrăcat, dar nu să rămână în chiloți, ci cu veșminte de om cu treabă, privea cu părere de rău pe jos ca la o scenă de final plângăcios. - Aici am greșit. Trebuia să-i las să-și termine treaba, nu să mă obosesc eu acuma să caut, să încarc sacii
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
Și să te scriu în versuri și cuvânt... Mă ispitește zborul de cocori Spre alte țărmuri, călători în timp Și mă gătesc la răsărit cu nori Perdea de ploi din noul anotimp... Mă ispitesc pădurile ce plâng Că-și pierd veșmântul verde-n asfințit Și totuși e atâta frumusețe-n crâng Iar dorurile ne trezesc la răsărit... Mă ispitește dorul de romanță Șoptită pe-nserat cînd stele mor Și-n toamnă e atata dezolanță Că toate amintirile ne dor... Mă ispitești cu
MĂ ISPITESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341818_a_343147]
-
pensionar, am hotărât să ies din apartament, să plec pe stradă fără nici un scop, să-mi odihnesc privirea prin vitrine ori pe fețele surâzătoare ale tinerelor fete, care au început să fie mai grăbite ca primăvara în a-și schimba veșmintele doar pentru a-și etala nurii cu aceea înnăscută grijă de a nu-și da în vileag intenția. Adevărat, aveam și un alt motiv, destul de serios, vă rog să mă credeți. De aproape o săptămână se lucrează la un apartament
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ÎN COLIVIE Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1309 din 01 august 2014 Toate Articolele Autorului În colivie Prizonieră fără voie în propria colivie, Mănânc iluzii și dureri, unse pe carnea-mi vie, Fără veșmânt, fără simțire, doar cu un gând: Că vreau Paharul zilelor amare până la fund să-l beau. Mă zvârcolesc ca-ntr-un cazan, pe foc molcom fierbând, Tot numărând celule albe la piață să le vând, Aș licita întregul trup, dar
ÎN COLIVIE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342284_a_343613]
-
pare supranatural de natural, pe aceia care se îmbracă cu Cristos cu firescul cu care își îmbracă haina, fără să se aștepte ca cineva să exclame: vai, astăzi te-ai îmbrăcat! Ne place să ne știm totdeauna îmbrăcate frumos, cu veșmintele cele rare, extrem de prețioase..., ne place să constatăm că El poartă în cutiuța muzicală a aspirațiilor Sale același cânt sublim care-i amplificase toate vibrațiile inimii din ziua când privirea i se oprise, preț de mai multe eternități, pe un
DRAGA MEA PRIETENĂ de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342432_a_343761]
-
scării și timpan își va răsuci trupul în pâlnia stângă. voi auzi iar cântecul materiei din care ea, piatra, s-a născut. luna plină umple tâmplele serii de sunete. nu le mai aud. aud plânsul copacilor și frigul târându-le veșmântul de iarnă de departe adus. pământul își încovoaie axa. un film frumos se naște din sărutul polilor. sud-nord, nord sud împletesc scutecul nou al bătrânului și noului an. îmi plac anii care prind în formele șirului lor cifra 3. nu
SĂRUTUL POLILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342471_a_343800]
-
soartă pășim plini de spini. -Marie și tu, Magdalenă, Nu plângeți, e viața arenă, Spartacus și el a luptat Și crucea romanii i-au dat. Eu nu sunt ca el, sclavul trac, Sunt sâmbure-al lumii și-mbrac În albe veșminte, curate Din veacuri păcatele toate...’’ Privește spre noi mai senin La anii ce curg ca un vin, Cu pâinea cea frântă în mână Iisus vrea cu noi să rămână. Am plâns, am negat și am crezut Și cuiele cât ne-
LA ICOANA MÂNTUITORULUI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342558_a_343887]
-
este legat de populațiile Europei Centrale și de Est însă nimeni nu a avut intenția ori timpul de a se uita la ei și a întrebe de ce seamănă cei mai mulți dintre acești berberi cu popoarele regiunilor menționate, iar o parte din veșmintele pe care le poartă au elemente comune cu straiele populare ale românilor dar și ale unor popoare asiatice precum toharii 13. Istoria kabililor ne privește astfel și pe noi... Poetul latin Horațiu (65 î.e.n. - 8 e.n.) într-una din odele
CONSIDERAṬII ISTORICO-GEOGRAFICE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342596_a_343925]
-
magie, cele vârstnice deținând “puteri” și tehnici oculte similare româncelor din vechime . Un exemplu: ca să nu se deoache cineva, îi faci un semn pe frunte cu cenușă din vatră și folosești descântece! Femeile kabyle își pictează casele și își brodează veșmintele cu semne arhetipale, similare celor românești, încredințate fiind că le apără de rău.) Această listă se încheie cu următoarele cuvinte: ,,... zeii Lulahhi, Hapiru, zeul Ereshkigal, zei și zeițe din țara Hatti, zei și zeițe din țara Amurru...” Menționarea zeilor neamurilor
CONSIDERAṬII ISTORICO-GEOGRAFICE de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342596_a_343925]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1506 din 14 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Se ascunde luna-n zare Ca o amantă tăinuită. Stinsă de lumini solare De-a lor lucire risipită. În nopți pe boltă reapare Purtând veșmântul ei din voaluri, Croit din razele de soare Și-nchipuit în madrigaluri. Amantă noaptea, ziua zână, De mii de ani în aste roluri Aș vrea s-o am si eu stăpână, Să mă pătrunză de fioruri, Ca ciutura într-o
AMANTĂ NOAPTEA, ZIUA ZÂNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341647_a_342976]
-
curaj, credință, onoare și românism care, a zguduit temerea bolșevicilor mereu înfometați, violenți, cruzi și hapsâni a fost dat afară din armată. Irozii atei nu știu că Suferința pe creștinul ortodox îl reconvertește, îl înobilează, îl înalță. Suferința acceptată în veșmântul rugăciunii jertfelnice zguduie simțuri noi, propagă sensuri profunde, dă fioruri existențiale, ce reface viațaspirituală, mult mai presus de chibzuință. Tânărul ofițer smuls odios din sânul armatei începe ofensiva în câmpul mirean al facultăților de elită. Termină strălucitor Dreptul, fiind student
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
lutul În gest divin al făuririi. Când îți ascult tăcut cuvântul Ce dă alt sens mărturisirii Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii. În taina nopții înstelată Ce priveghează tot pământul Când te declari nevinovată Grăbit abandonând veșmântul Pe buze-ți simt sărat sărutul. Referință Bibliografică: RONDELUL ÎMPĂCĂRII / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 521, Anul II, 04 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
RONDELUL ÎMPĂCĂRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340697_a_342026]
-
Deci suflete nu te-ntrista Că toamna iarăși a venit Tu cântă și te veselește Căci ești de Dumnezeu iubit! Melancolie de toamnă Petale ce mor zgribulite Și frunze purtate de vânt... Speranțe pierdute în ceața Ce-ascunde al toamnei veșmânt... O muzică sumbră adie Prin crengile goale, pustii... Și gânduri ce-aleargă în noapte Să-nvie uitate-amintiri... Un cer care plânge ades Cu lacrimi de ploaie și dor... Iubirea ce-și caută-adăpost Cu aripi deschise în zbor... E toamnă...e-
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
Delicatete > TOAMNĂ AMĂRUIE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1372 din 03 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Această toamnă amăruie, Cu gust de struguri și gutuie, Paradoxal, nici dulce nu e Și are-aromă de tămâie ... Copacii-și schimbă lent veșmântul, Tristele frunze-ating pământul, Le poartă-n zare, aprig, vântul, Suratele-și așteaptă rândul... O bufniță întârziată, Cu ochelari din pene, roată, Stă pe o cracă,-nfrigurată, Ascunsă-n haina-i demodată ... Cerul nostalgic se-nfioară, Apare luna, este seară ... Grăbit sosește
TOAMNĂ AMĂRUIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341143_a_342472]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > JUBILARE ÎN STROPI DE VERDE CRUD Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1136 din 09 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Amintire-ndepărtată, te-ai strecurat magic în cămașa iubirii cusute cu răbdare și speranță! Veșmântul tău fraged nu-i ros de molia vremii, în muguri de noapte. Răzvrătită, te-ai prins în talianul Mnemosynei, ai încălecat pe caii cu copite de bronz și coame de aur dăruiți de Poseidon, iar armăsarii-au galopat pe poteci
JUBILARE ÎN STROPI DE VERDE CRUD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341220_a_342549]
-
televizor. De asemenea, este vina colegilor de breaslă care, știind toți situația, au tăcut mâlc din lașitate. Împăratul gol care defilează în fata supușilor și nimeni nu are curajul de a-i spune că este gol, iar toți îi admiră veșmântul imaginar - aceasta este povestea doctorului Burnei și a colegilor săi de breaslă care, indignați, o întreabă pe mama Amirei de ce și-a dus copilul la Burnei. De ce nu și l-ar fi dus? Televiziuni serioase i-au elogiat meritele și
Medicii care suferă de sindromul Burnei-Dumnezeu. „Mi s-a spus că sunt impertinentă, că nu are dreptul o puştoaică să pună la îndoială decizia medicului” () [Corola-blog/BlogPost/338046_a_339375]