6,807 matches
-
ieșit în câmp / să-mi regăsesc amintirea. / Tu erai acolo: o fragedă nalbă. Într-o zi am intrat în crâng / Să-mi întâlnesc tinerețea. Tu erai acolo: o salcie albă. // Într-o zi am rămas pe colină / Să-mi aștept veșnicia. / Tu erai acolo: tăcerea, pământul, / Eu eram acolo: vântul, cuvântul” [Dominic Stanca - Un ceas de hârtie (București, Editura Eminescu, 1984, p. 182), ciclul Lirice. Vesperale II]. „Într-o zi”, poetul „a ieșit” să-mbrățișeze iubirea. Și-acea imagine împurpurată s-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
bărbat și pe femeie în a păzi legătura dragostei și a unirii dintre ei ,,până la mormânt, curată dreaptă și cinstită...urmând ceea ce este plăcut lui Dumnezeu și oamenilor”(citat din slujba cununiei). Acest fapt se face cu o conștiință a veșniciei, chiar dacă, uneori, pentru tineri veșnicia ia forme destul de temporare. Aici e vorba de conștiința clară a Bisericii, trăită dintotdeauna și argumentată de prezența în rândul sfinților și a unor bărbați și femei care au fost căsătoriți. Căsătoria, ca o formă
Instituţia căsătoriei, în oglinzi paralele [Corola-blog/BlogPost/92383_a_93675]
-
a păzi legătura dragostei și a unirii dintre ei ,,până la mormânt, curată dreaptă și cinstită...urmând ceea ce este plăcut lui Dumnezeu și oamenilor”(citat din slujba cununiei). Acest fapt se face cu o conștiință a veșniciei, chiar dacă, uneori, pentru tineri veșnicia ia forme destul de temporare. Aici e vorba de conștiința clară a Bisericii, trăită dintotdeauna și argumentată de prezența în rândul sfinților și a unor bărbați și femei care au fost căsătoriți. Căsătoria, ca o formă de contract matrimonial, angajează părțile
Instituţia căsătoriei, în oglinzi paralele [Corola-blog/BlogPost/92383_a_93675]
-
ca „la început a fost cuvântul”. Arta cuvântului, literatura, poate fi considerată una din minunile lumii, fiindcă din nimic scriitorul înzestrat poate să creeze a altă lume mai reală și mai frumoasă decât cea adevărată și care poate dăinui în veșnicie, o lume în care poți trăi fericit. Și cine iubește literatura, desigur că iubește și pe creatorii ei. Scriitorii sunt flăcări vii care ard pentru semenii lor cu flacăra de sine. Ei pot face lumină în lume. Scriitorii cu har
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
Scriitorii sunt flăcări vii care ard pentru semenii lor cu flacăra de sine. Ei pot face lumină în lume. Scriitorii cu har pot să transfere bătăile inimii lor în pieptul cititorilor. Ei cotrobăie prin labirinturile timpului în care zace însăși veșnicia, acolo unde se păstrează întâmplările vieții apuse, acolo unde au sălașul semnele durabile și statornice ale istoriei. Alăturându-mă scriitorilor, prietenii mei, las în scrierile mele să se înșurubeze teme și motive trecute prin examenul tradiției și al scurgerii timpului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
ajute să continuăm construcția. La 5 iunie 1988, s-a sfințit sfântul lăcaș, iar poetul Ioan Alexandru a ținut un vibrant cuvânt de învățătură în fața a 15.000 de creștini”, îmi spune Părintele Isidor Berbecar. În curtea noii biserici veghează veșnicia - biserica veche, monument istoric adus aici în vremea în care botizenii erau foarte săraci. În anul 1889 li se dărâmase o biserică de peste 400 de ani, neavând unde să se mai roage. Atunci, cei din Vișeul de Jos și-au
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
lăcată,/ Neînșeuat, m-așteaptă-n prag Pegasul!’’. Din Sonetul CCXVII: În Turnul Babel am urcat spre Tine:/ Voit-am, Doamne, să Îți fiu aproape (...) - aflat sub umbrarul acelorași miresme argheziene - cităm finalul: ,,Măreață e scânteia bucuriei!/ Ce vrei să-mi dai? Cununa veșniciei?/ S-o iau, nu pot! Dă-mi versuri credincioase!// Decât lumina cerul să-mi râvnească,/ Mai bine mor de dor! Tăceri solzoase/ Vor face schela să se prăbușească!’’. Sună frumos, foarte frumos aceste versuri, deși nu credem că tăcerile, oricât
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
suntem capabili să ne prețuim valorile?! Tocmai de aceea nu putem. Pentru că raportăm totul la neputința în a înțelege spiritul geniului. Se știe asta, au spus-o înțelepții mult înaintea noastră. Mă înclin în fața profunzimii consemnărilor și rostirii lor întru veșnicie și îmi ating coarda sensibilă a ființei, cerând îngăduire a zice: Cine nu-și prețuiește oamenii de vază riscă să zdrobească globul de cristal prin care se vede lumea. Raportând viața însăși la micimea trăirii lor. Ochii le sunt închiși
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
de timp și aspre vijelii,/ Munți românești ai Ardealului Făclii,/ Creșteau spre cer, O, veșnic singuri, munții mei!/ Mi se păreau peste adâncuri-veșnicii/ De glorie străbună, Încă, printre ei,/ Mai rătăceam din basme, româneștii smei / Și feți frumoși și zâne-pure veșnicii!” etc Cu emoție, dragoste și recunoștință s-au depus flori pentru eroii care au căzut la datorie. Spre final,Radu Botiș își exprimă încă o dată bucuria de a fi participat la un asemenea moment, ziua celei mai mari sărbători a
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
piatră seacă și care atunci când lipsește usucă și cele mai frumoase păduri pe care ni le-a dăruit un Dumnezeu iubitor al pământului românesc.” Prof. Marin Drăcea, 1938. Odinioară, pădurile noastre, prin măreția lor, puteau fi lesne confundate cu însăși veșnicia acestui popor, istoria pădurii îngemănîndu-se astăzi strâns cu istoria poporului român. Această îngemănare se pare că a produs, prin profunda ei semnificație, și celebru dicton: ,,codrul e frate cu românul”, al cărui adevăr din păcate constatăm că se risipește azi
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
le spun momentan veșnice dacă n-ar suna așa imposibil, dar în spațiul nostru rural, amenințat pe zi ce trece de iminența uniformizării cu restul lumii, exact acesta e stadiul pe care el l-a ”fotografiat”: stadiul în care vestita ”veșnicie de la sat” pare a fi pe calea de a se destrăma. Așa se face că învățăm de la el să valorăm iarăși mai mult tradițiile, natura și înțelepciunea înnăscută a neamului. Și da, învățăm și că unele lucruri încă mai trenează
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
aceasta de câțiva ani, scurta viață pe pământ, noi dăm toată grija noastră și ne străduim așa de mult, pentru fericirea veșnică noi nu facem nimic? Căci știm că Dumnezeu a rânduit ca, după încheierea vieții pe pământ, să înceapă veșnicia. Iar veșnicia poate să fie fericită sau nefericită, după cum am făcut-o noi înșine. Fiecare va merge cu bagajul lui sufletesc Sfântul Nicodim Aghioritul spunea: „Dumnezeu mi-a rânduit împărăția veșnică, iar eu trebuie să mă pregătesc pentru ea, în
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
câțiva ani, scurta viață pe pământ, noi dăm toată grija noastră și ne străduim așa de mult, pentru fericirea veșnică noi nu facem nimic? Căci știm că Dumnezeu a rânduit ca, după încheierea vieții pe pământ, să înceapă veșnicia. Iar veșnicia poate să fie fericită sau nefericită, după cum am făcut-o noi înșine. Fiecare va merge cu bagajul lui sufletesc Sfântul Nicodim Aghioritul spunea: „Dumnezeu mi-a rânduit împărăția veșnică, iar eu trebuie să mă pregătesc pentru ea, în toată vremea
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
peșterii Altamira și certitudinea că Iberia este leagănul preistoric al culturii Europei. Însă, din păcate, ocupați fiind peste măsură cu fiesta, siesta, tapas, coridă sau flamenco, uităm să mai scormonim prin cotloanele memoriei după uitatele semne care ne leagă cu veșnicia, conferind Spaniei rădăcini adânci. Noroc că spaniolii par să cultive o manie obsesivă pentru dedesubturile scoarței terestre, insistând, oriunde ne-am afla, să ne dezvăluie certitudinile îngropate sub aparențele ”supraterestre”. Așa se face că suntem întâmpinați la tot pasul de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
conștientizez tot mai mult simțitoarea criză de modele. Și ce ne-am face noi astăzi, dacă bunăoară, printr-o nefericită întâmplare, s-ar duce de lângă noi și ultimii artiști?.. Pentru mine, ar fi ca și când s-ar duce soarele pentru o veșnicie. Adică, bezna ar pune stăpânire pe pământ. Cum să înțelegem odată că lumea moare odată cu ei, că noi ne ducem odată cu ei.. Și că prețuirea lor pe pământ este esențială. Orice ar spune ea, devine sursă de apă vie pentru
Portret Cultural Istoric – Oana Pellea [Corola-blog/BlogPost/93278_a_94570]
-
capitală pe data de 27 decembrie 2014, l-am însoțit pe Cornel, împreună cu soția și fiul, până în pragul porții dintre cele două lumi când, în capela Crematoriului ,,Vitan Bârzești” din București, luat de mâna Atotputernicului a fost călăuzit spre lumea veșniciei. Dar nici acolo nu este singur; acolo îl aștepta Adrian Păunescu, poetul nemuririi neamului nostru, pe care el l-a plâns atât de mult și ducând cu el, drept semn de recunoaștere, - ziarul ,,Flacăra” -, pe care chiar Andrei Păunescu, fiul
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
dăm o fugă până la Prislop, însă nu am mai făcut-o. Nu-i târziu nici acum, dar ...cu Părintele Vasile Prescure nu vom mai putea grăi decât în gând, sub mestecenii aceia magici, de acolo, de lângă mormântul său, îngemănat - în veșnicie - cu acela al Sfântului Ardealului: Arsenie Boca. Dumnezeu să-i lumineze! DAN LUPESCU Craiova, 13 decembrie 2015
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
martiriul lor, petrecut la Instanbul, de Adormirea Maicii Domnului, 15 august 1714. În acest context, au fost cinstiți prin ridicarea și sfințirea de noi Altare, prin restaurarea ctitoriilor brâncovenești, îndeosebi a Bisericii ” Sfântul Gheorghe Nou” din București, unde odihnește întru veșnicie Voievodul Constantin Brâncoveanu. Tot Melchisedec, în ”Oratoriul” amintit, la ziua de 8 august, după ce precizează sărbătoarea Sfântului Emilian Mărturisitorul, menționează: ”Întru acestă zi s-a întâmplat tragicul sfârșit al marelui Domnitor Mihai Bravul (Viteazul), cel egal cu Marele Ștefan, în
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
Sodomei, Dumnezeu tăgăduiește să cruțe cetatea păcătoasă la caz că în cuprinsul ei va viețui „un singur drept”. Ca toate cele aflate în Sfânta Scriptură, și această împrejurare are o dublă semnificație, una literară, faptică și una duhovnicească și în veșnicie, pentru totdeauna. Fără îndoială că în adevăr Domnul căuta să mântuie și Sodoma, dar infinita Lui milostenie trebuia să se reazeme și pe infinita dreptate. Altcum, darul cel mai de preț dat Omului, libera voie, ar fi fost anulat. Și
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
viața pământească, iar după sfârșitul său locuiește în comuniune permanentă și neîncetată cu Domnul, în viața cea cerească, cu-noscând în mod desăvârșit fericirea deplină în iubirea dumnezeiască. El va primi însutit ceea ce a lăsat aici, împărățind împreună cu Iisus Hristos în veșnicie. Pentru jertfa sa și pentru chinurile sale îngrozitoare și mai presus de fire, el s-a făcut vrednic cu adevărat de o amintire nepieritoare, după cum spune Eusebiu din Cezareea. Dar mucenicii, chiar dacă au ajuns în unire desăvârșită cu Dumnezeu, rămân
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
an de când acest rugător de performanță și ziditor de suflete a plecat să se odihnească puțin în Lumina Cea Dintâi și să depună mărturie în fața Celui Atotputernic și a celor ce nu mai sunt aici, ci s-au mutat în veșnicie, despre sine și despre nevrednicia și neputințele noastre. Cu această ocazie, noi, cei ce l-am cunoscut și i-am fost aproape, ne vom întâlni cu el în duh și poate, de vom fi în stare de grație, îl vom
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
cele veșnice cu dorul împlinit. Candela memoriei scumpului și suferindului lor părinte o păstrează aprinsă fiul Sain, fiica Victoria Bujenița și nora Maria, care au venit și în acest an la Troița din Buda-Mahala pentru a aprinde o lumânare în veșnicia celor ce s-au sacrificat pentru Neam, după năvălirea cu tăvălucul a rușilor bolșevici pe plaiurile noastre mioritice. ÎN GENUNCHI SE STĂ DOAR ÎN FAȚA LUI DUMNEZEU Printre cei care îi țin în neuitare pe Eroii Martiri, care le veghează amintirea
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
nu trebuie să ții minte toate amănuntele (Mark Twain). • Victoriile altora sunt mai greu de suportat decât înfrângerile personale. • Ce-i ieftin e scump... Și ce-i scump, e și mai scump. • Vremea bună și vremurile bune nu țin o veșnicie. • Cine îi trădează pe toți îi acuză pe toți de trădare. • Ca să spui ce trebuie la timpul potrivit, trebuie să taci mai tot timpul (Oscar Wilde). • Epitaf: "S-a stins fără să ardă"... Dacă te măriți cu un savant, încă
ZICERI (199/200) – OPINIA PUBLICĂ & UMBRELA ÎNŢELEPTULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383150_a_384479]
-
de zor Când peste gerul nopților surate Luna își scutură aripile în zbor. Și soarele se-nalță ca o floare În dimineți cu zorii cenușii Acolo unde doar clepsidra are Să se ciobească-n timpuri străvezii. Tu stai alături ca în veșnicie Și-n gândul meu ce-n vreme s-a oprit Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă corbii prinși între destine Strivind tăcerea-n liniștile ei Acolo unde-s diminețile senine, Iar visele
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
cafeaua Jacobs mă vrea trează Și salt în valuri aburi de păreri. Sărută-mă pe ochi și pe sprâncene Cu dragostea ce-n inimă o vrei, Dar stinge-ale iubirii fumigene Rupând durerea clipelor în trei. Și vom fi unul pentru veșnicie, Iar veșnicia una pentru noi Pășind în dragoste cu bucurie Vom trâmbița cu-al sunetelor ploi. Cafeaua o vom bea-ntr-un vis de ceară Printre iluzii prinse cu șiret Ca toți poeții-n timpul lor de seară Când scriu
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]