2,286 matches
-
conduceau pașii zi de zi și ceas de ceas. Așa că, înarmată cu niste cafea,și dulciuri, am urcat la ea. Surpriză, însă! Ușa era închisă, cățelușa nu se auzea nicăieri, și-am avut o presimtire sumbră. Bat la ușa unei vecine din apropierea ei, și întreb dacă știe ceva. Îmi răspunde femeia foarte amabilă, și-mi spune c-a murit acum două săptămâni în spital. Știam că urma să fie operată și la celălalt sân și că după această a doua încercare
AMINTIRI ŞI GÂNDURI, DESPRE CEI DE DINCOLO DE NOI. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376129_a_377458]
-
considerent îmi luasem doar zece zile de concediu, ca o parte din el, să il pot dedica îngrijirii ei pe perioada spitalizării și după...N-a făcut-o! De ce? Nu cred că voi afla vreodată. Am mai întreba-o pe vecina aceea și cine s-a ocupat de ea, iar răspunsul femeii a fost... că unii care i-au luat casa și ce era în ea. Nu-mi venea a crede! Într-un timp atât de scurt să se fi petrecut
AMINTIRI ŞI GÂNDURI, DESPRE CEI DE DINCOLO DE NOI. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376129_a_377458]
-
că sunt bărbat tânăr, dar ai grijă să nu uiți că sunt soțul surorii tale mai mici! Ăsta-i necazul, că altfel nu ai fi scăpat doar cu frecatul pe spate cu buretele! Probabil că pe cumnata mea o inspirase vecina de vizavi de noi, femeie în toată firea, care trăia cu ginerele ei, fără s-o deranjeze că este soțul fiicei sale. Aflase și cea în cauză de această tărășenie, dar nu avea ce face. Dacă-l părăsea pe soț
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379660_a_380989]
-
Iar dulciul lor este un hap?Când ei suportă deseoriCe tu privind te înfiori?... IV. UMILINȚĂ, de Emil Șușnea, publicat în Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Umilință ( Unei mame) Că sunt urâtă,asta știu Că tot spui pe la vecine. Frumoasă da, aș vrea să fiu Însă nu așa ca tine. Frumoasă esti, n-oi spune nu. Bărbații-n jurul tău roiesc. O noapte vor, o știi și tu, Ei doar te vor, nu te iubesc. Tu ai iubiți,eu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
iubiți,eu am iubire Din ochi micuți strălucitori Nu vreau ce ai,îți dau de știre Căci tu ai bani, dar eu comori. Emil Șușnea 1996 ... Citește mai mult Umilință( Unei mame) Că sunt urâtă,asta știuCă tot spui pe la vecine.Frumoasă da, aș vrea să fiuînsă nu așa ca tine.Frumoasă esti, n-oi spune nu.Bărbații-n jurul tău roiesc.O noapte vor, o știi și tu,Ei doar te vor, nu te iubesc.Tu ai iubiți,eu am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
MAMA, cea care a plecat în lumea drepților... lâsându-l foarte tânăr, ființa cea mai iubită de pe pământ, înțelegându-i sentimentele nobile, ascultându-i destăinuirile despre copilăria pe care și-a petrecut-o în satul natal - Gura Motrului, și prezicerea acelei vecine care i-a spus că privighetaorea care cântă în fiecare dimineață în dudul din curte (sub umbra căruia stătea cu mama sa, prevestește că GIGI va avea un glas de privighetoare), lucru ce s-a împlinit, iar eu ca un
GHEORGHE ROŞOGA ANIVERSEAZĂ 50 DE ANI DE ACTIVITATE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379764_a_381093]
-
odoarele strigate de flăcăi. Aveam vreo patru-cinci ani, când, în pantaloni scurți și bască albă pe cap, m-am strecurat prin mulțime și m-am așezat în fața Goviei cu picioarele crăcănate și cu mâinile la spate. Au povestit mamei, niște vecine, că eram foarte serios și urmăream cu multă atenție cum strigau flăcăii la Govie. Vecinele râdeau când povesteau, făcând mult haz de mine...Așa o fi fost, dacă s-au amuzat. Mi-aduc aminte cum ieșeau din coviltir printr-o
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
pe cap, m-am strecurat prin mulțime și m-am așezat în fața Goviei cu picioarele crăcănate și cu mâinile la spate. Au povestit mamei, niște vecine, că eram foarte serios și urmăream cu multă atenție cum strigau flăcăii la Govie. Vecinele râdeau când povesteau, făcând mult haz de mine...Așa o fi fost, dacă s-au amuzat. Mi-aduc aminte cum ieșeau din coviltir printr-o deschizătură laterală vreo doi-trei flăcăi, ținând în mâini respectivul „odor”. În timp ce lăutarii cântau de mama
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
și se încheia târziu, după prânz. Întâmplarea făcuse ca locuința noastră să fie situată peste drum, fapt ce îi permitea mamei să fugă, în jurul orei 12, până acasă, să vadă ce-i face fiul, adică eu, rămas singur, în grija vecinelor care se nimereau a lucra în tura de după amiază. Apoi, mama mă lua cu ea, până se întorcea tata de la fabrică. Era tocmai timpul potrivit: la cantina activiștilor de partid, se încheia prepararea prânzului. Stăteam sub geamul cantinei și adulmecam
CANTINA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374791_a_376120]
-
Dis-de-dimineață, cu spatele la colega de cameră, scot din geamantanul de carton plicul cu banii de tren. Nu mai plec acasă de Crăciun! În camera alăturată locuiește o țigancă cu fiul ei. Sâmbăta, când colega cea rea plecă la țară la rude, vecina îmi bate încet la ușă. „V-am adus ceva de pomană” , spune de fiecare dată, punându-mi pe masă castronul cu varză cu carne din cap de porc și o jumătate de pâine albă. Se așează pe pat, fără s-
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
doar mi s-a părut). E invidioasă! M-am bucurat, așa cum numai o femeie știe să se bucure de necazul alteia. Victorioasă, fericită am plecat spre gazda de la capătul tramvaiului unu sa-mi duc haina multiubită și să mănânc pomana vecinei. A doua zi, dis-de-dimineață în stația de tramvai (era sfârșit de cincinal și de lună, deci se lucra duminica), dintre toate hainele roșii nici una nu era ca a mea. Femeile mă priveau cu invidie, iar bărbații îmi zâmbeau (mai ales
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
de reproș în glas. - Care alții, mamă? De cine vorbești? a întrerupt-o Ovidiu curios. - Var' mea Tanța! A venit de dimineață să mă ia să fac parastasu' lu' socru' său, că are mâine pomană de an. Aranjase cu o vecină și a încurcat-o, așa că nu am putut să o refuz. Am pierdut câteva ore la ea și uite că m-a apucat noaptea acum! a ținut să precizeze doamna Moise, pe un ton ce trăda indignarea. - Tata este acasă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
în casă pentru toți așa că Iliuță, fiind mai mare își putea cerși singur bucata da pâine. Pe fată o lăsă în casă, dar cum o încuia cu zilele fără apă, mâncare și căldură, se stinse în tăcere după trei luni. Vecinele răpuse de milă încercaseră de multe ori să deschidă ușa și să-i ducă ceva de mâncare căci o auzeau scheunând ca un cățeluș când se trezea din agonie. Nu mai avea putere să plângă, biata făptură! Iliuță venea în
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
zi, când veni ca de obicei sub fereastra casei, nimeni nu-i mai răspunse! După ce își epuiză toate forțele și plânse toate lacrimile, după ce sfârși toate rugăciunile către îngerașul în grija căruia îl lăsase tatăl lui, se duse la casa vecinei să ceară ajutor, însă câinii îl asaltară, silindu-l să se ascundă sub pridvor. - Iliuță, ce faci aici măi copile? Doamne, puțin a lipsit să nu te sfâșie fiarele astea! Of, suflețelule, vino încoace să îți dau ceva de mâncare
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
Sigur micuța doarme, de aia nu răspunde! Dar în sufletul ei încolți o presimțire sumbră. Noaptea trecută fusese un frig teribil și micuța zăcea acolo singură de zile întregi fără foc, mâncare sau apă. Văzând disperarea lui Iliuță, chemă două vecine, se înarmară cu un topor și deciseră să spargă ușa chiar dacă își riscau pielea. Noul bărbat al Ioanei era un om violent și fără nici un Dumnezeu. Strigară pe nume copila minute în șir cu speranța că era doar adormită sau
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
noaptea asta! - Mamă, stai liniștită! Știu de ce ți-e teamă, dar nu se va întâmpla în noaptea asta! Mai sunt două luni până la soroc și nici vorbă să nasc până atunci! Dar dacă vrei să pleci liniștită, du-te până la vecina Ileana și roag-o să mai treacă pe aici din când în când, așa ... să mai arunce o privire la noi! E cam surdă și nămeții ăștia parcă înghit orice zgomote. Ieri strigam la ea din spatele casei dar deși era în
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
pacea familiei, gângurelile dulci ale fetiței ce alerga de la unul la altul, creau un tablou unic și duios și răsplăteau pe tinerii soți pentru toate vitregiile vieții. În noaptea aceea veni pe lume băiatul lor ajutat de tatăl lui, de vecina Ileana care-l moși, așa cum se făcea în acele timpuri, când femeile își nășteau copiii acasă și de Maria, mama lui care mai că nu își dădu sufletul în chinurile cele mai teribile ale unei nașteri premature și dificile. Urletele
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
lor li se dă totul un fleac ar spune bărbații după o noapte de pomină petrecută la barul din colț unii au noroc lor li se dă totul alții vorbesc despre dragoste mai ales cei cu ochii spânzurați pe imaginea vecinei de la trei mie mi-a ieșit 40 - 4 - 1 - 9 - 5 - 6 și la noroc nimic... nimeni nu poate ști ce-i cu norocul ăsta sub un fum de țigară gri spălăcit mă răsucesc dintr-o parte într-alta nu
VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379211_a_380540]
-
cele două mașini și aștepta silențioasă semnul de plecare. Se-ntunecase, iar albul vehiculelor dădea lărgime curții, făcând-o luminiș sub bolta depărtată, înțesată cu stele... Aveam chef de visare, nu de taclale... În fine, eram gata să pornim, când vecina cea grijulie se-arătă în poartă c-un săcăteu uriaș pe umăr. -V-adusei ceva de-ale gurii, în caz că-ntârziați... zise timid și alintător. -Pușchea pe limbă-ți! se asmuți la ea Lili. Ce amânare?! Nici o zăbavă! De vrea Domnul, mergem
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
Ce ciudat! Îmi spuneam în gând, privind în jur contrariată și îndurerată, totodată. Pașii m-au dus în grabă spre locul unde mă aștepta mama. Sunt doar trei luni de când ne-a părăsit. Firul gândurilor mi-a fost întrerupt de vecina, Reta, care se îndrepta spre capelă, împreună cu o altă femeie, neștiută de mine. Era îmbrăcată în negru. Mi s-a părut omenesc să mă opresc și s-o întreb ce s-a întâmplat. - A murit fratele meu. Este depus la
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
rupă picioarele. Filmul memoriei se derula tot mai accelerat...la horă...lângă Ioana, cu zâmbetul ei sfielnic...cu mahmudelele la gât...lucind...cozi lungi pe spate...În casa lor se tot învârte o copilandră care râde mereu...A, e Rada...vecina...Am crescut, nene, uite cât am crescut! În biserică, Ioana mireasă...Bubuit de tunuri...tranșee...Crimea...o explozie...îi zboară schijele pe la urechi...Cotul Donului...ger cumplit, noaptea senină...stelele se scurg ca niște lacrimi...și totuși aleargă... aleargă...în
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
sunt trase și gândurile care scrâșnesc în neștire: „cu dinții!..cu dinții!” Un singur gând mai rămâne în trup, alinându-i înțepenirea: „scuzați, că mor!..scuzați, că plec!..” Într-un târziu s-a dezmeticit și Paliul. A alergat la o vecină: Tușă Radă, moare tataia, bre! A alergat Rada cu lumânarea și chibritul. Era prea târziu. De ce nu mi-ai spus mai devreme, amărâtule? Of, și copiii tăi, neică Ioane!..Du -te la preot, mă! Eu mă-ngrijesc să-l spăl
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
noi, cartofii se semănau în cuiburi primăvara devreme, vrejii creșteau până la brâu că li se punea gunoi cu postăvița, dar tuberculii, când îi scoteau, nu erau mai mari decât coricovele, acele mere pădurețe. Mama, a fost întrebată odată de o vecină dacă mai pune și anul acesta cartofi? Ea a răspuns: - Pun fă, cum să nu pun, că trebuie să am de sămânță la primăvară! Pe timpul postului, noi, copiii, ne mai dedulceam cu ce ciuguleam de prin lada cu afumături păstrate
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
greșit în familie și prin intermediul mass-mediei, nu vor prețui niciodată cu adevărat valorile vieții, oricât de mult te-ai strădui să-i impulsionezi. Poate o vor face pe moment, pe urmă se vor întoarce în propria mocirlă. Am rugat o vecină într-o zi de joi să-mi cumpere și mie ziarul Caraș Severin în șapte zile, de vreme ce avea drum în oraș, dar m-a refuzat menționând că ea nu se face de râs cumpărând ziare, pentru că ele sunt distribuite gratuit
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]
-
-mi zice: Nu te grăbi, dragul meu, c-ai fi obosit de muncă!” Și atunci mă opresc vreo două ore pe la birt ca să nu lase treburile neterminate! Dar și femeile au glumele lor despre noi. A mea le zice la vecine: „Fă, vezi că-mi vine bărbatul deseară acasă, poate ai mâine ceva de reparat prin curte, că eu plec până la mama vreo trei-patru ore!” Dar să lăsăm pălăvrăgeala. Uite ce-ți propun: rămâi până la douăsprezece. Astfel nu pierzi ziua de
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]