1,391 matches
-
De altminteri, ne-am revăzut, de atunci Înainte, În fiecare dimineață. Vorbeam Întotdeauna la fel de puțin, el se considera fericit că un american putea să-i Împărtășească pe deplin opiniile. La capătul celui de-al patrulea monolog atât de entuziast, acest venerabil gentilom mă invită să-l Întovărășesc acasă, ca să luăm masa Împreună; era atât de sigur că avea să-mi obțină o dată mai mult acordul, Încât strigă după un birjar chiar Înainte ca eu să pot formula un răspuns. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
invitaților, unde tronează dl Pokitanoff, căruia nimeni n-a Îndrăznit să-i interzică intrarea. Când prim-ministrul se așază la loc, nu se aud nici huiduieli, nici aplauze. Nimic altceva decât o tăcere strivitoare, copleșitoare, insuportabilă. Apoi se ridică un venerabil seyyed, descendent al Profetului și modernist din primul val, care a susținut Întotdeauna misiunea Shuster. Discursul lui e scurt: — Este, poate, voința lui Dumnezeu ca libertatea și suveranitatea să ne fie smulse prin forță. Dar nu le vom abandona de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe onorabilul. — Curat, așa, să-l lucrăm, răspunde memoria Marga. — Grea misie, musiu, comédie, mare comédie. Seara pe la nouă și jumătate, intră farfuza în odaie și strecoară un răvășel. De la cine era răvășelul? — De la cine? pițigăi Marga. Stai să vezi. Venerabile domn, în interesul onoarii naționale, te vom așa și pe dincolo. Făclia de paști, răzbunarea Domnului contra celor care l-au răstignit. De colo până colea... gâr-mâr... cu politica. Să cedeze tot, altfel, pac! Tranc, depeșă, neicușorule... imitează, să juri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
invocată îi trimite la culcare și îi descurajează să mai compună versuri: "Oricum, voi sunteți prea mărunți/ Și eu prea mare./ N-ar fi mai bine să renunți/ Și să vă duceți la culcare ? // Căci nu există pe pământ mai venerabilă manie/ Decât sub stele jurământ/ Pe veșnicie.// Și nu există-n univers/ Mai mare crimă/ Decât la coada unui vers/ S-atârni o rimă" (Balada unei stele mici); neliniștea că nu a fost premiat de Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
picăturile de ploaie în vârtejurile Dunării, el așezând deasupra matematicii universale necunoscutele, ecuația existențială a ființelor din clasa insectelor, Ordinul Himenoptere, familia Apide, genul Apia, specia Mellifica. CERERE Doresc ca în urma evaluării de către Magiștrii Profesori din Consiliul Director, împreună cu Înalții Venerabili Colegi, asupra activității mele de Profesor al Catedrei de Matematici din Liceul Adunăturilor Orașului Brăila și anume: Catifele, tinichele și baizdrugi, deșeuri la axioma educației, postulatul disciplinei și teoremelor eticii morale, cer să mi se acorde dreptul de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
menționez faptul că nu l-am văzut niciodată nervos, supărat. Am ajuns apoi pe un platou de pe care mi s-a deschis o perspectivă fără margini spre Montpeyroux, Le Barry și Saint Jean de la Blaquière. Pe munte îl ajung pe venerabilul pelerin cu barbă și un timp mergem împreună. Si el este canadian, din Montreal și a călătorit prin toate țările Europei. Are o cultură foarte vastă și este un povestitor plăcut și interesant. Nu este sigur de viitorul Uniunii Europene
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Dumitru Basarabov 140, dar dacă ea a avut loc la sfârșitul lui septembrie, atunci când epidemia era deja stinsă în Capitală, ni se pare lucru de mirare! Poate atunci s-a săvârșit doar o ceremonie de mulțumire pentru slavarea orașului sau venerabilul autor, scriind la vârsta senectuții, a mai încurcat datele calendaristice, deoarece la București nu mai mureau 100-160 oameni pe zi la începutul lui octombrie 1831! Oricum narațiunea bătrânului colonel Pappasoglu este mișcătoare și foarte colorată prin alte amănunte mai precise
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Elohim (care după schimbarea numelui, prin sentință judecătorească, a fost numit, Dumnezeu) se plictisea de moarte și căsca sărmanul, scărpinându-se pe burtă și râgâind pașnic, doar câte o veșnicie, două, fără întrerupere. Până la urmă când deja ajunsese la vârsta venerabilă a bărbii albe, unde de altfel a și rămas, i-a căzut în sfârșit și lui fisa, cum să iasă din pasa asta proastă și s-a gândit că nu se cade ca tocmai el, ditamai Dumnezeul să se prăpădească
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
comiții. Prin aceste atribute, Caragiale a intenționat, după cum s-a mai observat, atât sugerarea ideii de autoritate supremă și totală, familială și socială, cât și realizarea efectului comic. Este învestit cu stima prevenitoare a tuturor. Toți i se adresează cu „venerabilul”. În fond, „venerabilul” e doar un bătrân ramolit, având doar iluzia autorității. El apare în scenă numai pentru a tempera acțiunea, pentru că adevărata autoritate este Zoe Trahanache. Ca „stâlp al puterii” respectă fără abateri „legalitatea”, formulând următorul principiu de acțiune
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
atribute, Caragiale a intenționat, după cum s-a mai observat, atât sugerarea ideii de autoritate supremă și totală, familială și socială, cât și realizarea efectului comic. Este învestit cu stima prevenitoare a tuturor. Toți i se adresează cu „venerabilul”. În fond, „venerabilul” e doar un bătrân ramolit, având doar iluzia autorității. El apare în scenă numai pentru a tempera acțiunea, pentru că adevărata autoritate este Zoe Trahanache. Ca „stâlp al puterii” respectă fără abateri „legalitatea”, formulând următorul principiu de acțiune politică: „Noi votăm
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
care numește pe prefect soțul „dumneaei”. Trahanache nu numai că nu dă crezare „plastografiei”, dar nici măcar nu vrea „să afle Zoițica”, „ cum e ea simțitoare...!”. Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat o stimă prevenitoare (și în scrisoare se adresează cu epitetul „venerabilul” , ironia fiind subtilă). Această bună organizare a triunghiului conjugal, cu amiciția reciprocă a bărbaților și suveranitatea cunoscută a femeii, convine tuturor. De observat că Trahanache nu-l desemnează pe Tipătescu păzitor al onoarei sale; el are pe lângă „madam Trahanache” rolul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
împiedică însă să tolereze generos calculul lui Pristanda cu steagurile și nu-l oprește nici de la adulterul cu soția lui Trahanache. Dacă în bilețelul Miței, Mache Răzăchescu este numit depreciativ „mangafaua”, Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat stimă prevenitoare prin apelativul „venerabilul”, ce conține și o ironie subtilă. În O scrisoare pierdută Caragiale realizează o bună organizare a triunghiului conjugal <footnote În Dicționarul personajelor..., coord. C-tin. Cubleșan, ed. cit., p. 263, se consideră că acest motiv al triunghiului conjugal, prezent și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Caragiale, în Studii literare, București, Editura Tineretului, 1968, p. 227. footnote>. Numele străine, adevărate „caricaturi onomastice” sunt construite pentru personajele deformate biologic și intelectual. Zaharia Trahanache „sugerează bătrânețea și chiar decreptitudinea și tot ce are mai greoi și mai ticăit venerabilul președinte”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit., p. 225. footnote>. Agamiță Dandanache e bătrânul ramolit, senil, din aceeași categorie cu Leonida. Rică Venturiano evocă „dezinvoltură”, „junețe”, „aventură”. Acest nume și multe altele sunt construite din silabe stridente. Prin sonoritate Ipingescu, Pristanda sugerează
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
să sune și clopotele la biserică, unde se vor duce, pentru Ziua Sfântului Francisc, cu toată familia, nu numai omenească. Romano, pisicul preferat al președintelui care-i adoptat din România și care a împlinit doisprezece ani, are nevoie, la vârsta venerabilă la care a ajuns, de rugi speciale pentru sănătatea lui.) Când am început să scriu, împrumutându-l ca model pe Hoffmann, probabil unul dintre cei mai avangardiști scriitori pentru secolul al XIX-lea, nici nu descoperisem Istoria motanului Murr, expulzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
profesor de la facultate, Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astăzi. I-am oferit un scaun să șadă ― același scaun pe care mă poftea să mă așez ori de câte ori veneam la el. Mă prețuia acest venerabil savant cu faimă europeană, doctor honoris causa al câtorva universități apusene, și această prețuire mi-a crescut aripi și mi-a înlesnit biruința. Cum i-aș fi îmbrățișat umbra pe care o simțeam prezentă în cancelarie și în sălile de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lată de o sută optzeci și patru de metri. Baldachinul viu colorat scânteia, miile de lampioane arătau asemenea stelelor, iar fumul de tămâie plutea printre flamurile fâlfâitoare, formând nori purpurii peste capetele mulțimilor de participanți îndoliați. Numai printre preoți, participau venerabili cărturari de la cele cinci temple Zen importante și preoți din cele opt secte buddhiste. Oamenii acelor vremuri, care erau prezenți la slujbă, o descriau ca și cum toți cei cinci sute de arhați și cei trei mii de discipoli ai lui Buddha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tinerii porniți în prima lor campanie. — Și asta e adevărat. Neșovăitori la vârsta de cincisprezece ani, și mai neabătuți la nouăsprezece sau douăzeci, dar la patruzeci, încep încet să se destrame. Ei bine, atunci ce se întâmplă cam pe la vârsta venerabilei bătrâneți? — Când ajungi la cincizeci-șaizeci de ani, ești zăpăcit de-a binelea. — Și la șaptezeci sau optzeci? — Atunci, începi să uiți că ești zăpăcit. Râseră cu toții. Se părea că ospățul avea să dureze până seara, dar starea lui Katsutoyo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l recunoaște nimeni? Hideyoshi puse întrebarea de mai multe ori, privind, în jur, la oamenii din fața și din spatele lui. Apoi, cineva din capătul șirului spuse: — Știu cine e. Omul care vorbise era Inaba Itettsu, comandantul Castelului Sone din Mino. În pofida venerabilei sale vârste, intrase în acea mare bătălie de dragul lui Hideyoshi și îi stătuse alături ca ghid, încă de la începutul campaniei. — A, Itettsu. Îl recunoști pe generalul inamic de pe cealaltă parte a râului? — Ei, după coarnele coifului și fireturile albe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
proiect, arătând cât era de pripit; dar Rodomont, tânărul și iutele rege al Algerului, a declarat sfatul lui Sobrino ca inspirat de micime și lașitate, arătându-se nerăbdător de a porni în această expediție. A luat apoi cuvântul regele Garamantei, venerabil prin vârsta sa înaintată și renumit pentru cuvintele-i profetice, asigurându-l pe Agramant că ceea ce voia el să facă avea să fie o încercare nenorocită, dacă nu va câștiga, mai îmtâi de partea sa ,un tânăr desemnat de soartă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
râpos, s-a afundat într-o vale adâncă, tremurând de teamă ca Rinaldo să nu-i fi luat urma. În fundul acestei văi ea a întâlnit un pustnic bătrân cu o barbă albă ce-i ajungea până la brâu și o înfățișare venerabilă. Acest pustnic, care părea uscat de bătrânețe și de post, mergea la pas călare pe un asin jigărit. Prințesa, care nu mai putea de frică, l-a implorat să-i salveze viața și s-o conducă până într-un port
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în deget. Cavalerul a redevenit el însuși imediat. O adevărată lovitură de trăsnet pentru bietul prinț! Copleșit de rușine nu mai îndrăznea să-și privească dascălul în față. Când a ridicat în sfârșit ochii, el nu a mai văzut acea venerabilă arătare, ci pe preoteasa Melissa, care prin puterea inelului apărea acum sub adevărata-I înfățișare. Ea I-a vorbit de motivele care o făcuseră să-i vină în ajutor, despre mâhnirea și îngrijorarea Bradamantei, care nu mai ostenea căutându-l
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
toate cu înțelepciune le-ai făcut ! Preot Florin Șerbănescu - Consilier Patriarhal 10 mai 2005 Înainte de apusul soarelui, într-o zi frumoasă și binecuvântată de mai, un mănunchi de preoți din felurite generații, am poposit în „cerdacul casei și al sufletului” venerabilului Profesor Arhidiacon Ioan Ivan, la împlinirea celor 90 de ani de viață. Emoționați și mișcați de sfintele amintiri din anii de școală la Seminarul Teologic Neamț, am purces și la o călătorie duhovnicească pe Valea Secului și ne-am închinat
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Alexandra Răticeanu 25 septembrie 1971 113 I pray that the restoration of this beautiful and venerable monastery will enable it to remain as a place for the service of God for many centuries.Mă rog ca restaurarea acestei frumoase și venerabile mănăstiri să o facă să dăinuie peste veacuri ca un lăcaș de săvârșire a serviciului divin. P. Robert Murray University of London * 6 august 1972 În această mănăstire am audiat o interesantă lecție de istorie a unei epoci ce dovedește
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
viața lumii” (pe alocuri și cu ... moartea acesteia); o culegere de cugetări, de dezvăluiri ale unui om ca toți oamenii ajuns la senectute când mărturisitorul trebuie crezut pe cuvânt... Au sare și piper, umor pentru toate gusturile, aforismele și sentințele venerabilului îndrăgostit de tainele acestei fărâme de eternitate, partea fiecăruia dintre noi, din marele mister cosmic. Veritabilă surpriză, cartea aceasta legitimează un scriitor la vârsta când alții și-au încheiat „lucrarea”, condeier ce are încă multe de spus semenilor săi tineri
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
O fixă fără să clipească din ochii rotunzi ca ai unei păsări de pradă. - Ei bine, Jeanne, nu mă inviți Înăuntru? - Ba da, domnule, firește, bîigui ea dîndu-se la o parte. - Am trecut după vești despre scumpa noastră fată, declară venerabilul bătrîn. Cum se mai simte? - Păi... bine. Doarme. Jeanne aruncă o privire spre scara care ducea sus, spre camerele de culcare. - N-ar fi trebuit să vă deplasați, nu e prudent... El Își ridică ușor bastonul ca s-o Întrerupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]