1,883 matches
-
de a te îneca, de a te înălța la ceruri prin spânzurătoare sau de a-ți curma viforos zilele pleacă dintr-un sublim al plictiselii - flaut în fund de iad. A stoarce din clipe un cântec de pieire, a născoci veninuri transcendente în urâtul vremii, a-ți spulbera dracii în sânge și în devenire... Rostul metafizic al timpului e să ne descarce de povara individuației. A fi e o întreprindere atât de grea, fiindcă urcăm spre a nu fi; un vid
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deschide iremediabil pentru a face din noi o erupție sângeroasă. Numai atunci am pricepe și am aprecia avantajele singurătății, care ne face suferința atât de mută și de inaccesibilă. Într-o erupție sângeroasă, într-un vulcan al ființei noastre, întreg veninul supt din lucruri nu ar fi suficient pentru a otrăvi întreagă această lume? Este atât venin, atâta otravă în suferință! Singurătatea adevărată este numai aceea în care te simți absolut izolat între cer și pământ. Nimic nu trebuie să devieze
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aprecia avantajele singurătății, care ne face suferința atât de mută și de inaccesibilă. Într-o erupție sângeroasă, într-un vulcan al ființei noastre, întreg veninul supt din lucruri nu ar fi suficient pentru a otrăvi întreagă această lume? Este atât venin, atâta otravă în suferință! Singurătatea adevărată este numai aceea în care te simți absolut izolat între cer și pământ. Nimic nu trebuie să devieze atenția de la aceste fenomene ale absolutei izolări, ci o intuiție de o luciditate groaznică trebuie să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moment, desperarea e tâmpă - o asemenea simțire este iadul. Mario! poți tu să-ți închipuiești un asemenea chin fără să plângi - de milă, nu - de îngrozire? De piatră să fie o inimă, este o margine care s-o miște; de venin să fie un suflet, sunt dureri care trebuie să-l îndulcească, și nu e durere mai mare decât a mea. De ce sunt eu în lume, când tu ai fost menită să fii? De ce-au căzut ochii mei pe tine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
jărtfi viața pentru tine. Îți sărut mâna pentru voința ce ai de-a mă face fericit, deși te înșeli când crezi că amorul tău de femeie m-ar putea face. Amorul este o nenorocire și fericirea ce mi-o oferi, venin. Că n-o știi aceasta este împrejurarea care te face adorabilă. Dac - ai avea pentr-un moment ochii mei, ce altfel ți s-ar arăta această lume în care tu cauți și speri a găsi ce nu-i în ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o asemenea simțire este iadul. Marie, poți tu să-ți închipuiești asemenea chin, să ți-l închipuiești fără să plângi, din milă sau - nu! - de îngrozire? De piatră să fie o inimă, este o margine care s-o miște, de venin să fie un suflet, sunt dureri care trebuie să-l îndulcească. Și nu-i o durere mai mare decât a mea. De ce sunt eu în lume când tu ai fost menită să fii? De ce au căzut ochii mei pe tine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
m-ar ferici, mă face să fiu în stare de a-mi jertfi viața pentru tine, deși te-nșeli când crezi că amorul tău de femeie m-ar putea face. Amorul este o nenorocire și fericirea ce mi-o oferi, venin. Că n-o știi aceasta e o-mprejurare care te face adorabilă. Dac - ai avea pentr-un moment ochii mei, ce altfel ți s-ar arăta această lume în care tu cauți și speri a găsi ce nu-i în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
jertfi] viața pentru tine. Îți sărut mâna pentru voința ce ai de-a mă face fericit, deși te înșeli când crezi că amorul tău de femeie m-ar putea face. Amorul este o nenorocire și fericirea ce mi-o oferi, venin. Că n-o știi aceasta este împrejurarea [e o-mprejurare ] care te face adorabilă. Dac - ai avea pentru [u]- un moment ochii mei, ce altfel ți s-ar arăta această lume în care tu cauți și speri a găsi ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lacrimă se scurse tremurând din genile [mele] strălucitoare și aruncai scrisoarea în foc. Ochii mei painjeniți de lacrimi și insomnie întrevedeau într-o sălbatecă fantasmagorie capul vânăt al acelui amic nefericit, cu creierii roșii de gândire, cu fălcile înfundate de venin și de mizantropie, cu ochii înfundați și turburi ca ochii unui nebun. Desigur murise. Deschid sertarul mesei și iau puținele portrete ce le aveam împrăștiate prin hârtii. Portretul lui era lipit de a lui Tasso. Epistola stătuse de mult în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a merge cu picioarele goale prin noroi spre casă... am intrat în bordei... pe vatră lemnele se topise... și zgura abia mai licărea... tata ședea pe un scăunaș scund și pe fața sa arsă și nerasă se strecurau lacrimi de venin. - Unde - ai fost? zise el, apucând cu blândețe mâna mea înghețată. - Am fost să caut pe mama... unde-i mama? Pieptul său se îmflă cumplit, el mă luă în brațe, mă strânse cu foc nespus și-mi înecă fața rece
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca să-și scape viața. Ci omul din popor nu vrea averile, geaba l-ai împlea cu aur, geaba l-ai îmbraca în mătase. Pînea ce i-ai luat-o de la gura copilului i-ai cîntări-o cu aur, lacrimele lui de venin și sudorile lui de sânge i le-ai răscumpăra cu surele măgăritare ale Orientului; ci el nu vrea aurul și mărgăritarul tău, el vrea viața ta! Și cine-ar găsi-o nedrept, cine rău? E o lege în natură care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pământ în pielița lui de sărbătoare... Apoi mă tem de un asemenea amor, mă tem cumplit... De voi fi rău, ea va fi blândă ca un miel... prin blestemele mele s-ar înmulți rugăciunea ei tremurătoare, când aș fi numai venin, ea și-ar săruta cruciulița ei de aur... Ah! aș fi nefericit cum n-am fost niciodată și, ce e mai mult, m-aș înamora nebun, ea m-ar iubi asemenea... și prin asta s-ar repeta o veche tragedie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
paharnici păcătoși purtați în triumf la Pantheon după moarte tot turnau zi de zi alcoolul înveninat al cuvintelor goale și violente"317. Într-o singură frază Tarde încearcă să-și regleze conturile cu toate capetele înfierbîntate ale Revoluției, vărsîndu-și propriul venin asupra poporului care s-a ridicat împotriva unui regim ce îl asuprise veacuri de-a rîndul, îl jefuise fără rușine, umilindu-l pe tot întinsul țării. Cu această ocazie, francezul își strigă încă o dată disprețul față de cei care i-au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
carte”, „Nu știu ce țipă-n tine: foamea, trecutul, marea”, „Sărutul nostru suie /.../ Prin temere, prin sete, prin curcubeu, prin cuie” etc.), fie, mai ales, al unor unități mai mari, de la strofă la o Întreagă secvență. Exemplele sînt foarte numeroase: „Dar În veninul acesta e o iubire viitoare, / Ca zborul care crește, nebănuit, În larvă,/ Ca-n penele albe ale nopții, viscolul - o agrafă, / Ca lumina răsărită pe mormîntul tinerei oarbe”; „Un braț alunecă, dar celălalt se desface / Ca un șoim, ca un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce tu le-ai dezunit Și-n viața de acuma, și-n cea de apoi vreme: Să tremuri ca un cîine În rane schilăvit. Ca molipsit de crime veninul s-aibi În tine, Și-n casele ce intri să vezi a curați, Ca urmele de șarpe, și urma după tine, Cu apa cea sfințită În preajmă a stropi. Pribeag vei fi În lume, fără lăcaș, culcare, Și cin’te
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trăi Nu s-a mai tămădui, Pentru c-are rămas Înfipt Fierul tău cel otrăvit”. Nu lipsește, se Înțelege, arma tradițională; săgeata. Conachi o Înfățișează de mai multe ori numind-o „săgeată cumplită”. O variantă a săgeții este „ghimpul cu venin”. Amor este Înarmat pînă În dinți, arc săgeți și umblă În mină eu o „lance de Îngrozire”, călătorește mult, lovind În dreapta și În stînga (Amanul, ca și ostașii). Poetul dă În cele din urmă un sens facil alegoric acestei expediții
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Fiind boala la ele firească.” În cîntul al IX-lea din Țiganiada este o secvență care arată pedepsirea femeii Înșelătoare. Infernul dantesc are, aici, o notă de veselie crudă: Muierea care pă ai său bărbat Pentru ibovnicul doară iubit, Cu venin ș-otravă au fermecat Sau măcar cum ea l-au omorît, Pă ahaia dracii suind călare O duc unde-i văpaia mai mare. Străpungîndu-o prin gemănare Cu tăciuni aprinși sau Înfocate Frigări, ș-În asemene stare Aflîndu-să purure va pate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la don Terentio și știu că se comportă bine. E cam zburdalnic, ce-i drept, dar nu le are cu răul și cu ticăloșia. Nu-l scăpa din ochi. Iar voi scutiți-mă de gurile voastre, nu mai răspândiți atâta venin și nu mai faceți din țânțar armăsar. Azi te-ai sculat cu fundul în sus. Să zicem, dar tot făcând mereu aceleași judecăți, odată și-odată ajungi să te-mpotmolești și să vezi lucrurile pieziș. Eu sunt cam obosit, iar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se simți jignit în demnitatea lui virilă. Ar fi reacționat energic dacă ar fi avut vreun pretext exterior. Căci Pomponescu, constrâns de educația lui, ținea cu orice chip să pară personal elegant și senin. Afacerea bazilicii turnă o cantitate de venin considerabilă în sângele lui Pomponescu, căruia numele lui Ioanide îi deveni franc odios. Fața ministrului căpătase o gălbejeală de icter, semn al excitației ficatului, și ticul mușcării mustății devenise așa de accelerat, încît se prefăcuse în spasm. Bănuia un complot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numai noi suferim. În ceea ce-l privește, A. Schopenhauer arată că "în egoismul nețărmurit al ființei noastre este pus laolaltă, mai mult sau mai puțin în fiecare piept omenesc, un fond de ură, mânie, invidie, ranchiună și maliție acumulate ca veninul în colții unui șarpe și așteptând numai o ocazie ca să se elibereze, iar, apoi, ca un demon dezlănțuit, să se stârnească și să urle de turbare" (apud Epstein, 2008); marele gânditor german ne amintește că întotdeauna ura însoțește invidia 54
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
luciditate. Cu cât vom înțelege mai bine mânia, cu atât mai rar se va manifesta ea în viața noastră. În ziua în care vom descoperi ce este mânia în toată goliciunea, în toată hidoșenia ei, în focul ei arzător, în veninul ei mortal, în acea zi vom descoperi cu uimire că am scăpat de ea (pp. 54-55). Mai mult chiar, se poate întâmpla pentru unii dintre noi ca atunci când devenim conștienți de ea, mânia să se transforme în iertare, în compasiune
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
am dat deodată seama că am tăcut bine atâția ani de zile. Neputința de a mă exprima m-a făcut, desigur, nefericit, dar ceea ce până acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai "sentimentul conștient al insuficienței personale". Veninul strâns în mine nu atinsese concentrația necesară pentru a deveni leac. Eram pur și simplu necopt. Nu trăisem de-ajuns ca să intru în comuniune cu mine, cu alții și, cu atât mai puțin, cu Dumnezeu. A trebuit să cunosc spaima
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ea să cadă în aceleași greșeli în care a căzut lumea toată? Oare noi să nu învățăm din greșelile altora? Să nu ne folosim de împregiurarea cea în sine favorabilă cumcă simțul poporului nostru e încă vergin și necorupt de veninul farselor și a operelor franceze și nemțești? - Din contra... să ne folosim de împregiurarea asta așa de favorabilă, într-un timp în care atmosfera Europei întregi e infectată de corupțiune și de frivolitate, ca tocmai într-un asemenea timp noi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bine Că ce fel de urmări are; Mă prinsesem dar cu mine Să stau normă de-nfrînare. Dar cum scapi de lăcomie Când vezi aur înainte? Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. Luxul, celor căror place, E venin omorâtor; Hotărâsem dar a-mi face Un bun nume 'n viitor. Dar cum faci economie Cu un sânge - așa fierbinte; Încă azi o nebunie Ș-apoi mâni om fi cuminte. Prânzurile cele dese Sănătatea văd că-mi strică, Hotărâsem dar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Nu-ș ce făcu, ce drese, că mi - ți muri dator; De am iubit din suflet, hoțește - am fost vândut; De am iubit cu punga și starea mi-am pierdut! Gustat - am vreo plăcere? Făcut-am vreun pas Pe calea desfătării? Venin mi-a dat pe nas; Slujit - am cu credință? Nevrednic am trecut; Prieteni obligat - am? Ingrați mi i-am făcut; Vreo rudă, vun de-aproape de-l rog a m-ajuta, Mi se bocește - atâta cât trebui - a - i mai da
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]