1,900 matches
-
Andrei Moisoiu (Google) Platforma on-line a băsescienilor a intrat în derută, după evoluția lui Băsescu de ieri, la B1 Tv. „Minciuna unificării dreptei. Eșecul Mișcării populare. Deruta lui Băsescu”. Textul este o revărsare de venin și neputință împotriva tuturor, mai puțin a PDL care, culmea, devine „Alba ca zăpada” ! Dacă spun că sunt „paranormali” nu greșesc. Iar Vasile Blaga, cum-necum, prințul care o va salva sau chiar o salvează pe Alba ca Zăpada de la moarte
Cepeca: blogary-știi își caută un nou Băsescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/34199_a_35524]
-
o relație maladiv-incestuoasă și spectrul unui ireziliabil contract cu remușcarea. Ceva s-a stricat, avariat în Anna, acest ceva profund delabrat îi conferă o anumită tristețe care degajă o senzualiate vibrantă, o chimie erotică specială care asemeni substanțelor chemotxice din veninul anumitor șerpi dizolvă lent și dureros țesuturile, relațiile. Ordinea superioară a unei existențe trasate uniform, dar sigur, cu o precizie apolinică de geometru este provocată de întâlnirea cu dezechilibrul fundamental incarnat de această femeie nu neapărat frumoasă, cât tragică. Ingrid
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
lumii, de exprimare ș.a. Astfel, moralistul se recomandă din capul locului prin instalarea lui Ťîn certitudinile comode ale acreliiť, el denunță relele imanente indiferent oricărui fel de societate, el exprimă și atacă vremea lui, totodată depășind-o: cu alte cuvinte, veninul lui poartă o dată istorică anume." Cu deplină justețe, Constantin Cubleșan deduce profilul uman al lui Emil Cioran din corespondența sa, epistolierul fiind "lipsit de vanități sau orgolii". Edificator este volumul Scrisori către cei de-acasă, apărut la Editura Humanitas la
Mărturiile lui Emil Cioran by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8584_a_9909]
-
scoși țăranii -/ Cei ce-au dormit către vânt,/ Vești stranii cunoscând și zvonuri/ Adeverite mai târziu: pe-un pat de lemn/ Sunt împilați; călăii îi încalecă,/ Cu clești de aur le scot limba;/ Șomoiog de cânepă înmoaie/ În bidonul cu venin de ierburi;/ Prinsă de cap, ca lipitoarea,/ Limba țăranului e amorțită:/ Se știe locul clevetirii; rădăcina/ De unde iese vorba cârtitoare -/ Cu ștergătoarele de câlți se șterge/ Cuvântul de împotrivire." (Vara muților); Unde-i bărbatul politic, cel ce,/ Luându-și steaua
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
întîmpla nimic pentru că nu comisesem absolut nimic ce ar fi putut fi considerat vreodată ca o atitudine anticomunistă". Evident. Vina e, desigur, a altora, o vină colectivă, aidoma celei ce ne-o pun acum în cîrcă "apoliticii" și "echidistanții". Drept care veninul împotriva confraților din aceeași tagmă nomenclaturistă se revarsă fără opreliști: "cu metodele specifice lui, a luat cuvîntul Zaharia Stancu, vorbind așa cum, după cîte am aflat din scrierile lui Sadoveanu, care este un om foarte decent, vorbesc numai țiganii de la Dunăre
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
cînd mă știu, m-a obsedat ornitorincul - animalul acela cu blăniță, care are labe de rață, e mamifer, dar face ouă, stă sub apă, stă și deasupra apei, stă și pe mal, e foarte blînd, solitar-solitar-solitar, are o glandă cu venin sub coadă, și-i împroașcă pe toți dușmanii. Așa că, ziua unui critic de întîmpinare - ca să revin, că eu fac bucle mari, detururi, digresiuni - ziua mea reflectă obsesia pe care am avut-o toată viața, obsesia non-alinierii. Niciodată nu mi-a
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
nu reușea să-mi slăbească împotrivirea. Și a venit ziua în care am explodat și, ascunzându-mă de toți, am scris scrisoarea pe care o pregăteam de ani de zile în minte, o scrisoare în care mi-am vărsat tot veninul care-mi curgea prin sânge. Nu știu cum m-am putut încumeta s-o trimit, fiindcă după ce am recitit- o m-am speriat de propria ranchiună, de oribila mea ingratitudine, și totuși ura aceasta care-mi clocotea în piept a fost mai
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
dovadă cartea scrisă într-un singur an, 1990, anul reunificării celor două state germane. Ce izbește la volum sînt trei însușiri: mai întîi, nu e vorba de un jurnal propriu-zis, adică de un laborator intim în care Grass își dospește veninurile din nevoia căpătării unui echilibru interior, ci de un catastif îndeosebi ideologic, consemnînd cu precădere evenimentele epocii: episoade istorice, figurile politice ale momentului, alături de reacția autorului la ele. În al doilea rînd, surprinde încăpățînarea cu care Grass se ridică împotriva
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
despre Paul Goma) „derapajul său patologic, tot mai evident - mai ales după 1989 - , are, adesea, aspecte odioase. Uneori, cînd îmi cădea în mînă cîte unul din textele sale, simțeam nevoia instinctivă să mă spăl imediat pe mîini". Despre același: „Un venin (...) care-mi inspira adesea greață". Mai sunt dați la o parte Bujor Nedelcovici, Livius Ciocârlie, Al. Călinescu, Liviu Petrescu și mulți alții. Implicit e abhorat Blaga, deoarece satul apare, sub condeiul lui Adrian Marino, demonizat, un „blestem" al poporului român
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
mai sunt și excepții, recunoștea: "într-adevăr, Sainte-Beuve, în însemnările lui ultime, a ținut să se elibereze de otrăvurile rămase neexprimate în foiletoanele sale. îmi pare rău că nu sunt nici Sainte-Beuve și că n-am nici asemenea rezerve de venin, ca să fiu mai interesant decât sunt". Interesant din punct de vedere artistic a fost totuși Șerban Cioculescu. Și anume tocmai prin agrementul narativ al scrisului, prin umorul comprehensiv față de natura umană, ca și prin lirismul nativ care i-a permis
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
întâia noapte de război, 1930 și Patul lui Procust, 1933), Al. Kirițescu (piesa Gaițele, 1933), Sanda Movilă (Desfigurații, 1935), Mihail Drumeș (Invitațiala vals, 1936), Max Blecher (Inimi cicatrizate, 1937), Sorana Gurian (nuvela Narcoza, 1938), Ioana Postelnicu (Bogdana, 1939), Ion Vinea (Venin de mai, anii '30-'40), Henriette Yvonne Stahl (Între zi și noapte, 1942), Pavel Chihaia (Blocada, 1947) etc. O listă foarte eterogenă și departe de a fi exhaustivă. Și personajele imaginate își administrează droguri. Voi da mai jos câteva exemple
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
și pe frunte,/ Dar vezi nu cumva s'o trezești - / Să umbli cu pași îngerești." Cruțarea unui colț de liniște, în țara închipuită unde, de fapt, e tot război. Altminteri, "în Rusia lui Serghei Esenin/ Amurgu-i ca o baltă de venin,/ Pe după dealuri încrustate'n piatră,/ Cățeaua morții schelăie și latră." (Amurg în Rusia). Realitatea stepelor cutreierate de moarte șterge orice familiaritate literară cu peisajul pe care alți poeți, în lumi mai bune, îl vor fi iubit. Rusia războiului nu mai
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
ani. Probabil din dorința de a nu-și pierde fanii, prietenii și alegătorii, Victor a decis să ignore eforturile mele din toți acești ani de a menține familia unită și declanșează acum, mascat, prin alții, această vendetă mediatică, plină de venin și minciuni", a spus Marina Almășan, pentru Mediafax. Vedeta TV a precizat că din respect pentru fostul său soț și din dragoste pentru fiul lor se abține, "cel puțin deocamdată", să dezvăluie "adevăratele motive, unele dintre ele foarte intime, ale
Marina Almăşan: Victor nu poate să-şi asume eşecul căsniciei noastre () [Corola-journal/Journalistic/67048_a_68373]
-
temă, povestind cum le-au fost arse fotografiile, lui și lui Patapievici, în Piața Operei din Timișoara), dar, Dumnezeule mare!, ce motivație poate, totuși, avea? Mă tem că nu sunt în stare să răspund. Pe mine, ura mă paralizează ca veninul șarpelui. Am o reacție întârziată, ca față de ceva care n-ar aparține speciei umane și de care până și animalele sunt cruțate. Bănuiesc că în ură intră o mulțime de alte sentimente, avuabile sau nu, precum frustrarea, invidia, gelozia sau
Cui i-e frică de Pleșu și de Patapievici? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4743_a_6068]
-
putut stabili cu o precizie de 99% paternitatea, dar, din păcate, nu și reda liniștea spulberată unui tată plecat din această lume purtând cu sine ghimpele neîncrederii... N-a fost singurul. O seamă de celebrități au gustat din cupa cu venin a suspiciunii sau au încercat să se sustragă obligațiilor paterne: Yves Montand, Charlie Chaplin, Boris Becker, iar cu câteva veacuri în urmă, Thomas Jefferson, al treilea președinte american. Pe meridianele noastre, protagoniștii care îngroașă rândurile celor suspicioși, fie intelectuali sau
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
Geantă Chelbea în rolul secundar Kristin, experiența, și nu numai, ajutînd-o să-și așeze personajul și să-l facă credibil în ipocrizia lui, cu un joc dibaci, pe muchie de cuțit, vegheat atent pentru a nu-i da în vileag veninul. Pe Viorica Geantă Chelbea am văzut-o în aceeași seară, pe scena mare, unul dintre pilonii music-hall-ului amintit la început și realizat de balerina și coregrafa Felicia Dalu. Tentativa mi se pare, în principiu, curajoasă, din toate punctele de vedere
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
o suferință. Ei sînt anancaști și catarctici, adică scriu sub fatalitatea unui impuls de care se achită prin defulare: aruncă un lest spre a alunga otrăvurile interne. Lor li se potrivește vorba aceea că răutatea își bea singură jumătate din venin. Exemple: I. D. Sîrbu, Mircea Zaciu sau Adrian Marino. La primii, scrisul e zel lexical făcut din mania față de norme externe, adică podium de afirmare prin vorbe, la cei meticuloși scrisul e ceremonie de efuziuni insolite, adică oglindă în care își
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
lexical făcut din mania față de norme externe, adică podium de afirmare prin vorbe, la cei meticuloși scrisul e ceremonie de efuziuni insolite, adică oglindă în care își contemplă răsucirile, iar la cei din urmă jurnalul e impuls de eliminare a veninurilor strînse, adică supapă menită echilibrului. Scrupulosul e un habotnic al rigorilor autoimpuse, meticulosul e un sclav al stărilor de spirit, iar stuporosul un posedat de izbucniri grele. Primii sînt îndeobște reci și din nervul lor se plămădesc cronicarii zilei, ceilalți
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
fi un învingător și cu atît mai puțin un erou, Caragiale stă în mijlocul vieții de parcă ar sta în afara ei. În permanență, între sine și viață e o distanță - ca aceea dintre periferie și centru - care-i permite să adauge receptării veninul - de nu chiar drogul - iluziei. De aceea, convingerea e substituită de tehnică. Nu de experiment, ci de tehnică, de meșteșug. Deși vede și simte enorm, monstruos, Caragiale, ființă muzicală, operează o de-realizare - materia e sunet sau imagine interioară, o
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
iubirii un somn liniștitor, Iubirea însă este saltea de cuie dură, Făcută ca să aibă femeia băutură. CXIV Alegorie E o femeie mândră, puternică-n grumeje, Ce-și lasă-n vin s-atârne bogatele ei meșe. Ale iubirii gheare, al jocului venin Pe pielea-i ca granitul s-au imprimat deplin. Ea-i râde-n față morții și ia-n răspăr curvia, Doi monștri-a căror mână, muindu-și strășnicia, În jocurile sale purtatu-le-a respect La trupul ei puternic și falnicul său
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
de amortizoare care împing celulele sănătoase atunci când se întâlnesc cu acestea. Atunci când virusul HIV intră în contact cu ele, el pătrunde între două astfel de amortizoare și este imediat atacat de către toxină. În timp ce cele mai multe dintre medicamentele actuale încetinesc dezvoltarea virusului, veninul de albină îl atacă și îl distruge complet, prevenind astfel infectarea organismului. Tratamentul cu venin de albină se poate folosi și în cazul afecțiunilor reumatismale (spondiloză, sciatică, artrită), afecțiunilor cardiovasculare, inflamațiilor tendoanelor, astmului bronșic. Este contraindicată folosirea acestui tratament de către
Veninul de albină, posibilă soluție anti-HIV by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64797_a_66122]
-
în contact cu ele, el pătrunde între două astfel de amortizoare și este imediat atacat de către toxină. În timp ce cele mai multe dintre medicamentele actuale încetinesc dezvoltarea virusului, veninul de albină îl atacă și îl distruge complet, prevenind astfel infectarea organismului. Tratamentul cu venin de albină se poate folosi și în cazul afecțiunilor reumatismale (spondiloză, sciatică, artrită), afecțiunilor cardiovasculare, inflamațiilor tendoanelor, astmului bronșic. Este contraindicată folosirea acestui tratament de către persoanele care suferă de boli venerice, hepatită și insuficiență cardiacă.
Veninul de albină, posibilă soluție anti-HIV by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64797_a_66122]
-
Constanței Buzea: "era o lumină/ dar nu o mâhnită lumină/ era întreg în setea lui mare/ sufletul meu/ în aer albine și cărți/ garanții tulburătoare/ miniaturi în ființă/ și vara - verb migrator -/ agresivă și plină de ghimpi viorii/ mirosind a venin/ și țigle înclinau spre grădini/ unde umbra mișca pe pământ/ sub frunzele pure/ sub ochii zadarnici/ textul ei straniu ca liniștea/ cea din nimic izvorând" (era o lumină). Versurile vibrează de contraste, mai bine zis de complementaritățile care alcătuiesc mediul
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
porți cu tine, toate acestea se manifestă din plin și plenar. Inteligența scenică a funcționat ca o balanță, astfel încît rolurile sale să stea într-un echilibru perfect. Și asta, zeci de ani, într-o lume care macină, care produce venin. Care istovește. Ștefan Iordache a avut însă șansa să parcurgă și un timp în care generozitatea se manifesta încă, printre artiști, ca și respectul. A mai avut o șansă: Horia Lovinescu, pe care l-a întîlnit la începutul drumului. Într-
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
pe care le-am iubit, am urît îngrozitor poezia ce, la o anumită vîrstă, nu mă lăsa să trăiesc, să fiu ca lumea, mă măcina, mă distrugea. Apoi, în ultimii ani, a venit acea furie oarbă, neagră, fără țel determinat, venin fierbinte, împrăștiat în tot capul meu care vuia ca un motor încins. Ieșeam pe străzi și umblam pînă la epuizare să uit, să scap de ura asta nouă, de nedescris, ură care, cred, nu poate fi rezolvată decît prin demență
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]