15,959 matches
-
apare - cu glosarea "a spune" - chiar din primele atestări ale argoului românesc, în listele lui N. Orășanu, în 1861 și G. Baronzi, în 1871; personajele lui Baronzi, din Misterele Bucureștilor, îl folosesc: ("Iacă ce vrăjește Coman...", 1862: 131). Până la urmă, verbul a aburi și derivatele sale (abureală, aburitor) fixează una dintre funcțiile esențiale ale limbajului, din perspectiva argotizanților: cea de ascundere a adevăratelor intenții, de înșelare și manipulare. Câmpul semantic al manipulării e destul de bogat: alături de a aburi și a vrăji
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
susținut de o viziune funcțională, mereu sensibilă, asupra sunetului, asupra textului. De o manieră asemănătoare, pe parcursul Ciclului cântecelor din „Poem pentru Mi“ de Olivier Messiaen, soprana Mihaela Mingheraș ne arată că deține cheia relației atât de pretențioase dintre sunet, muzică, verbul francez și sensul acestuia. O face cu devoțiune, cu credință, cu sensibilă implicare. Câteva zile mai târziu, de această dată în compania Orchestrei Naționale, sub bagheta dirijorului Walter Hilgers, am reîntâlnit-o pe violonista româno-americană Irina Mureșan; ne-a prezentat
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7603_a_8928]
-
vorba chiar de niște suporturi pe care se aranjează cărțile, ceea ce ar confirma etimologia prin termenul rusesc; forma cuvântului ar fi însă contaminată cu aceea a lui pont, a cărui familie lexicală era foarte folosită la jocul de cărți (exista verbul a ponta, jucătorii erau numiți pontatori etc.). Ipoteza tentantă a unei metafore (de la o carte care substituie orice valoare la o cheie care deschide orice ușă) nu pare să se susțină. Oricum, se știe că multe dintre jocurile de cărți
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
1. a lovi (mortal), a omorî, a doborî, a ucide (cu o lovitură violentă). 2. (fig. fam.) a plictisi de moarte, a enerva, a pisa pe cineva. N-aveți decît să alegeți: ori omorîți porcul ori îl plictisiți de moarte. Verbul are și o "familie" interesantă: "assommant", adică, obositor, plictisitor la culme, supărător, enervant, agasant; "assommeur", adică, ucigaș, bătăuș; "assommoir", adică, bîtă, măciucă, ciomag, toroipan, dar și iată, cîrciumă proastă. Mare poznă cu lingvistica: nu mă mai asomați (plictisiți, enervați) atît
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
derutantă și descurajantă la prima vedere, conținând chiar evaluative de sens contrar ("drăguț" și "urât"), corespunde unei polisemii reale a termenului argotic și (dacă excludem câteva răspunsuri izolate și deviante) nu e lipsită de logică. e în primul rând participiul verbului argotic a ușchi, care, în două construcții echivalente (a se ușchi și a o ușchi), are sensul "a fugi, a pleca repede". Construcția cu reflexiv ("Ușchește-te!") era deja atestată în glosarul de argou al lui V. Cota, din 1936
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
am ușchit-o, m-am topit la pauză" (S. Cosmin, Aștept provincia, 1987, p. 83); "și-a făcut repejor bagajele și a ușchit-o peste Ocean" (starmania.ro). În Glosarul regional Argeș al lui D. Udrescu (1967), construcția apărea cu verbul în varianta fonetică a uschi ("Cum a văzut secerea bârligată că se dă la el, a uschit-o!") și cu explicația "a se face nevăzut, a dispărea, a o șterge, a chiuli". De la sensul "a fugi", se poate trece destul de
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
el, a uschit-o!") și cu explicația "a se face nevăzut, a dispărea, a o șterge, a chiuli". De la sensul "a fugi", se poate trece destul de ușor la "a face să dispară"; acest înțeles se actualizează mai ales în legătură cu obiectele, verbul a ușchi devenind sinonim cu "a fura": "Finul lui Durbacă a ușchit o mansardă" (impact-est.ro); "cine mi-a ușchit iconițele?" (sinapse.ro, 14.02.2007); "moșia ușchită de la Academia Română", realitatea.net). Mai rar, întâlnim varianta semantică "a alunga" (pentru
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
bicicleta acum doi ani, în parc, până când m-a prins un polițist și m-a ușchit: ŤBăi, alo, valea! Nu vezi că sunt copii mici în parc? Poate îi lovești!ť" (Gândul, 1.08.2008, declarație a primarului). Ca orice verb argotic, a ușchi intră și în alte construcții, cu sensuri înrudite. Un înțeles mai vechi, azi dispărut, "a rupe, a sfâșia" (Al. Graur, 1936), poate explica sensul participiului adjectival din contexte de tipul "boarfă ușchită" (la P. Ciureanu, Note de
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
ușchit, numai într-o cămașă" (E. Barbu, Groapa, 1974: 251, cf. Traian Tandin, Limbajul infractorilor, 1993). Probabil că unele dintre aceste extinderi semantice se bazează pe simbolismul fonetic și pe ușurința dezvoltării sensurilor contextuale: tot la P. Ciureanu, în 1935, verbul apărea si cu sensul "a bate", "a da (o lovitură)": Când ți-oi ușchi una între felinare..." Sensul curent al adjectivului ușchit (atestat încă din anii '30) este, însă, "aiurit, zăpăcit; extravagant" (DEX): "O prietenă de-a ei, la fel de ușchită
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
deraiat... Abaterea de la norma comună este sursa unor evaluări atât negative, cât și pozitive: după cum este percepută ca nebunie, anomalie - sau ca originalitate, ieșire din comun; se explică astfel de ce adjectivul primește explicații de semn contrar. E interesantă și etimologia verbului a ușchi. În DEX, verbul apare cu mențiunea "etimologie necunoscută". În Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu și în Dicționarul limbii române (DLR), tomul XII, partea a 2-a, Litera U (2002), se indică originea, stabilită de mult: din țigănescul
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
este sursa unor evaluări atât negative, cât și pozitive: după cum este percepută ca nebunie, anomalie - sau ca originalitate, ieșire din comun; se explică astfel de ce adjectivul primește explicații de semn contrar. E interesantă și etimologia verbului a ușchi. În DEX, verbul apare cu mențiunea "etimologie necunoscută". În Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu și în Dicționarul limbii române (DLR), tomul XII, partea a 2-a, Litera U (2002), se indică originea, stabilită de mult: din țigănescul u�t- (u�taw) "a
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
un context ideal atât pentru o interjecție de alungare, cât și pentru un imperativ: "Hai, ușchi de lângă fereastră!" (Horia Lovinescu). Din punct de vedere fonetic, oscilația -ști /-șchi nu prezintă dificultăți (o regăsim și în variantele puști/pușchi); în DLR, verbul a ușchi apare cu variante ca a uști, huschi, huști etc. Așadar, a ușchi (sau a uști, a huști etc.) e un verb împrumutat din țigănește, a cărui formă de imperativ (identică în romaně și în română) - ușchi, uști, huști
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
vedere fonetic, oscilația -ști /-șchi nu prezintă dificultăți (o regăsim și în variantele puști/pușchi); în DLR, verbul a ușchi apare cu variante ca a uști, huschi, huști etc. Așadar, a ușchi (sau a uști, a huști etc.) e un verb împrumutat din țigănește, a cărui formă de imperativ (identică în romaně și în română) - ușchi, uști, huști etc. - are uz interjecțional (și alte imperative tind să devină interjecții, cazul cel mai caracteristic fiind uite - din a uita). Interjecția are și
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
acest început de secol nou anunță mai pronunțat ruptura cu secolul trecut, prin inițiativele de reformă pedagogică din numeroase țări. Dar perspectivele sunt încă prea vagi, prea incerte, pentru a putea întrevedea ca rezultând din aceste inițiative o restaurare a verbului, a valorii eminente a verbului, într-o cultură ce a cunoscut de un secol și mai cunoaște tocmai ceea ce un Georg Steiner numea o universală Ťretragere a cuvântuluiť." Totuși, autorul atît de așteptatului Abis luminat e optimist: Chiar și acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
anunță mai pronunțat ruptura cu secolul trecut, prin inițiativele de reformă pedagogică din numeroase țări. Dar perspectivele sunt încă prea vagi, prea incerte, pentru a putea întrevedea ca rezultând din aceste inițiative o restaurare a verbului, a valorii eminente a verbului, într-o cultură ce a cunoscut de un secol și mai cunoaște tocmai ceea ce un Georg Steiner numea o universală Ťretragere a cuvântuluiť." Totuși, autorul atît de așteptatului Abis luminat e optimist: Chiar și acum după numeroasele naufragii prin care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7307_a_8632]
-
al condeiului care este scriitorul român". Punct de vedere călinescian, crocean. Nu caracteriza oare Croce critica literară drept o "artă împotriva artei"? Exponent al "instinctului" creator, Aristarc nu se situează nici în fața, nici în urma cortegiului artiștilor ce lucrează prodigios cu verbul, ci în rîndurile sale. , inspirat de cea de-a zecea muză, pe care o recunoștea cu deferentă emoție Flaubert.
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
biografiei se încrucișează și nu poți spune, de fapt, un adevăr mai adânc, fără să-l ficționalizezi." Dedicîndu-se exclusiv literaturii, după patru decenii de medicină, Ion Vianu ar vrea totuși, la 75 de ani, "să vină un moment în care verbul a face să fie totalmente înlocuit cu verbul a fi." l Pe parcursul discuției, jurnalista vrea să afle, nici mai mult nici mai puțin, ce a înțeles interlocutorul ei cu adevărat din viață. în exercitarea dublei sale profesii, de psihiatru și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7117_a_8442]
-
fapt, un adevăr mai adânc, fără să-l ficționalizezi." Dedicîndu-se exclusiv literaturii, după patru decenii de medicină, Ion Vianu ar vrea totuși, la 75 de ani, "să vină un moment în care verbul a face să fie totalmente înlocuit cu verbul a fi." l Pe parcursul discuției, jurnalista vrea să afle, nici mai mult nici mai puțin, ce a înțeles interlocutorul ei cu adevărat din viață. în exercitarea dublei sale profesii, de psihiatru și scriitor, Ion Vianu a văzut că, în general
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7117_a_8442]
-
acum înainte are...). Muzicienii apar în rolul unor consolatoare duhuri sepulcrale: Și iată vin muzicienii cu flaute / Din care ies pe cînd eu mor / Gisanții frumoși cu frumoase moarte, / Despre cădere avînd ochi iertători" (Și iată vin muzicienii cu flaute...). Verbele înseși, în narcoza lor simbolic autumnală, se cer asimilate muzicii lui Bach: "Cuvintele narcotice de ieri / Prin durerea lor mă subjugă. / Și le aud gemînd ca fugă / În toamna ce lui Bach o cer / Să-mi fie unicul mister" (Cuvintele
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
demult. Cel mai straniu e intrigant, a cărui invariabilitate e o dovadă clară a preluării din engleză; cum se știe, românescul intrigant, -ă provine din franceză, cu sensul "care țese intrigi". Sensul "care trezește interesul, curiozitatea, care atrage" apare la verbul fr. intriguer și la rom. a intriga, nu și la adjectivul și substantivul intrigant; sensul se explică însă prin engleză. Ca în atâtea alte cazuri recente, un cuvânt de origine franceză, care a căpătat în engleză sensuri speciale, revine în
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
adjectivul dramatic, despre care am mai vorbit cu altă ocazie: "O rochie care arată simplu din față poate avea spatele de un efect dramatic" (cosmopolitan.ro). Și derivarea se manifestă puternic în jargonul modei. O creație stranie mi se pare verbul a se accesoriza (cu...), derivat de la accesorii și a cărui construcție reflexivă imită probabil verbele din aceeași sferă semantică (a se îmbrăca, a se încălța etc.). Din păcate, accesorii e un termen destul de tehnic, astfel încât verbul însuși sugerează o nedorită
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
din față poate avea spatele de un efect dramatic" (cosmopolitan.ro). Și derivarea se manifestă puternic în jargonul modei. O creație stranie mi se pare verbul a se accesoriza (cu...), derivat de la accesorii și a cărui construcție reflexivă imită probabil verbele din aceeași sferă semantică (a se îmbrăca, a se încălța etc.). Din păcate, accesorii e un termen destul de tehnic, astfel încât verbul însuși sugerează o nedorită analogie între persoană și mașină: "Cu ce mă îmbrac? cum mă asortez? cum mă accesorizez
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
stranie mi se pare verbul a se accesoriza (cu...), derivat de la accesorii și a cărui construcție reflexivă imită probabil verbele din aceeași sferă semantică (a se îmbrăca, a se încălța etc.). Din păcate, accesorii e un termen destul de tehnic, astfel încât verbul însuși sugerează o nedorită analogie între persoană și mașină: "Cu ce mă îmbrac? cum mă asortez? cum mă accesorizez ? oare ce impresie o să las?" (gaylicious.org); "primăvara, explozia de culori din natură mă face să vreau să mă accesorizez cât
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
ro); "la Avia Motors Mall veți avea ocazia să vedeți cum se accesorizează în mod profesionist Skoda" (informatiiauto.ro). Ca orice metaforă cognitivă, a se accesoriza produce interferențe și suprapuneri: mașina e personificată (se feminizează), în vreme ce persoana se mecanicizează. Utilizarea verbului produce și deraieri glumețe, parodice, în care accesoriile invocate sunt bâte, cuțite sau diverse atribute naturale ("moda se accesorizează cu papuci de plastic, ghiul, lanț, ceafă groasă", suchacool.blogspot.com). Un împrumut care a prins foarte bine, pentru că include un
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
ne sunt date ca să ne chinuim". De unde reiese ca-pa-citatea mentorului de-a se fi implicat în mecanismele sufletești ale discipolului, de a-l fi înzestrat cu "disciplina" a cărei lipsă o resimțea. Petre }uțea era "o namilă de om, cu verb potopitor de gigant", "un geniu verbal, singular în generația lui care n-a dus lipsă de vorbitori străluciți", care "și-a revărsat cu generozitate geniul, fără nici un gînd de răsplată materială", înconjurat prin saloane de "doamne admirative - care îl priveau
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]