4,259 matches
-
VIU Blândețea altei nopți se deșiră cu iuțeala firului scăpat din ochiul ciorapului de mătase și mă lasă încă levitând în golul de lumină orbitoare pe care-l umple numai bâzâitul monoton - negreșit doar de bine - al muștei de un verde atât de viu în haotică rotire peste crucea trupului meu. Referință Bibliografică: VERDE VIU / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VERDE VIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366266_a_367595]
-
Colindului, neastâmpărul codobaturei, zbuciumul Nistrului, vârtejul vântului, splendoarea dansului, nestatornicia cucului, sfiala fecioarei, nectarul mierii, sprâncenele spicului bălai, minunăția albinei, văpaia focului, iuțeala gândului, caierul norilor, borangicul stelelor, majestatea păunului, trilul ciocârliei, voronețul liliacului, lacrima smirnei, mustul ciorchinelui, gingășia ghiocelului, verdele temerar al bradului, madrigalul rândunelelor în sulemeneala zorilor îmbujorați, candelabrul de nard al salcâmului, Iia curcubeului, jertfa mieilor, rapsodia pădurii, chiotul nunții, iureșul izbânzilor dace, dârzenia de granit a Dochiei, îngemănarea Gliei-Auroră a omenirii cu Crucea Învierii Domnului, psalmul ascetului
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Întotdeauna m-a fascinat Goya, pentru teribila sa incursiune în străfundurile zbuciumate ale sufletului omenesc atent la clipa trecătoare, la mugurii ce se deschid de la verde închis la tonurile în d e grad é fără îndoială, să alegi cînd apune soarele este fapta unui original sau a unui nebun perseverent al absolutului în al treilea pătrar uitîndu-și trupul și spiritul golit de gînduri într-o singură
DESTRĂMAREA LUCRURILOR ÎNAINTE DE GIOTTO de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361710_a_363039]
-
din 06 februarie 2013 Toate Articolele Autorului În poiana înflorită, De fagi mândri, străjuită, Primăvara cântă-n strună, Florilor de ,,ziua bună!,, Și-n pădurea fermecată, Roua clipei din petale, Curcubee mii arată Și-n privirea dumitale. Pretutindeni e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie Și cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire: Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, Iar în ochii ei, uimire! Din adâncuri, de lumină, Legănată-n al lui cânt Ivesc susur de izvoare
UIMIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351759_a_353088]
-
Din adâncuri, de lumină, Legănată-n al lui cânt Ivesc susur de izvoare, Primăverii șipotind. Din mireasma revărsată Peste zări, cu dărnicie, Blânda sărutare-a clipei, Toate visele învie! Și-ntr-o rază împletită, Cu a ochilor dorință, Primăverii-ntotdeauna, Verdele-i e năzuință. Referință Bibliografică: Uimire / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
UIMIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351759_a_353088]
-
te-am ales... Ca pe o pradă m-aduceai spre tine Cu gheare de felină m-apucai Printre zăbrele nimiceai în mine Și fuga de iubirea ce-mi cereai.. Eu mai udam un fir de iarbă vie Și imploram un verde să-l mai știu Tu nu vedeai în lacrima târzie Decât o briză-n scâncetul pustiu... Să-ți fiu mereu, supusă și vasală Mi-ai frânt și zbor și aripi, m-ai legat Dar, fără teamă-n fuga mea letală
AI SORBIT TOT ARSENALUL DORURILOR MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351837_a_353166]
-
se spunea prețul pentru a filma sau fotografia o reprezentație de mai știu eu ce. Drumul până la cascadă nu a fost deloc monoton, o mulțime de ”curiozități” ne-au oprit din loc în loc. Cu cât urcam mai sus cu atât verdele devenea mai crud, fără însă să dăm de răcoarea munților, așa cum m-aș fi așteptat. Soarele ardea cu aceeași putere. Plantațiile de palmieri au urmat celor de cauciuc, apoi culturi de orez, piper și scorțișoară. Pe marginea șoselei, câteva rânduri
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
lumea copiilor le vor fura zâmbetul și liniștea va săpa tăceri de mai târziu un copil cu toamna-n păr nu va ști că ploile sunt frumoase primăvara fluturii vor avea aripile în atele florile vor fi rod uscat și verdele și albastrul vor obosi retina de prea multă trezire Nu lăsați toamnele să întunece diminețile păpușilor își vor scobi ochii să îngroape lumina și își vor tatua pe suflet ploi galbene cu noroi de frunze la prânz se vor hrăni
TOAMNA PĂPUŞILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352007_a_353336]
-
-te și pleacă! nu te-am adus eu. nu tu, dorința ta. Era acolo, stând de vorbă cu ursitoarele am întins mâna linia vieții era smulsă o strivise mama cu durerea ei și eu trăiam totuși cu un mugure de verde în pumnul strâns. Când am șters primul suspin era amar te-ai strâmbat și ai cerut o înghețată de vanilie ți-am dat să lingi florile de gheață de pe geam ascultai colinde și eu îmi blestemam nașterea. Acum iar strigi
DAR PE MINE CINE MĂ DOARE? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352009_a_353338]
-
să-mi fie rădăcinile aeriene prinse pe sub pielea ta să-ți respir secundele până la sufocare. Hai, să țopăim, mi-au spus zânele dansul mi-a furat pașii sub talpa goală, firele de iarbă se sinucideau pe rând țipătul ascuțit al verdelui se contopea cu strigătul sângelui îmbrățișat de dorința ta de stăpân absolut eu vroiam doar să ajung la buzele tale pe scara de liane a gândului tău ce-mi ardea pielea umedă de seva ierbii Asta ca să știi, mi-ai
ŢIPĂTUL FIRULUI DE IARBĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352010_a_353339]
-
2013 Toate Articolele Autorului Să nu uit cuvintele (pe aripile nemuririi) înalțate în Iubire și Lumină m-am transformat în fluture cu haina de lut agățată într-o petală albastră amforă pentru drumeții însetați de roua dimineții. M-a pătruns verdele (de primăvară) printr-o fantă a inimii. Referință Bibliografică: Lut și aripi / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 900, Anul III, 18 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cătălina Nicoleta Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LUT ŞI ARIPI de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352023_a_353352]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ULTIMA CORABIE Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1009 din 05 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Despletim lumina în culorile clipei fără verde, florile au știut întotdeauna să aleagă razele din lumina frumuseții clorofila și-a aflat fotosinteza anotimpului ei petalele, de dorul privirilor admirative ce-și doresc terra albastră, suntem asemănători, ne expunem blândei raze tonifiind epiderma pielii noastre umane judecă omul
ULTIMA CORABIE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352321_a_353650]
-
face să aud parcă ”strigătul de moarte” al fiecărei frunzulițe...al fiecărei crenguțe rupte din trupul copacului din care a crescut...; Sunt un martor neputincios...în fața ”tragediei” ce are loc în fața mea...; natura moare încet... schimbându-și culorile feței din verdele viu...în palida culoare a...morții. Privesc copacii înfrigurați, goi și sleiți de puteri sub loviturile necruțătoare ale vântului și ploii... Brațele întinse spre cer de parcă ar cere îndurare... dezbrăcate de frunze îmi strecoară în suflet un fior rece... Pașii
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
peisaje, mozaic. În realizarea icoanelor pe sticlă are ca model pictura Școlii de la Făgăraș, icoane pictate după izvoade. În icoanele ei se observă desenul modelat (o linie ce curge unduit și care susține cromatica icoanei). Contrastul este viu, predominând roșul, verdele, albastrul, amestecul cald-rece, foița de aur, ușor patinată. Icoana pe sticlă este încadrată de o ramă lată de 5-6 cm., în funcție de dimensiunea acesteia. Prin felul în care este patinată aceasta pune în evidență tematica icoanei. Pe icoanele ei pot fi
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
Singurul regret). Punând cuvântul pe piedestalul mult meritat, poetul îl apără cu toată ființa sa, ca pe un idol: „Voi fi nebănuit ca tunetul/ aruncat din senin peste case,/ ploaie voi fi și furtună/ cu cel ce rătăcește cuvântul/ în verdele ofilit al trădării.” (Un ou brâncușian). „În miezul meu cel mai sonor/ îmi adun inima,/ să o pun în cuvinte.” (Dincolo de limite), mai adaugă el. De o sobrietate remarcabilă, teluric până spre uimire, poetului Llelu Nicolae Vălăreanu-Sârbu nu i se
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
ca oricând,/ prin conuri de umbră mă ridic/ până nu se mai poate muri,/ totuși se moare/ inima iubire visând.” (Nesupus), ori „Ne dor atâtea întâmplări fără noimă/ din care nici nu facem parte.” ( În ochii ei curg râuri de verde). Nesemnificativă ca întindere, dar puternică și valoroasă, e și lirica de dragoste. Femeia „ca o trestie crescută sub umăr,” (Aștept ploaia și drumul) nefiind un obiect de adorație sau muză indispensabilă, e totuși dorită, admirată și așteptată, însă fără „spontaneitate
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
pânze colorate. Devin atentă. Culori și forme încep un dans magic și descopăr primăvara trecută,cu toată splendoarea ei. Vântul își continuă șoapta: - Anaaa! Anaaa! Anaaa! O balerină îmbrăcată în rochia albăstrie îmi aduce galbenul sclipitor al soarelui îngemănat cu verdele ierbii de vară. - Anna! Anna! repetă vântul. Mă aplec spre pânza ce-mi atinge piciorul și mă trezesc în plină toamnă. Cu șalul pe umeri o făptură angelică privește în zare așteptând iarna. - Anna! Anna! mă alătur vântului...Cine ești
REGINA ŞI PÂNZELE EI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352485_a_353814]
-
înaintând în pădure, avem impresia că ne afundăm într-o gură de rai, că ne întoarcem în mult visatul paradis originar unde printre copaci măreți și vajnici, cu forme armonioase și inedite, printre arbuști ale căror flori albe contrastează cu verdele pădurii, florile de narcise, albe și pure ca și zăpada de pe vârful muntelui și ca și trunchiurile albe ale mestecenilor, își trăiesc ultimele clipe. Oamenii adunați aici se supun ritmurilor vieții din natură, sunt mai calmi, mai buni, mai blânzi
SĂRBĂTOAREA NARCISELOR, ŞERCAIA, JUD. BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350555_a_351884]
-
Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1244 din 28 mai 2014 Toate Articolele Autorului Au înflorit bujorii și-au îmbrăcat grădina Cu hainele de gală ca pentr-un mare bal, Pare-o mărită doamnă ce-și pune crinolina În verdele smarald, dantelării și voal. Pictată este-n roșul iubirilor aprinse, Dorințele din inimi în rozul diafan, Par rugi arzând în flăcări de patimă încinse Acompaniate-n noapte de vânt ca de pian. Și peste tot și toate, parfum amestecat De
DIN NOU LA VIAŢĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350589_a_351918]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DUMITRU ICHIM - VERSURI DE MAI Autor: Dumitru Ichim Publicat în: Ediția nr. 1243 din 27 mai 2014 Toate Articolele Autorului SPECTRUL LUMINII Poți tu să-mi dai verdele cu împrumut, dar întreg în culoare? Ochii tăi nu cumva l-or fi-nvățat de la mare? Sau poate din cerneala ierbii cu care luna își scrie chenarul oglinzii din care s-adapă alături și frunza și cerbii? Ca un cer
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
culoare? Ochii tăi nu cumva l-or fi-nvățat de la mare? Sau poate din cerneala ierbii cu care luna își scrie chenarul oglinzii din care s-adapă alături și frunza și cerbii? Ca un cer de joc opalin, întregul tău verde ce mi-l dai cu-mprumut, ți-l întorc înapoi, în zeci de nuanțe și pentru fiecare din ele, corect ca să fiu nu agalnic, răsplăti-voi în plus c-un sărut. Nu-i așa că-s bun platnic? GHICIT ÎN CAFEAUA
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
avu curajul să facă nici o supoziție. Se opri la numai doi pași de el. De jur-împrejur, zăpadă lipsită de orice fel de urme! Obiectul, de o perfecțiune și o frumusețe îngrijorătoare, era într-adevăr, pe cât se vedea, sferic, de un verde hipnotic, cu niște, aparent, incizuri negricioase atât de perfect geometrice, încât sfidau orice interpretare de tip: joc al naturii sau iluzie optică. Păreau mult mai asemănătoare unui scris necunoscut. Profesorul fusese obligatoriu și tânăr, iar în acea ipostază, acum cam
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
de roșu ce-n august prea ușor se lasă secerat cu spicul grâului în brațe. Mi-e dor de galben, Doamne, dor de galben ce-n fiecare seară, într-o clepsidră moare din dragoste de lună. Mi-e dor de verde, Doamne, dor de verde ce iar, către apus de toamnă, pădurii-i spune:adio!pentru un alb de iarnă. Mi-e dor și de albastru, Doamne, dor de-albastru-un infidel atemporal ce inima-și împarte între mare și cer în fiecare
DOR,DOAMNE,DOR... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350636_a_351965]
-
sălbatice vin plutind liniștit, așteptând fărâmiturile de pâine ... Apoi pleacă mulțumite, într-un zbor liniștit, planând deasupra apei. Dincolo de lac, copacii își arată măreția și frumusețea culorilor în lumina caldă a soarelui, de la galbenul pal până la roșul intens amestecat cu verdele brazilor fără de bătrânețe. Pădurea este ca o cetate cu povestea vieții ei îndelungate. Ce bogăție spirituală, mută! Gândesc că oamenii, de obicei, evaluează material vârsta unei păduri, după numărul și grosimea arborilor, după întinderea suprafeței lor, etc. Doar poeții? Poeții
ZIUA RECUNOŞTINŢEI (THANKSGIVING DAY) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351278_a_352607]
-
gura cu buzele tele. a vent iarna, iubito, mai stai să trecem frumos ca două năluci prin colțul nostru de rai, unde-ai plecat, unde te duci? mi-e dor de iarba ce se pierde, în câmpul drag pictat în verde, de despletite curcubeie, mi-e dor de plete de femeie, inele dulci ce sboară-n vânt, în feerie și descânt, de ochii tăi ca zările, ce -neacă depărtările, mi-e dor după iubirea arsă și după dragostea întoarsă. eu m-am
A VENIT IARNA, IUBITO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351336_a_352665]