1,741 matches
-
au recunoscut pe nepot, căruia i-a făcut mult bine, ani de-a rândul. L-au luat la post și acolo și-a recunoscut fapta. Miliția a acționat după lege, arestându l. Verișoară și prietenă Viorica Nemțoc de la Țarnă este verișoară după familia tatălui meu. Mama ei, Silvestroanca era vară primară cu tata. Cu ea, fiind colegă în cele cinci clase primare, m-am înțeles cel mai bine. Atunci se numea Lavric, la fel ca mine. Deși locuiam la vreo distanță
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
soția lui și copiii: Chița, Nuțica și Tusicu. Ne-au felicitat, ne-au mulțumit și-apoi am plecat. N-am vrut să primim bani și de la oamenii școlii, fiind și noi elevi. Ne-am continuat urarea, ajungând până la Țarnă. Aici, verișoara mea, Viorica Nemțoc, ne-a primit regește. Fiecăruia ne-a oferit câte o plăcintă "poale-n brâu" și turtă dulce. Nu ne-a lăsat până n-am băut câte o cană de suc de pere, care era foarte aromat și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Maria când ne-au văzut! Ne-au ajutat la cules, am umplut coșarca și sacul și-am mâncat mere dulci pe săturatele. (În livada noastră nu aveam meri văratici, deși era foarte mare). Ne-am mai jucat prin livadă cu verișoarele noastre și-apoi mătușa Saveta ne-a poftit la pui cu smântână, cu mujdei și mămăliguță caldă. De-abia către seară, uncheșul a înhămat din nou caii și ne-a adus acasă, la Costișa. Mi-aduc aminte că, la trecerea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a fugărit și m-a împuns, până m-a lăsat întinsă pe iarbă. Fetele cele două, Nely și Cristina s-au speriat și au strigat la stână, în ușă. Repede, veniți, că berbecul s-a înfuriat și-o împunge pe verișoara noastră! Tata, într-un suflet a fost lângă mine. M-a luat în stână și m-a stropit cu apă. Baciul nu s-a lăsat, până n-a ars câțiva cărbuni și m-a descântat de spăriet. Acasă, nu le-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu multă pasiune. Lenuța Grigoraș, licențiată, absolventă a Facultății de Biologie din Cluj, mai târziu profesoară la Costișa și apoi la Târgu-Mureș. Foarte conștiincioasă, nu s-a lăsat, până nu a urmat cursuri superiore, influențând-o mult și pe Viorica, verișoara ei, să se califice pentru învățământ. A fost mereu alături de noi, cu sfaturile și experiența i valoroasă. Uneori, se alăturau și alți săteni, intelectuali ajungând la un număr considerabil. Cornel Vataman, absolvent al Facultății de Drept, deși din Frătăuții Noi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Luiza, iar în 2006 s-a transferat la Brigada de Poliție Rutieră București, unde își desfășoară activitatea și în prezent, având gradul de comisar de poliție (locotenent colonel). Are doi copii: Maria Elisabeta și Matei Constantin. Miamintesc cum mama lui, verișoara mea Viorica, a venit la mine acasă să se consulte în privința lui Cornel, care era elev la Liceul "Eudoxiu Hurmuzachi" din Rădăuți. Antrenorul de canotaj Malis Cristian l-a selecționat pentru canotaj de performanță. Necesita abandonarea liceului și transferul la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și cu multă experiență de viață i-a zis: Lasă-l Viorica, acesta poate fi marele lui noroc în viață! Și în sport sunt oameni onorabili, bine realizați. Dacă posedă calități pentru acest domeniu, lasă-l să și le fructifice! Verișoara a rămas uimită de reacția noastră și și-a retras băiatul de la cel mai prestigios liceu din zona Rădăuți. Timpul s-a dovedit în favoarea lui Cornel. Fiind un copil serios, nu s-a lăsat doar să facă față antrenamentelor. A
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
venea rar la părinți și doar n- avea să se urce imediat ce sosea, pe bicicletă! Din curtea bunicilor am plecat pentru prima dată la o distanță mai mare, până la Roman și înapoi, parcurgând aprox. 40 kilometri. Părinții îmi rămăseseră acasă, verișoara de acolo fiind mai mare, plecase să se vadă cu niște prietene. Priveam cerul senin, albastru cum nu cred să mai fi văzut în alte locuri. Uneori, pisicile gospodăriei tresăreau violent când avioanele, care brăzdau cerul cu dâre albe și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
revigorez, să mănânc ceva. O dulceață, cu apă rece, era suficient. Pe la 11 fără zece, am făcut calea întoarsă. Realizam că mergeam repede, aveam un pic de antrenament, vânt din spate și șoseaua dreaptă. La 11,30 intram în sat. Verișoara, pe care credeam c-o s-o dau gata cu performanța mea, m-a dezamăgit mai bine mergeai la Buhuși (cam la aceeași distanță, în sens opus). După o clipă de gândire îi dădui dreptate, apoi m-am răzgândit: acolo n-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
și a unei părți din livadă. Ascultându-i, mi-am amintit poveștile din copilărie despre paznicii livezii, înarmați cu puști cu sare, de care ne păzeam cu mare spaimă, când luam mere sau prune din livada C.A.P.- ului, împreună cu verișoara mea sau influențat de prietenul Ionel. Puțini condamnau faptul ăsta, fiindcă C.A.P. -ul acaparase averile tuturor. Unui paznic i se spunea "Gât Foc”, fiindcă rezista la băutură. Cel mai bătrân dintre proprietarii cu care stătem pe malul iazului vizavi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
30 de ani, cu figură de intelectual manierat. Sub această înfățișare se ascundea însă o brută, un cîine!" Sîmbăta aveau parte și de distracție: "Seara, într-o clădire vecină, petreceau utemiștii. Muzică, veselie, chiote. La aceste petreceri venea și o verișoară de-a mea, Antoaneta Maxim. Care s-a căsătorit cu Faierștain, unul din politrucii mei! Destinul a făcut să ne întîlnim, mai tîrziu, călău și victimă. Și să fim (aproape) cumnați..." În timpul unei anchete, pentru că refuza să declare ce voiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
feminină datorată Angliei a fost Maria, regina României.<endnote id="3"/> Pe la 1900, În tabloul genealogic al dinastiilor europene, Maria ocupa cea mai centrală dintre poziții. După cum regina Victoria fusese supranumită „bunica Europei“ s-ar putea spune că ea era „verișoara Europei“. Nepoată a reginei Victoria, prin cel de-al doilea fiu al său, Alfred, duce de Edinburgh și de Saxa-Coburg-Gotha (1844-1900), fratele regelui Eduard VII. Vară primară, așadar, cu regele George V. Vară primară și cu țarul Nicolae II; mama
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
el? Eu l-am cunoscut f. bine și poate că aș mai căpăta câte ceva. În plus vă pot da și eu câteva amintiri În legătură cu el. Aștept un răspuns de la voi ca să văd pe urmă ce mai pot căpăta. Cele cuvenite verișoarei mele de la soția mea și de la mine. Ție calde salutări și urări de sănătate. M. V. Pienescu P.S. Nu mă face să aștept mult un răspuns! </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”Buc.” data =”28/III.1975”> Dragă Eugen, Nota
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Pa Malca Schechter am mai Întâlnit-o la București, cam de mult, la o expoziție Schweitzer. Dacă-i aflați adresa de la vreo rudă, veți afla de la ea multe amănunte despre Rubin, pictor de talent fără școală, ca și Todirel Tatos. Verișoarele erau mândre de el. Cât privește pe Doina Bucur (Florica Ionescu, născută Pursch) știu că a dat vreo 2 concerte la Flt. sub egida „Ligii”, că era violonistă virtuoasă și că mama ei era româncă (mi se pare soră cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Absolvise 7 clase în limba germană, a știut să transmită copiilor ei dragostea de carte și a urmărit să ne dea o educație sănătoasă. Dorința ei din vara anului 1940, de a solicita repatrierea familiei în Germania unde avea o verișoară căsătorită, avea un singur scop; acela de a ne scoate din iadul comunist, dar dosarul a fost respins de către comisia din Cernăuți. Abia în luna octombrie 1940, deci după o lună de la arestarea mamei, tata a aflat despre data procesului
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
devenit tutorele lu’ Mărie și a lui Ioniță, deveniți și ei, frații mei mai mari. Am cunoscut doar o soră a Bunicii, mătușa Lucreția, care locuia În satul Șoala, peste deal de satul nostru, soțul ei Neagu Gligor, verii și verișoarele din ramura lor, care ne-au rămas apropiați. Familia Mamei a fost mai numeroasă și ca În majoritatea cazurilor sa implicat mai mult În viața mea. Bunicul (Moșul) Ioan Munteanu, În onoarea căruia am primit și eu numele de botez
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
albă și roșie, cea mai timpurie, până la coarna algeriană, cu ciorchini care depășeau un kilogram și care se Îndulceau doar după căderea brumei, spre marea noastră durere. Îmi amintesc din primii ani ai copilăriei un cules de vii, la care verișoara Mioara (tușica de mai târziu), elevă la liceul Domnița Ileana din Sibiu, s-a repezit să culeagă un coș de struguri pentru profesoara dirigintă. N-a gustat strugurii ci i-a ales numai după frumusețe; și-a umplut coșul de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
viață lungă / Părinte preaîndurat. / Să zicem, dar cu toții / Să piară ai lor dușmani / Iar tânăra pereche / Trăiască “La mulți ani!” Miri Mireasa Mireasa și fratele Bârză H. Alaiul În drum spre biserica satului Nuntași (de la dreapta spre stânga): Tanti Ana, verișoara Viorica, mireasa, mirele, Nuți Chisăliță, o prietenă Cele două familii, dreapta, Tata, Mama, În fața ei Marcela și Nitu, Mătușa Anghelina, Tata socru, cumnata Elena În seara zilei de 27 ianuarie am părăsit satul natal și ne-am luat zborul spre
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de piatră. Într-un loc pe acest zid este scris un imn frumos despre Sf. Ioan Botezătorul. Biserica Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul Ieșim din curte, coborâm pe o stradă și ne oprim la izvorul unde se Întâlnea Maica Domnului cu verișoara ei, Elisabeta. Apoi am urcat pe munte unde sunt două mănăstiri. Dar n-a venit nimeni să ne deschidă poarta. Am privit și noi prin gard. Deasupra intrării În biserică se vedea icoana Întâlnirii Maicii Domnului cu Sf. Elisabeta. Ne-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
decoltate, numai fiica colonelului avusese tactul să nu-și schimbe costumul de infirmieră pe o rochie de bal când lumea se mai omora. Biata d-na Pherekyde nu știa unde să se vâre și, după ce îmbrățișă pe prea eleganta ei verișoară, plecă repede acasă, scandalizată de o așa de repede înfrățire a învinșilor cu învingătorii și întrebându-se de ce d-na Triandafil mai rătăcise prin Moldova dacă avea astfel de simțiminte amicale pentru cei care ocupau atunci Bucureștii. A doua zi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
timbrului impus, anumite versuri, ca și cele expuse, care vesteau pe marele poet, ca cele din titlurile Magii sau Din Veneția, poezii de anthologie, susțineau analiștii. Numai că, la 17 noiembrie 1919 avea să-i scrie soției aflată la o verișoară a ei, Viola Bally, la Bârlad : «Și eu aici am aflat, bolnav pe d-l Vlahuță ; pe lângă altele face o gripă cu mare temperatură și poate o congestie pulmonară”. Ca la 24 noiembrie 1919 să aflăm dintr-o altă scrisoare
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
vâlceluță acoperită de o iarbă verde, deasă, neatinsă parcă de nimeni până atunci care, cu rădăcinile scăldate de apa unui pârâiaș de-o palmă, sfida același soare. N’o fi fost poate chiar așa, poate receptam acea imagine și datorită verișoarei care mă Însoțea și care, pentru adolescentul care eram, abia trecut de admiterea la facultate, reprezenta o nelămurită prezență feminină... Ce noroc că pe atunci nu știam că, o sută de metri mai la deal era locul unde au făcut
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lipsă de personal, lipsă de competență legală, lipsă de dovezi, vicii de formă, etc. Dar să ne întoarcem la „opincă”, ca să nu pățim ca viceprimarul din Harghita. Și aici se manifestă ingeniozitatea „băieților inteligenți”, mai ales în domeniul Tradiției. O verișoară din Brașov, acum 40-45 de ani, a făcut mare nuntă „cu dar” la Restaurantul Cerbul Carpatin, mirele fiind ajutat substanțial de tot personalul restaurantului (era și el ospătar profesionist), după care, acesta a dispărut cu banii, și dus a fost
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
că-n pădure sunt lupi. Cică acum peste două sute de ani, când li se făcea foame, lupii veneau aproape de casa noastră. Și pe oamenii care se duceau la pădure îi mâncau de rămâneau din ei doar cizmele. Mai am o verișoară care încă n-a învățat să vorbească. Nici nu i-au ieșit dinții. Dar mai are timp. Mie mi s-au schimbat toți și am rămas cu o strungăreață în față. Magda o cheamă pe verișoara mea și e simpatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cizmele. Mai am o verișoară care încă n-a învățat să vorbească. Nici nu i-au ieșit dinții. Dar mai are timp. Mie mi s-au schimbat toți și am rămas cu o strungăreață în față. Magda o cheamă pe verișoara mea și e simpatică, așa, ca tine. Râde tot timpul și, mai nou, aleargă cu premergătorul. Și mai am și-un văr, pe Georgică, care face numai prostii. Dacă-ți scriu despre el, poate nici n-o să mai vii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]