1,584 matches
-
a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu cercuri, arcuri de cerc, poliedre, sfere, cilindri, un joc similar actului demiurgic, prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor inscripționate în coaja groasă a vizibilului. În După vernisaj, această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins/ spirala logaritmică, secțiunea divină,/ daruri,/ pentru sufletul lumii,/ trup omenesc,/ melci și copaci./ Oamenii le-au
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
probleme. Și vise. Dactăr Nicu e-n toate. Le dăruiește buchete de flori, parfumuri franțuzești, ciorapi lycra, sutiene cu buret, țoale de seară. Dactăr Nicu le scoate la o-nghețată, la o pizza, la discotecă, le invită la recepții și vernisaje, dactăr Nicu e politicos și culant, le scapă de soții geloși, de violatori, de prietenii violenți. Dactăr Nicu, Omul Păianjen, e peste tot. Dacă nu l-ai cunoaște, ai zice că-i cine știe ce de capul lui. Îngerul parcării Dactăr Nicu
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
încântă în același timp"170. Cu o generație după el, îl aflăm pe Kimon Loghi, care realizează pictură decorativă pe o temă consacrată, Din lumea basmelor. Friza decorativă pentru vila lui D.M. Burilleanu din Turnu-Severin face o impresie deosebită la vernisajul care se deschisese pe 21 aprilie 1911 în prezența A.S.R. Principesa Maria și a cărei deschidere oficială avea loc pe 23 aprilie. Una dintre cele mai mari expuse într-o expoziție românească, pânza are nu mai puțin de 7
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gottfried Fliedl, "sunt încercări de a transforma trecutul în prezent"402, într-un caz cultura antichității, în celălalt, cultura Biedermaier. Capitolul VIII VIII.1. Kimon Loghi simbolistul În 1945, la sala Dalles din București, Kimon Loghi (1873-1952) patrona ultimul său vernisaj care închidea nu numai perioada de creație a artistului aproape orb, dar și o epocă. În progresista Veac nou din același an, "organul" proaspăt înființatei ARLUS, pictorul răspunde unei anchete cu un evident parti pris ideologic, despre " Condiția materială a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
18-23 și nr. 3, 15 mai 1904, pp. 41-43, 24 februarie 1904. 415 Ibidem, p. 23. 416 "Expoziția "Tinerimii artistice"" în "Facla", An. II, nr. 21, 21 mai 1911, pp. 352-353, semnat T.A., p. 126. 417 "Expoziția "Tinerimea artistică". Vernisajul", în "Seara", An. IV, nr. 1153, 1 aprilie 1913, p. 1, semnat T.A., p. 734. 418 Ibidem, pp. 126-127. 419 L. Bachelin, R.C. "Palais de l'Athénée. Exposition Kimon Loghi", în L'Indépendance Roumaine, 28e Année, nr. 8670, Joi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acum e viața publică, cea mondenă. Ieri seară trebuia să merg la un cocktail prilejuit de aniversarea Radio Iași, azi la altul al TVR Iași. Ca să nu fac nedreptăți, le-am evitat pe amândouă. Am fost, în schimb, la un vernisaj, la noua sală de expoziții Eleusis, de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU), unde am văzut expoziția de grafică a regretatului Constantin Baciu și pe cea de sculptură a maestrului Mircia Dumitrescu. A fost lansat și un album Constatin Baciu, primul, și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
conceput atât albumul Baciu, cât și ediția bibliofilă Mihai Ursachi, iar noaptea trecută a stat până la 4-5, ca să aranjeze exponatele în acel foarte frumos spațiu pus la dispoziție de BCU și amenajat de prietenul nostru Emil Stratan. Iar azi, la vernisajul de după-amiază, a ținut și un foarte frumos speech, care împletea geometric eleganța și căldura în evocarea celor doi mari artiști dispăruți, pe care i-am omagiat împreună. Cred că am participat la unul din cele mai vii, mai vibrante
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
răsplătit criticii și revistele de artă bine inspirate, am consiliat colecționarii și muzeele, am supravegheat cataloagele, am susținut cotele la vânzările publice, i-am făcut să circule în lumea întreagă, fără a înceta să-i invit să se întâlnească la vernisajele mele, la colocviile mele, la dineurile mele? Necesitatea aceasta n-am "apărat-o", am construit-o; nu din nimic, fiindcă existau de la început, ce-i drept, tablourile. Dar din această materie primă, nu complet indiferentă, dar nici complet decisivă, am
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de altă parte, multiplicarea neobișnuitului precipită o înnoire a formelor și procedeelor; de unde precaritatea inovațiilor, uzura prin saturația privirii și întoarcerea finală la nediferențiatul inițial. Prea multe noutăți banalizează noul și, din cauză că se evenimențializează, spectacolul devine publicul. Un cocktail de vernisaj fără început și sfârșit, trecând dintr-o galerie în alta, învăluind într-o rumoare confuză și identică bizarerii uimitoare care se succed pe pereți cu toată viteza, fără să mai uimească pe nimeni: astfel se accelerează, de la un deceniu la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
gândurile într-un ocean dăruit furtunilor (viață și moarte) pielea ta fierbinte seamănă cu o pânză așteaptă pătimașă penelul (buze mușcate până la sânge) fur culori din asfințit trag tușe groase apoi te închid între coastele mele prizonieră a unui ultim vernisaj 2 octombrie 2011 Sfârșit și început nu va rămâne din toate acestea decât iubirea noastră vom încuia ușa la sfârșit de lume amintirile unei alte vieți se vor lipi de cer din când în când chiar dumnezeu le va șterge
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vând eu (negustorul de artă). Arta este ceea ce cumpăr eu (colecționarul). Arta este ceea ce pun eu pe perete (amatorul de artă). Arta este ceea ce validează timpul (istoricul de artă). Arta este ceea ce ne dă prilejul unor mese gratuite (amatorul de vernisaje).
De la pasteluri la imagini digitale by Cezar Duca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/780_a_1746]
-
fum de țigară în încăpere, rumoarea vocilor stăruind deasupra capetelor noastre ca o perdea de nori întunecați, din difuzoarele camuflate în firidele pereților răzbat cu greu spre noi acorduri de jazz, Radu a comandat o sticlă de șampanie cu ocazia vernisajului de astăzi, ciocnim cu toții în cinstea lui, și cum vacarmul infernal rupe apoi orice discuție generală ce s-ar putea înfiripa deasupra mesei, fiecare se întoarce spre vecinul din dreapta sau din stânga lui pentru a se face înțeles, eu stau lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înfiripă atât de greu un adevărat dialog și eu renunț la orice intenție de a mai comunica, grafică pe calculator! ce-o mai fi și asta?! aud cuvinte rostindu-se în jurul meu, frânturi de discuții, cine a mai fost la vernisaj, ce profesori de-ai noștri, discursul lui, fusta scurtă din piele neagră strălucitoare a unei fete ce stă chiar în fața mea, n-am mai văzut-o printre noi, cine era domnul acela cu pălărie neagră și pardesiu, V. a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zi care vine e ca un fel de porție de viață, ca o izbândă a unui loz norocos. Singura salvare - cărțile, muzica, amintirile, propria conștiință. Teama ia forma unei liniști interioare. 20 aprilie Recitești Boris Vian - Spuma zilelor. Seara, la vernisajul unei expoziții - „Salonul refuzaților”: Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Ilfoveanu, Napoleon Tiron... trece ca o statuie lividă Nichita Stănescu 24 aprilie Interesantă reflecție În legătură cu calitățile de diagnostician ale lui Caragiale. „Omul, bunăoară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fusese Întotdeauna pricepută la afaceri. Nimeni din familia ei nu știa exact de unde moștenise o asemenea pricepere. Sigur n-o luase de la părinții ei. Mama ei, Ronnie - prescurtare de la Rhona - era o pictoriță cu reputație. O dată pe an avea un vernisaj la câte o galerie la modă din East End1. Câteodată vindea trei sau patru picturi și câștiga câteva mii de lire. Câteodată nu vindea nici una. Tatăl lui Ruby, Phil, era un grafician independent de reclame. El și Ronnie se cunoscuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
deplângând purtarea galeriei și exprimându-și admirația pentru piesă, și Îi scrise din nou, exprimându-și sprijinul și simpatia, când aceasta fu scoasă prematur de pe afiș. Henry răspunse cu căldură la ambele scrisori, după care schimbară câteva cuvinte la un vernisaj privat, Înghesuit și zgomotos, care se ținu la Grosvenor Gallery În februarie, dar abia la Începutul lui martie Își ținu „legământul de Îndreptare“, deplasându-se până În Hampstead pentru o discuție prelungită și confidențială cu vechiul său prieten. Alese deliberat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aproximativ celebra venirea pe lume a unui Emanuel; dar, mai târziu, fiul său și al Ittei a fost botezat Simon. Și soția lui Lud avea un profil sever, cu fața îngustă și ochii apropiați și exoftalmici. O văzusem în timpul unui vernisaj, părăsită și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-a desfășurat fără incidente, oricât de sumbru și de ezitant și-a scos Lud buletinul din buzunar. Amândoi călătoream cu bagaj puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se aflau În treabă, În salonul Prietenilor Artei, fost Van Riel. Înainte de a-i spune că da, l-am lăsat să achite nota, faptă asupra căreia a luat o hotărâre abia când a trecut tramvaiul muncitoresc numărul 38. La data vernisajului, m-am prezentat personal, pentru a face act de prezență. În prima seară, expoziția a funcționat În graba mare, apoi piața s-a liniștit, fără să se fi vândut măcar o piesă. Cartonașele pe care scria Vândut n-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
desigur Roddy însuși. Îi prinsese privirea vinovată de mai multe ori și văzuse cum și-o ferise, speriat, deci era clar că n-avea nici un gând de împăcare. Nici nu era de mirare: singurul motiv pentru care venise ea la vernisaj era să-l facă să se simtă prost. Dar fusese o naivitate din partea ei să creadă că va reuși. Ea se simțea prost deocamdată, în timp ce îl privea cum se mișcă degajat printre prietenii și colegii lui, flecărind, bârfind. Era sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse: — Ascultă, nu cred că e o idee bună. Nu? Atunci să-ți spun eu una mai bună. 13 noiembrie. — 13 noembrie? repetă ea, vag conștientă că el începuse să-i descheie cămașa de noapte. Ce-i cu 13 noembrie? — Vernisajul expoziției tale, bineînțeles. Îi descheie ultimii trei nasturi. Phoebe râse. — Vorbești serios? — Bineînțeles. Îi trase cămașa de noapte peste umeri. În licărirea slabă a veiozei de pe noptieră, pielea ei era aurie și fără cusur: era aproape ocru. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acolo; după weekendul petrecut împreună, mai fusese o singură dată la Winshaw Towers. Când a sosit din nou ziua de naștere a lui Mortimer, Roddy și-a făcut datoria de fiu trimițându-i o felicitare și o invitație la ultimul vernisaj private al galeriei, știind prea bine că tatăl lui țintuit în cărucior nu va putea să vină. Mortimer îi transmisese invitația prin Phoebe, cu un zâmbet acru și îi acordase permisiunea de a veni și ea dacă voia. Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să vărs. — Dar erau numai doi reprezentanți, am subliniat eu. — Foarte bine: altminteri m-ar fi recunoscut careva. Unii membrii ai familiei Winshaw au o memorie foarte bună. Pentru că au de ascuns secrete oribile. Numai Roddy și Hilary participaseră la vernisaj și nici unul din ei - deși ne întâlniserăm la câteva evenimente - nu se coborâseră până într-atât încât să remarce prezența mea. În alte împrejurări, poate că m-aș fi străduit să le atrag atenția, dar în seara aceea eram preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am știut. — Te-am iertat, spuse Phoebe, apoi încercă să salveze dispoziția întrebând: M-am schimbat mult de atunci? — Aproape deloc. Te-aș fi recunoscut oriunde. Ea se hotărî să era evident că nu reușise vizibil s-o recunoască la vernisajul privat de la galeria Narcissus cu câteva luni în urmă. — Mai ai vești de la Joan? — Da, am văzut-o. Am văzut-o chiar recent. S-a măritat cu Graham. — Nu mă surprinde. Phoebe i se alătură pe pat. Și sunt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Park Avenue încă din copilărie (deși boala nu se manifestă și când merg la cumpărături), proaspăta ei capacitate de concentrare era de-a dreptul miraculoasă. Îi intrase în cap ideea trăsnită că, alegând petrecerea potrivită, una măreață, echivalentul a șase vernisaje, patru petreceri pentru strângerea de fonduri destinate muzeelor, trei dineuri și două premiere cinematografice grandioase, toate acestea într-o singură noapte, va pleca, garantat, la sfârșitul serii, la braț cu un Potențial Soț. Spunea că nu dorește să piardă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
deplin. Voiam să-i arăt că renunț cu maturitate la cina de la Jo Jo și, poate, drept răsplată, o să mă invite el acolo. Drept urmare, în seara aceea, deși fusesem invitată la: 1. premiera noului film al lui Cameron Crowe 2. vernisajul expoziției lui Rothko de la Guggenheim 3. cocteilul pentru lansarea ultimei cărți autobiografice a lui Lexington Kinnicut 4. cina de la Jolene în cinstea dermatologului ei, am luat decizia înțeleaptă de-a mă culca devreme, ca să fiu cât se poate de odihnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]