1,301 matches
-
ihtiologie, etnografie, antropologie și geografie și întreprinde diverse expediții de cercetare, ajungând chiar și pe insulele Novaia Zemlia, dincolo de Cercul Polar de Nord. Baer a descoperit ovulul mamiferelor și a fost primul care a descris coada dorsală prezentă la embrionul vertebratelor. Astfel, monografia "Despre istoria dezvoltării animalelor" (1828 - 1837) marchează o etapă importantă în dezvoltarea embriologiei. A demonstrat falsitatea teoriei preformiste, stabilind că în procesul dezvoltării embrionare, caracteristicile încrengăturii, clasei, ordinului, familiei, genului și speciei apar în mod succesiv. Charles Darwin
Karl Ernst von Baer () [Corola-website/Science/312665_a_313994]
-
Trichineloza (termenul preferat) sau trichinoza este o boala parazitară cosmopolită, contractată de om prin consumul de carne crudă sau insuficient preparată termic care conține larvele infestante a unui nematod vivipar din genul "Trichinella". Genul "Trichinella", parazit al tubului digestiv al vertebratelor, cuprinde opt specii ("Trichinella spiralis", "Trichinella nativa", "Trichinella britovi", "Trichinella murrelli", "Trichinella nelsoni", "Trichinella pseudospiralis", "Trichinella papuae", "Trichinella zimbabwensis") și patru genotipuri ("Trichinella" T6, "Trichinella" T8, "Trichinella" T9, "Trichinella" T12). Trichineloza la om este provocată de speciile "Trichinella spiralis", "Trichinella
Trichineloză () [Corola-website/Science/312768_a_314097]
-
Lebedele sunt un gen de păsări acvatice mari, aparținând familiei Anatidae. Pot fi recunoscute după gâtul curbat (au cel mai mare număr de vertebre cervicale dintre toate vertebratele) și după penajul alb (sau negru pentru unele specii). În România sunt întâlnite 4 specii: lebăda de iarnă ("Cygnus cygnus"), lebăda de vară ("Cygnus olor") și lebăda mică ("Cygnus columbianus"); în grădinile zoologice de la noi este des întâlnită lebăda neagră
Lebădă () [Corola-website/Science/311659_a_312988]
-
istorico-naturaliste din Leiden și a vizitat Anglia cu scopul de a studia colecțiile zoologice și botanice de acolo. Astfel a publicat lucrările «Elenchus zoophytorum» (Haga, 1766) și «Miscellanea zoologica» (Haga, 1766), incluzând în ultima câteva denumiri de specii de animale vertebrate necunoscute până atunci. În acei ani tânărul naturalist visa să viziteze Africa de Sud și Asia de Sud-Est, dar tatăl său era categoric împotrivă. Pallas s-a întors în Berlin, unde a scris «Spicilegia zoologica» (Berlin, 1767-1804, în 2 tomuri). În primele sale publicații
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
cercetat aproape tot malul de sud a peninsulei. În ultimii ani de viață Pallas s-a ocupat, printre altele, cu pregătirea lucrării fundamentale în trei volume despre fauna Rusiei: «Zoographia rosso-asiatica» (din ), în care erau prezentate peste 900 specii de vertebrate, inclusiv 151 mamifere, dintre care 50 descoperite de el. Datorită volumului mare a materialului și descrierii multilaterale, această lucrare a rămas mult timp inegalabilă. Până la începutul secolului XX a fost unica informație despre fauna Rusiei. Primul volum era gata deja
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
În anatomia vertebratelor trunchiul cerebral (lat. "truncus encephali") reprezintă segmentul caudal al encefalului, continuând măduva spinării. Prezintă legături anatomice și funcționale dorsal cu cerebelul, iar cranial cu diencefalul. Trunchiul cerebral asigură inervația senzitivă și motorie a feței și gâtului prin intermediul nervilor cranieni. Deși
Trunchi cerebral () [Corola-website/Science/312857_a_314186]
-
înconjurător, unde este supus continuu influenței factorilor externi. Toate organismele vii dispun de un astfel de sistem de apărare, dar sistemul imunitar este cu atât mai complex cu cât organismul considerat este mai sus situat pe scara evoluției biologice. La vertebrate acest sistem s-a perfecționat, devenind mai complex, acționând mai diferențiat și mai eficace. În mod normal, sistemul imunitar caută îndepărtarea sau distrugerea corpurilor străine nesănătose sau nefavorabile sănătății sale, pătrunse în organism (agenți patogeni), cât și distrugerea unor structuri
Sistemul imunitar () [Corola-website/Science/310886_a_312215]
-
principale de dinozauri, iar răspândirea este pe toate continentele. În aer, pterozaurii dominau cerul. În tufișuri existau diferite tipuri de mamifere timpurii, precum și tritilodontide, șopârle ca sphenodonți și lissamphibia timpurii. Lissamphibia au evoluat apărând primele salamandre și caeciliane. În oceane, vertebratele primare sunt bine reprezentate de pești și reptile marine. Jurasicul târziu include ichthiozauri, plesiozauri, pliozauri, rechini și crocodili uriași care dominau apele. Numeroase broaște țestoase pot fi găsite în lacuri și râuri. Jurasicul se divide în: Jurasicul timpuriu, Jurasicul mijlociu
Jurasic () [Corola-website/Science/310968_a_312297]
-
Urina () este un lichid format dintr-un amestec de substanțe eliminate din organismul vertebratelor. El se formează în rinichi care joacă o funcție de filtrare a sângelui, aici urina primară va fi refiltrată și ajunge pe căile urinare „uretere” în vezica urinară care la om are o capacitate de ca. 1,5 litri, de unde urina
Urină () [Corola-website/Science/309730_a_311059]
-
și eliminarea substanțelor de dezasimilare din metabolismul proteinelor care sunt toxice. Urina la om are o culoare galbenă, culoarea și conținutul urinei fiind un indicator valoros la depistarea al unor boli prin examene de laborator. La om și la animalele vertebrate în general urina este un ultrafiltrat al plasmei sanguine care are loc la nivel renal. Sângele traversează corpusculii renali (Corpuscula renalia). Substanțele hidrosolubile cu o mărime moleculară sub 4,4 nanometri, printre care sunt ionii și microproteinele, vor traversa filtrul
Urină () [Corola-website/Science/309730_a_311059]
-
a arealului de răspândire a multor specii. Din cercetările efectuate în Munții Aninei a rezultat că această zonă reprezintă un refugiu din timpul glaciațiunilor care a permis supraviețuirea unor specii terțiare ca: Amphimellania holandri dintre nevertebrate și Cobitis elongata dintre vertebrate. Fauna de nevertebrate este dominată de coleoptere și opilionide, urmate de colembole, arahnee, chilopode, izopode, orthoptere, formicide, gasteropode, larve de diptere ș.a.. Unele gasteropode ca: Carpathica langi, Zenobiella umbrosa sunt endemice, iar dintre plecoptere unele sunt considerate endemisme carpatice: Nemoura
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
feminine. Peștii, de exemplu, își depun icrele în mediul lor acvatic, unde sunt fertilizate de spermă peștilor. În timpul fertilizării interne, fertilizarea are loc în interiorul organelor sexuale feminine. Aceasta are loc după inseminarea unei femele de către un mascul prin copulație. La vertebratele inferioare (amfibieni, reptile, păsări și mamiferele monotreme), copulația este atinsă prin întâlnirea fizică a cloacei masculului și a femelei. La marsupiale și mamiferele placentare copulația are loc la nivelul vaginului. Componentele spermei sunt două: spermă și "plasma seminala". Plasma seminala
Spermă () [Corola-website/Science/309019_a_310348]
-
valorile sale normale variază în funcție de specie: 5,5-9,5 mil./mm la cabaline; 5-10 mil./mm la bovine; 8-16 mil./mm la ovine; 5,5-8,5 mil./mm la câine.(după Constantin N., 1999) ele la mamifere sunt unice printre vertebrate, deoarece acestea se transoformă în celule anucleate atunci când devin mature. Acestea au nuclee în timpul fazelor timpurii ale eritropoiezei, dar le pierd pe parcursul dezvoltării pentru a oferi mai mult spațiu hemoglobinei. La mamifere, eritrocitele pierd toate celelalte organite celulare, cum ar
Eritrocit () [Corola-website/Science/309943_a_311272]
-
coprofage (în lipsa altor substanțe nutritive), zoofage sau creofage, predatoare sau parazite. Parazitismul calliphoridelor este de tip "monoxen", fiind atrase de o singură gazdă definitivă, gazdele intermediare lipsind sau nefiind necesare dezvoltării larvare. Ele atacă cele mai diferite animale nevertebrate sau vertebrate, realizând toate formele de trecere de la parazitismul facultativ la cel obligatoriu și de la ectoparazitism la endoparazitism. Printre paraziții "facultativi" se numără speciile saprofage sau coprofage în stadiile larvare, care incidental se dezvoltă în (sau pe) gazde vii. Ei sunt mai
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
gazdele parazitate, calliphoridele ectoparazite se grupează în : "ornitofili", "foleobiți", paraziți ai omului și animalelor domestice etc., iar după substratul nutritiv spoliat ei se pot împărți în : "hematofagi" și "miazigeni". Calliphoridele endoparazite sunt și ele destul de numeroase, parazitând moluștele, râmele, insectele, vertebratele și omul. Acțiunea parazitară a larvelor de diptere asupra țesuturilor și organelor animalelor vertebrate și omului determină o serie de fenomene disturbante în organismul acestora, desemnate sub numele de "miaze". Ele au fost cunoscute încă de la primele începuturi ale antichității
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
domestice etc., iar după substratul nutritiv spoliat ei se pot împărți în : "hematofagi" și "miazigeni". Calliphoridele endoparazite sunt și ele destul de numeroase, parazitând moluștele, râmele, insectele, vertebratele și omul. Acțiunea parazitară a larvelor de diptere asupra țesuturilor și organelor animalelor vertebrate și omului determină o serie de fenomene disturbante în organismul acestora, desemnate sub numele de "miaze". Ele au fost cunoscute încă de la primele începuturi ale antichității, iar astăzi sunt mai frecvente decât ne putem imagina, abundând în regiunile neotropicale, etiopinene
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
Exponatele de faună și floră sunt prezentate redând aspecte din mediul lor natural, ceea ce dă un plus de atractivitate pentru publicul vizitator. Sunt abordate probleme de ocrotire a naturii, de taxonomie, filogenie și ecologie. Parterul muzeului prezintă colecția cinegetică. Animalele vertebrate sunt prezentate în ordine evolutivă: pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere. De asemenea, muzeul include un interior vânătoresc (realizat cu obiecte din coarne căzute, blănuri, fazani și capete de căprior naturalizate) și Sala Trofeelor (unde sunt expuse trofee de blană
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
("Medulla spinalis") face parte din sistemul nervos central al vertebratelor, fiind protejată de canalul vertebral, legat de gât, trunchi și extremitățile corpului prin intermediul nervilor spinali, fiind învelit la fel ca și creierul într-o membrana conjunctiva denumită meninge. , la cei nenăscuți ajunge până în sacrum, la sugari ajunge până în regiunea lombara
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
de cal” ("Cauda equina"); acest fenomen este important în medicină, între vertebra 3/4 lombara putându-se cu o seringă luare de probă din lichidul rahidian, sau injecta anumite medicamente fără a leza cu acul măduva spinării. Nu la toate vertebratele se întâlnește acest fenomen de ascensiune a măduvei spinării. Altfel spus, măduva spinării este localizată în canalul vertebral și ține de la vertebra cervicala C1 până la vertebra lombara L2. De acolo, are o formațiune terminală numită "fillum terminale". "Fillum terminale" împreună cu
Măduva spinării () [Corola-website/Science/304739_a_306068]
-
ul (lat."nasus") în anatomie înseamnă un organ al vertebratelor care este compus din orificiul nărilor și "cavitatea nazala". La om că și la celelalte mamifere, nașul este situat în "centrul fetei" sau în "vârful botului", după cavitatea nazala urmând faringele unde se întâlnește "calea respiratorie" cu "calea digestiva". Din
Nas () [Corola-website/Science/304772_a_306101]
-
loc mai apoi transformarea sistemului circulator lacunar într-un sistem circulator închis, ceea ce face ca lichidul care circulă prin el să devină cu o structură tot mai complexă, iar funcțiile și posibilitățile de menținere a compoziției sale cresc. La animalele vertebrate este un sistem circulator închis, lichidul de circulație fiind numit sânge. Deoarece sistemul circulator este închis, sângele nu mai vine în contact direct cu celulele diferitor țesuturi, așa cum are loc în cazul hemolimfei. Schimbul diferitor substanțe se face prin intermediul lichidului
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
anemii la 10-15%. La om, volumul sanguin constituie circa 7% din greutatea corpului. La o greutate medie de 70 kg, cantitatea de sânge este de 4,9 l. La mamifere cantitatea de sânge este proporțional mai mare decât la celelalte vertebrate. Nu tot sângele aflat în organism circulă activ în sistemul vascular, o parte găsindu-se sub formă de rezervă în organele cu structură diverticulară (splină, unele vase abdominale, plexul subpapilar tegumentar). Starea fiziologică și activitatea diferitelor sisteme funcționale modifică raportul
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
castelului familiei din Sânpetru. Cercetarile au fost reluate abia în anul 1977 de către paleontologul Dan Grigorescu, de la Facultatea de Geologie a Universității din București. În prezent, se cunosc zece specii diferite de dinozauri din Țara Hategului, alaturi de zece alte vertebrate, peste 20 de specii de gastropode, zece specii de ostracode și peste 30 de specii diferite de plante. Specialiștii explică talia redusă a dinozaurilor hațegani prin condițiile geografice de acum 65 de milioane de ani, când Țara Hațegului era o
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
, aparține clasei 1 conform clasificării Baltimore, genomul viral fiind alcătuit din ADn dublu catenar.Infecțiile determinate de reprezentanții acestei clase infectează atât vertebratele cât și nevertebratele. Este format din ADN dublucatenar, format din 130000-375000 nucleotide.Genomul are o secvență TR (terminal repeat),si ITR (inverted terminal repeat), situate la capetele lanțului nucleotidic.Aceste secvențe conțin : Guanina șicitozina au un procent de circa 35-64
Poxviridae () [Corola-website/Science/305762_a_307091]
-
luvice și soluri brune eu-mezobazice, iar cele spodice, ca soluri brune acide și brune podzolice. Pe lângă bogata faună de nevertebrate specifică pădurilor de fag sau conifere ori cu areal larg de răspândire, în Munții Tarcăului se regăsesc numeroase alte specii vertebrate. Astfel apar pești precum : boișteanul (Phoxinus phoxinus), fântânelul (Salvelinus fontinalis), lipanul (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus meridionalis), păstravul (Salmo trutta fario), porcușorul (Gobio uranoscopus frici), zglăvoaca (Cotus gobio). Se regăsesc reptile și amfibieni ca: broasca râioasă verde (Bufo viridis), roșie (Rana
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]