KorAP: Find »[drukola/base=vesel & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...395 >

9,864 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

aranjate erau drapate, fără cusur, plase contra țânțarilor. Unele dintre camere aveau ferestre În jurul cărora se cățărau flori de un galben strălucitor, iar În altele erau puse pe pereți icoane mexicane vechi. Am Început să mă simt un pic mai veselă - cine nu s-ar fi simțit? — În acest caz, Lauren, care este țelul tău? am Întrebat-o eu, recăpătându-mi răsuflarea. —Să-mi dau Întâlniri ca și cum aș fi din nou la facultate. Nu tu relații serioase, nu tu mare iubire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
chel“, remarcasem fericită observându-i claia de păr castaniu, o binecuvântare de care, din păcate, duc lipsă mulți bărbați de treizeci și patru de ani. „Zâmbet cuceritor“, m-am gândit, roșind fără să arăt atunci când mi-a strâns mâna. Avea o expresie veselă, iar ochii verzi Îi străluceau șăgalnic. „Are cel puțin 1,90 Înălțime“, calculasem eu, uitându-mă la el. Cred că, fără să Îmi dau seama, Îmi ziceam: „da’ bună moștenire genetică mai are“. —Nu-i așa că e o nuntă minunată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
să mă bag În așa ceva, aș fi renunțat la rolul de domnișoară de onoare. —Scumpo, pot să te sun eu mai târziu? Sunt Încă la masă, mi-a spus el când l-am sunat pe mobil. Auzeam În fundal zgomote vesele și câteva feluri de accent american și britanic. Părea că Hunter se distra din plin. Da, desigur. Mi-e dor de tine, iubitule, i-am răspuns, și am Închis telefonul. Pentru seara aceea nu aveam planuri de ieșit În oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
despre fotografia aia a lui cu Sophia la Londra. Am adormit, mulțumită, În brațele lui Hunter. Nu există ceva pe lumea asta care să Înfigă cu mai multă forță un pumnal În inima unei divorțate, fie ea și cea mai veselă dintre toate, ca o felicitare de Crăciun care arată binecuvântările vieții de familie. Cam la vreo săptămână după Ziua Recunoștinței, m-a sunat Lauren, deloc În apele ei. Louis, fostul ei soț, trimisese cunoscuților o felicitare cu o poză În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
putut și eu să țin petrecerea. Acum, toată lumea trebuie să mergă la priveghi vineri, se plânse ea. Pe fir se auzi un zgomot ca de porc care molfăie prin lături. Alixe Își suflase nasul cu putere. În cele din urmă, veselă, spuse: Și acum, am putea să discutăm despre toaleta mea? Pentru Înmormântare? 19tc "19" Înmormântarea la care să vezi și să fii văzuttc "Înmormântarea la care să vezi și să fii văzut" — Ce loc magnific În care să fii mort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

vorbească despre asta și pleca. De fapt, dacă stătea bine să se gândească, Dan făcea așa de fiecare dată când vreo manifestare cu tentă emoțională din cadrul relației lor se îndepărta de făgașul aparent siropos sau de un gen de conviețuire veselă și amicală. Asta nu înseamnă că ea ținea morțiș să stea față în față și să își analizeze împreună relația, bucățică cu bucățică. Educația pe care o primise - de altfel, întreg felul ei de a fi - se revolta împotriva unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
văzându-și imaginea reflectată, de la mijloc în jos, în ușa de sticlă a dulăpiorului pentru CD-uri pe care îl construise Dan. Se plimbă prin camere, răsucindu-și șoldurile, cu picioarele depărtate și fesierii încordați. Se aplecă spre ușă, încercând veselă câteva croșee. Afară se auzeau roțile grele ale tomberoanelor pline cu deșeurile din Melrose Mansions huruind pe asfalt spre camionul de gunoi. Carol înlemni. Poate, se gândi ea, poate ar trebui să ies să mă vadă. Până la urmă, nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
mai gândit și înainte la asta? Lui Bull nu prea îi venea să creadă. Citise o mulțime de articole din reviste despre subiectul ăsta. — Nu, niciodată. Știu că nu-i normal, da’ e adevărat. Până în ziua aceea, fusesem un flăcău vesel, mă futeam și trăiam și nu mai voiam și altceva. Și așa eram când m-au cuprins sentimentele astea sensibile. Deci, am venit la Londra și imediat eram pe val. Să știi că e singura cale pentru bărbații ca mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
neliniște. Văzuse ceva similar în cazul oilor castrate. Un instrument poziționa o bandă strânsă de cauciuc la baza scrotului. Cu timpul, acesta se înnegrea și cădea, pur și simplu. „Nu vreau așa ceva...“ Berea urcată la cap îl făcea să fie vesel, capabil să privească cele mai groaznice forme de involuție a propriului gen cu o oarecare doză de umor. Reveni la masă, iar starea de mai înainte fu înlocuită de o dorință incipientă. Alan îl privi, dându-și părul în spatele urechilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de mai înainte fu înlocuită de o dorință incipientă. Alan îl privi, dându-și părul în spatele urechilor. Fața îi era încordată din pricina adevărului îngrozitor pe care era absolut necesar să-l ia în seamă. Dus era acel Űbermensch care condusese vesel până la Wincanton; dus era și amantul lui Sybil; dus și Bunul Doctor, sfântul în devenire. Alan se gândea să meargă la șeful cabinetului, doctorul Fortis, și să-i mărturisească totul. Despre vaginul lui Bull și despre reacția pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
intact. — Nu prea cred că o să pot juca mâine. E posibil să-și aducă aminte. M-au tot întrebat de ce nu mai merg cu ei seara. Asta nu prea-mi stă în fire, să știi. În general, sunt un tip vesel. În general, ies cu ei în oraș și socializez. Numai că asta nu era totul. Scoțând de la Bull și restul poveștii, Alan observase cât de mult începuse să semene relația dintre ei cu un mariaj. Exact la fel se petreceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

țară mică" imaginară, așezată între munți și văi, unde s-a refugiat și stabilit un grup de pescari și plugari. Pe acest pământ al făgăduinței sălășluiesc ordinea, armonia și binele, care n-au nici o legătură cu exteriorul. Locuitorii de aici, veseli și mulțumiți, harnici și cu sufletul curat, trăiesc în afara istoriei, neștiind că între timp se perindaseră dinastiile Han, Wei, Perioada Celor Trei Regate și Jin. Izvorul Florilor de Piersic reprezintă dorința și năzuința oamenilor martori ai acelor ani tulburi, la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
pe principe. Cugetând îndelung, el dădu poruncă tuturor slujbașilor și cetățenilor să-i judece fără teamă greșelile, deschizând porțile adevărului în principatul Qi. Broasca din fântână și broasca țestoasă de mare O broscuță care trăia într-o fântână era tare veselă acolo, în lumea ei mică. Pentru ea, Pământul era doar cât adâncul fântânii, iar cerul era doar bucățica pe care o vedea prin gaura ei. Într-o zi, o broască țestoasă de mare s-a apropiat din întâmplare de marginea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
acasă necăjiți. Văzând cum au fost păcăliți prinții și ducii, Bao Si nu s-a mai putut stăpâni și a zâmbit. Iar Împăratul You din dinastia Zhou n-a mai putut de bucurie că, în sfârșit, și-a văzut favorita veselă. După plecarea nobililor, Împăratul You din dinastia Zhou a dat ordin ostașilor să aprindă încă o dată focul. Degrabă, nobilii au venit din nou. De această dată, Bao Si a râs în hohote. Pentru ca favorita sa să fie mereu veselă, împăratul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
favorita veselă. După plecarea nobililor, Împăratul You din dinastia Zhou a dat ordin ostașilor să aprindă încă o dată focul. Degrabă, nobilii au venit din nou. De această dată, Bao Si a râs în hohote. Pentru ca favorita sa să fie mereu veselă, împăratul a continuat jocul până când nimeni n-a mai băgat în seamă focurile de semnalizare. Nu peste mult timp, Împăratul You din dinastia Zhou a hotărât ca Bao Si să devină împărăteasă, iar fiul ei, prințul moștenitor, înlăturându-i pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și Zhinü se întâlnesc în Calea Lactee, motiv pentru care această zi este dedicată îndrăgostiților. Această sărbătoare are o legendă la bază, povestea de dragoste dintre ciobanul Niulang și țesătoarea Zhinü: Niulang era un băiat sărac, dar cu suflet bun și vesel, tot ce avea pe lângă casă era un bou bătrân și un plug. Zilnic, se ducea împreună cu boul să muncească la câmp. La întoarcerea acasă, trebuia să-și facă de mâncare și să-și spele rufele pline de colbul din arătură

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
consultate un astrolog sau o carte de astrologie, pentru alegerea unei date norocoase pentru ceremonia de nuntă. Nunta: În ziua aleasă, mirele pleacă împreună cu câțiva însoțitori și muzicieni la familia miresei, alaiul fiind astfel însoțit pe tot drumul de muzică veselă. La sfârșitul dinastiei Qing, ultima dinastie feudală a Chinei, Cele Șase Ceremoniale, treptat, au început să nu mai fie folosite. În contrast cu obiceiurile din Occident, unde predomină albul, culoarea dominantă la costumele tradiționale chinezești de nuntă este roșu, culoare care semnifică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Shahe din zona Luohe. Principalele instrumente muzicale folosite la Yuju sunt cele tradiționale cu coarde: banhu, erhu, sanxian, pipa și cele de suflat, ca fluierul, shengul și suona. În Yuju predomină cântecul ca mijloc de exprimare scenică, în general melodiile vesele. Intrigile dezvoltate au mare legătură cu viața cotidiană a populației, iar personajele au temperamente tipice. Înainte de 1927, nu existau actrițe în trupele de operă Henanbangzi. După apariția acestora pe scenă, s-au format treptat cinci curente reprezentate de Chang Xiangyu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

ține cât contemporaneitatea „artistului” în chestie, apoi o înlătură valoarea. Jalnică diversiune. Impostura poate străbate veacurile, în vreme ce valoarea poate muri necunoscută într-un colț. Mai mult, timpul poate naște artă din nimic. În crucile colorate, împodobite cu versuri, din Cimitirul Vesel, e tot atâta artă cât în ștergarele, puse pe vremuri deasupra plitei, pe care scria cu ață: „Bărbățelului să-i faci/ sărmăluțe, cozonaci”, „Pentru tine când gătesc/ Eu să știi că te iubesc”, „Păunașul codrilor/ Numai de tine mi-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
de tine în ceilalți, acolo unde Dumnezeu va ști să te găsească la Judecata din urmă. Ziceri pe cruce își pune numai cel căruia îi e teamă nu doar de a muri, ci și de a nu fi existat... Cimitirul Vesel nu mi s-a părut deloc vesel; dimpotrivă, e apăsat de tristețe. Dar nu de tristețea morții, ci de tristețea kitschului. Și totuși, vin la Săpânța artiști, scriitori, critici, șefi de stat ca să se entuziasmeze intelectual în fața filosofiei și artei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
va ști să te găsească la Judecata din urmă. Ziceri pe cruce își pune numai cel căruia îi e teamă nu doar de a muri, ci și de a nu fi existat... Cimitirul Vesel nu mi s-a părut deloc vesel; dimpotrivă, e apăsat de tristețe. Dar nu de tristețea morții, ci de tristețea kitschului. Și totuși, vin la Săpânța artiști, scriitori, critici, șefi de stat ca să se entuziasmeze intelectual în fața filosofiei și artei populare din Cimitirul Vesel. De vreo sută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
a părut deloc vesel; dimpotrivă, e apăsat de tristețe. Dar nu de tristețea morții, ci de tristețea kitschului. Și totuși, vin la Săpânța artiști, scriitori, critici, șefi de stat ca să se entuziasmeze intelectual în fața filosofiei și artei populare din Cimitirul Vesel. De vreo sută și ceva de ani încoace, cam de pe când a început să bântuie moda iraționalului născător de artă, ne stăpânește obsesia că tot ce e popular, ancestral, născut din masa neinstruită, musai să aibă profunzimi în fața cărora intelectualul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

să huiduie, să amenințe și să blesteme, încât mă temeam (eu, nu și tata) că o să pună foc, o să-și pună capăt zilelor sau o să pună mâna pe răngi. Și nu m-am temut degeaba. Într-o duminică dimineața, însorită, veselă, nu în cea în care un gâscan bătrân și înfoiat (Dobrin, ajuns la Oțelul Târgoviște) a prins șarpele vișiniu în cioc și a dat cu el de pământ, în alta, când tata era puțin răcit, unul dintre bărbații ăia tuciurii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
albastre, piscurile semețe și înțesate de antene ale C 37-ului, aburii lăptoși ai grădinii din spatele lui D 13, un fragment strălucitor din aleea Parva, blocuri răzlețe, arbori și arbuști, iar undeva, pierdută într-un orizont accesibil, clădirea pătrățoasă și veselă a școlii 57. Se prea poate ca Mircea să-și fi dorit să se abandoneze cu totul luminii acesteia în care se scăldau atâtea și atâtea minunății. Se prea poate să se fi gândit cu tristețe la balconul care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă de scurgere. Și atunci mă trezeam În magazinul cu căldură toropitoare, În țîrÎitul blînd al picăturilor de ploaie și În foșnetul fin al pămătufului și eram iar vesel. În acest timp, lumea din afara librăriei arăta tot mai mult ca un loc din care nu prea voiam să fac parte. În excursia noastră de orientare În lumea de sus, mama ni se plînsese mult, Luweenei și mie, despre lipsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]